Iubirea pământului
Am separat continente și-am divizat țări:
Văzând de ce eram în stare, plopii tremurau îngroziți.
Deși pământul se desfăcea-n sărbători aurii
Acolo unde mâinile noastre erau unite prin pâine și sare:
Noi și frații noștri n-am reușit să ne-înțelegem.
Nopțile ne făceau să fim unul și-același până-n zori,
Plutind peste paturile noastre.
Acolo eram noi, mai nătângi decât broaștele.
In vreme ce frunzele de pe lac ne vorbeau de unitatea timpului,
Tu trăiai deoparte și eu trăiam deoparte.
Ce fel de magie-întunecată și rea ne sugrumă soarta:
De veacuri oare gândirea noastră-i căzută-n somn de moarte?
Ce fel de mister e-acesta, alb, însă nu alb?
Ne iubim unii altora flecuștețele și mărgelele,
Dar nu iubim și pământul celuilalt.
NB. Din Apărare împotriva nopții
poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre țări
- poezii despre sărbători
- poezii despre somn
- poezii despre pâine
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Să iubim pământul
Să iubim pământul care ne mai ține
Că este sfânt
Și bucățica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către țărani pe câmp.
Să iubim valul de mare
Și soarele care ne încălzește,
Să iubim și firul de iarbă
Care sub picioare crește.
Să iubim ființa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când ești în doi,
Durerea sau necazul este mai ușor de suportat.
Să iubim binele ce ne înconjoară
Și să nu iubim răul, care să naște în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăți și nevoi.
Să iubim, oameni buni, pământul
Și viața care o trăim,
Căci este cu adevărat frumoasă
Numai atunci când o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre țărani
- poezii despre vioară
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sat
- poezii despre picioare
- poezii despre oameni buni
Strofe pentru El
Deși noi toți îi suntem frați
Și toți îl ascultăm la fel -
Noi nu-i suntem decât argați,
Căci l-am ales stăpân pe El!...
Dar Eu, cum nu-i pot fi argat -
Deși noi toți suntem la fel -
De șorțul alb m-am dezbrăcat
Și n-am mai ascultat de El...
Dar azi, când simt că se cuvine
Ca toți să-l ascultăm la fel -
Deși m-ascult numai pe mine,
Eu nu m-ascult decât prin El!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, nr. 6 (iunie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, citate de Ion Minulescu despre prezent, poezii despre poezie, citate de Ion Minulescu despre poezie, poezii despre nuditate, poezii despre alb sau citate de Ion Minulescu despre alb
Ploua cu silă
Ploua cu silă! Un fel de ploaie din pântec.
Eram o păpădie pusă în slujba pământului..
Nimic!
Veneau albine.. le suflam
Veneau furnici.. le răsuflăm
Veneau oameni... îi suflam
Veneau copiii de oameni
îi răsuflăm..
Eu eram bine!
Ei erau bine!
Eu eram eu
Ei erau ei
Noi eram.
Nu eram!
Nu eram!
Nu
eram
noi!
Ploua cu silă! Un fel de pântec de ploaie
Și noi nu eram siguri
că noi
eram noi...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre furnici, poezii despre copilărie, poezii despre apicultură sau poezii despre albine
Punctul comun
Trec separat prin noi aceleași zile
Trec separat prin noi aceleași stări,
Tăcerea ta îmi stăruie-n pupile
Plecarea mea îți plânge-n așteptări.
Nici unul nici altul nu se-ndură
Să pună capăt chinului din el
Deși sărutul ne-a-nghețat pe gură
și frica de-mpăcare ni-i la fel.
Trec separat prin noi aceleași clipe
Trec separat prin noi aceleași legi
Iubirea noastră-i plină de risipe -
Rămâne să-nțeleg și să-nțelegi.
Dar nu e chip s-o facem dintr-o dată
Și iată-ne constrânși la convorbiri
Purtate într-o ură mai ciudată
Pe seama separatelor iubiri.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre legi, poezii despre gură sau poezii despre frică
Facem descoperirile noastre prin greșelile noastre: ne uităm unul la succesul celuilalt, iar acolo unde este libertate de experiență, acolo este speranță pentru îmbunătățire.
citat din Arthur Quiller
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre succes, citate despre libertate, citate despre greșeli sau citate despre descoperiri
Omul cu ochi frumoși
când eram copii
era acolo o casă ciudată
cu jaluzelele
întotdeauna
trase
și nu se auzeau voci
niciodată
și grădina era plină de
bambuși
și nouă ne plăcea să ne jucăm printre
bambuși
pretinzând că eram
Tarzan
(cu toate că Jane
lipsea).
mai era și
un lac cu pește
unul mare
plin cