Lansează aripi dragostei

Iubind, iubire tu să dăruieşti,
Mângâie faţa apei cristaline,
Învaţă cum iubirile se cresc,
Iubeşte, dăruind raze din tine!

Pe cerul plin de stele-nmiresmat,
Pe ramuri de s-aştern tăcute brume,
Alină-le c-un zâmbet aromat,
Iubeşte-le, cum te-ai iubi pe tine!

Amurgul de coboară peste văi,
Când îţi atinge geana ta fierbinte,
Tu izvorăşte calde, dulci scântei,
Lumină tu, a ta iubire sfântă!

Petale dalbe de plutesc şuvoi
Ori stingheriţi fiori bat la fereastră,
Să te pătrunzi atunci şi tu prin ei,
Lansează aripi dragostei albastre!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, tu să izvorăşti

Nu căuta iubire acolo,
Unde n-a fost niciodată!
Culege-vei ruşine
Şi-o vamă tristă-n viaţă.

Dragostea, din vremuri strămoşeşti
Porneşte de la cuibul casei părinteşti!
Şi, fără voia ta ori de voieşti,
Ca mama ta, ca tatăl tău iubeşti!

Oricât tu i-ai iubi pe ei de tare,
O şoaptă de amor în dragostea ta mare
Tu nu le-o dărui lor,
Ci jumătăţii tale.

Să nu îndrăzneşti, cumva, să-ţi pui amoru-n laţ,
Ca să le faci pe plac unor din ai tăi leaţi,
Ci fii fidel şi apără-ţi iubirea,
Căci ea îţi va da aripi! Păstrează-i strălucirea!

O viaţă-n fericire să trăieşti?!
Învaţă mai întâi cum să iubeşti,
Învaţă dragoste să dăruieşti
Iubind, iubire tu să izvorăşti!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador dimineaţa

Ce mult eu ador dimineaţa,
Când roua îmi mângâie faţa
Cu raze de clipe senine,
Venite uşor înspre mine!

Din leagăn sărut dimineaţa,
Prin raze ghicească-mi ea faţa,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.

Ah, cum aştept dimineaţa,
Cu raze să-mi mângâie viaţa!
Arome de vise divine
Aşterne-mi-va clipa ce vine!

Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..

Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri

Am croit o lume,
Pentru mine, pentru tine,
Pentru noi.
Imbrăcată în culori calde,
Cu aripi sidefate...
Asortate,
Cu azurul infinit,
Gânduri izvorâte din zenit.
I-am tivit cerul,
Cu seninul,
Privirilor,
Şi căldura inimilor,
Ce bat în tandem,
Ca-ntr-un tainic poem...
I-am brodat,
Surâs auriu,
Cu iz zglobiu,
Izvor de bucurie,
Şi clinchet de iubire...
I-am adăugat,
Braţe calde, dăruind,
Îmbrăţişări, arzând

Ura, dispreţul,
Răutatea, durerea şi... restul!
Am lăsat
Urme,
În al primăverii adăpost,
Muguri de iubire,
Izvor de verde crud,
Înflorit cu un sărut...
Muguri de lumină,
Urme pe care să păşeşti,
Plin de zâmbet,
Emanând credinţă,
Sclipiri cu biruinţă!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ah! Priveşte cum se stinge
Într-un foc mistuitor,
Inima în tine plânge,
Că-i rămasă fără dor.

Of! Cum face numai spume,
Cum zâmbeşte hăul slut,
De-ţi aruncă albe brume,
Tu nimic n-ai priceput.

Înarmează cu iubire
De speranţe al tău vag,
C-un sărut nebun de dulce,
Fii stăpân pe ce ţi-e drag!

Şi urgia e răpusă,
Iară îngerul vorbeşte:
Greul se termină-acolo
Unde dragostea porneşte!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

Lumină...
Simt viaţă,
M-am renăscut prin tine,
Te-ai strecurat în suflet şi-ai semănat iubire.

Răsare...
Ah, ce frumos e lanul dat în floare,
Când florile mireasma împletesc
Şi pe a lor petale scriu că "te iubesc".

Zâmbeşti,
Când vrei din nou să mă revezi
Şi te aşezi la piept, să simţi cum bate
Lăcaşul dragostei adevărate.

Visez,
Când nu mai ştiu ce crezi,
Reverşi lumină asemeni unui zeu,
Ca să trăiesc cu tine-n gând mereu.

poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar iubirile

Nu!
Nu ai fost sincer, tu,
N-ai fost cu mine!
Te-ascundeai în drumul tău,
De tine!

Nu mi-ai fost tu mie
Devotat,
Orice cătătură
Te-a trădat.

Nu ştiu, rău tu de făceai
Ori bine,
Ştiu, că te pierdeai în calea ta
Pe tine.

Eu
Rămas-am
Tot aceeaşi rază,
O iubire vie
Şi semeaţă!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind tacit

Când nu îţi voi mai spune ¬¬te iubesc
Să ştii că te iubesc mai mult.
Te voi iubi cum soarele iubeşte luna.
Şi noaptea stelele.
Un praf de diamante...
Acum îţi dau ca să imi dai...
Ce sens?
Îţi dau... îmi dai... din timp, din aripi,
Îţi cânt în versuri dragostea
Scriind poeme pe hârtie
Şi dragostea zălog sculptat
În inima-mi pustie
O şoaptă-a gândului îndurerat
Mereu pe prispa buzelor mele
Aşteaptând un gest... un cuvant
Să fie eliberată din temniţa sufletului
Să zboare către universul tău iubire
Aşezându-se mut în faţa ta
Doar privindu-te, iubind tacit!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi avut iubire

Să fi păzit iubirea cum era,
S-ar fi aprins în calea mea o stea.

Să fi avut iubire pe jumate,
Aş fi aprins candela pe-nserate.

Să fi dispus iubire de un sfert,
De tine eu m-apropiam încet.

Să-ţi fi rodit iubirea de-o miime,
Eu nu puteam să mă despart de tine.

Iubirea ta a fost atât de oarbă,
De ai ajuns tot tu să-i fii de pradă!

De ce să plâng acum eu pentru ea,
Când alba ziuă mie-mi lumina?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îţi vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide uşa frate creştine!
Priveşte cum ard în flăcări de iubire!

Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură şi sună,
când cerul îşi scutură petalele albe
şi ninge prin ţară cu raze de lună.

Cand Îngeri păşesc pe căi neumblate
şi heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură şi arde
şi-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă şi-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele şade.

Priveşte cum ard şi pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide uşa creştine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe faţa ta şi fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranţe cu tine aş zbura
într-un vis de iarnă de te-aş atinge
pe patul cu flori albe aş dormi o viaţă
şi deodată din vis aş vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aştept să mă priveşti
şi faţa să-ţi fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viaţa ta tu mă primeşti
fără a şti de mine să-mi dăruieşti iubire.

poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea întâlnire

Stelele scaldă în sete,
Razele varsă văpăi,
Urcăm, coborâm pe trepte...
Neglijăm întâlnirea cu noi!

Plecăm, urmarea e vagă,
Venim ostoiţi de puteri,
Alergăm o viaţă întreagă
Şi ne pierdem pe noi!

Dealuri urcăm prin furtune,
Pământul întoarcem, croim
Planuri, proiecte nebune...
Şi... uităm pe noi să ne ocrotim!

Se-ncruntă pe faţă pomeţii,
Fruntea brăzdează minuni,
Dar, când îngriji-ne-vom oare
Sufletul nostru străin?!

Cântăm doruri multe în slavă,
De case, de străzi străjuim...
Când oare ne vom deprinde,
Golul din noi să biruim?!

Ne place frumosul şi bunul,
La preţ încercat ne umilim...
Dar, când vom depune efortul,
Bunătatea din noi să descoperim?!

De-ar fi şi un nor să coboare,
Pe el vom cerca să plutim
Şi nu ştim unde ne zboară
Sufletul nostru virtun?!

Ajunşi în momente cruciale,
Eroi suntem gata să fim!..
Uităm in viaţa cotidiană
Popasul cu noi să-l găsim!

Replici, cuvinte se-aruncă
Tăioase, ard inimi la rând!
Dar, când noi fi-vom în stare
Iubire prin noi să sădim?!

O lume amară-amară,
Cu sufletul rece, pustiu
Cine de noi să îngrijească
Pe când noi înşine de noi fugim?!

Nu lumea e glacială,
Ci tu eşti străin, rătăcit,
Uiţi din mare grabă,
Iubirea să-ţi dărui, iubind!

Coboară din zboruri bizare,
Priveşte al tău chip necăjit,
Dăruieşte-i Întâlnirea cu tine,
Sufletului tău pribejit!

Vezi, ascultă-i dorinţa reală,
De liniştea dragostei e pedepsit!
Coboară, către tine coboară,
La rădăcina sufletului tău istovit!

Nu cere iubire! Căldura-i amară
Din inima celui ce nu-ţi aparţine!
Învaţă, întâi, de rodeşte iubire
Inimii tale, dorite de tine!

Şi mergi la întâlnire
Cu tine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte...

Nu pune la viaţă
Cuvântul povară,
Că viaţa-i o zi,
Trăieşte-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăieşte alături de tot
Ce trăieşte
Şi umblă şi zboară
Şi cântă şi creşte.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
Şi frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc...
Şi mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
Şi mergi mai departe.
Nu pune la viaţă
Ideea de moarte.

Iubeşte pământul
Şi cerul şi marea.
Iubeşte cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubeşte şi-arată
Cât poţi să iubeşti...
Şi-mparte iubire
De vrei să primeşti.
Iubeşte şi ura,
Iubeşte-o de poţi
Şi-ascunde-o în tine
Că ură au toţi.

Iartă...
Acolo unde iertarea
E ruptă din tine...
Şi simte-i puterea-n suspine
Ce mor. În gânduri ce cresc
Pentru-aceeaşi iertare.
În tot ce se naşte
Trăieşte şi moare.
În zile ce trec
Şi nu te mai ceartă,
Trăieşte,
Iubeşte şi iartă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina omenească

Atunci când marea bate-n val
Şi vâsla-ţi trece-n şoaptă,
Speranţele când le simţi pal,
Tu te împaci cu toate!

Când cerul este răvăşit,
Şi inima-ţi se zbate,
Şi ai un vis nesăvârşit,
Îţi aminteşti de toate!

Strecori pe rând mii de poteci,
De obstacole nu-ţi pasă,
Să ieşi învingător încerci,
De arzi, tu nu te lasă!

Şi lumea toată de-i pe dos,
De nu-ţi aprobă pasul,
Te vrea cu nările în jos?..
Tu mergi corect ca ceasul!

Prieteni de o fi să ai,
Aproape să te ţină,
Credinţă trebuie să dai!
Să nu te vinzi pe tine!

Încearcă să ajuţi cum poţi,
În toate bun e sfatul,
Dar, fii atent sunt şi netoţi
De îţi măsoară pasul!

O rază să strecori oricând
Din depărtări albastre,
Prin orizonturi semănând
Lumină omenească!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe pământ, toloacă pline –
Bucurie şi suspine,
Zâmbet dulce ori tristeţe,
Prunc, bătrân ori tinereţe...
De e ziuă, de e noapte,
Răbufnit ori spus în şoapte
Fiecare, fiecare
Cere doar ajutorare!

Prinsă-i inima-n scânteie,
Mici speranţe devin zee
Şi-n priviri ori spaţii cată:
Ajutor! care cum poate.
Cineva este-n impas!
Tu, opreşte al tău pas,
O chemare tu alină!
Mare-i facerea de bine
Când ea vine de la tine!

Nu te lăsa în durerea ta purtată!
Priveşte-n jur,
O bucurie şi pe tine
Te aşteaptă!
Salvat eşti tu, doar tu, prin tine!
Dăruieşte şi altora
Această facere de bine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de iubire

Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfinţit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viaţa-n iubire cu voi să-nţeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respiraţia-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-şi deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci şi înţelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieţii mele,
decorând-o cu virgine emoţii ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din şi cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deşi uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarea

Zarea clipelor albastre
trezeşte deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care îşi porneşte cântul.

Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopţii
şi deodată dau fiori.

Ascult frunzele cum cad,
foşnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veşmântul lor de ghimp.

Aşteptările de seară
vin în raze de speranţă
şi plutesc cum este globul
argintiu şi plin de viaţă.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarea

Zarea clipelor albastre
trezeşte deodată vântul,
peste ploaia fermecată
care îşi porneşte cântul.

Picături de gânduri reci
curg într-una peste flori,
ele ies din visul nopţii
şi deodată dau fiori.

Ascult frunzele cum cad,
foşnetul de anotimp,
copacii mai rar apar
în veşmântul lor de ghimp.

Aşteptările de seară
vin în raze de speranţă
şi plutesc cum este globul
argintiu şi plin de viaţă.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Era frumos atunci spre tine drumul
În două părţi văzduhul se rupea
Sub norii albi din cale-mi cu duiumul
Planeta tot mai mică se făcea.

Era acea iubire în aripă
La felul cum zburam tăcut prin munţi
Voiam să fii, iubito-n orice clipă
Gândul frumos prea tristei mele frunţi.

Acum, aici şi dincolo de ziduri
Te vreau aievea să îţi pot vorbi
Şi când ne-or creşte-n colţul gurii riduri
Atunci mai mult, râzănd te voi iubi.

poezie de Lavric Fomici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

"te uită cum ninge decembre"
îmi cânta susurat mama
către un viitor predestinat
mai mult ca perfect
în prima zi din viaţă

şi am văzut în cerul ochilor ei
fulgii de nea ce-mi încingeau obrajii
ghioceii zânei iarnă
dalbe suspine de iubire
dăruite primăverii-surori

am văzut delicate petale de cireş
ce aşterneau în volte fine
pământul

atunci inima mea s-a transformat în fluture
sufletul a devenit un albatros
cu retorice chemări în zboruri de lumină
pe întinderea marină
a lacrimilor planetei albastre

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii iubirii

păşesc către cer
stele pe ramuri de suflet
timpul răsuflă prin ani
în poeni, parfum de liliac
în larg o mare nebună
valuri se sparg, eu biet catarg
tremurătoare beţie
răsuflă pământul, trăieşte, vorbeşte
în palme petale deschise
de flori şi iubire
parfum de roze, tuberoze
tremură în zare curcubeul
curg raze împletite
în grădina cerului aripi mi-au crecut
să vin, să vin în zbor la tine
îngeri în alb împart crengi de iubire
mi-e trupul o stea şi ard în flăcări
din lacrimi beau foc
sus, în cer, o cabană de flori
cineva mă iubeşte
ce-mi pasă
că mâine vine moartea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!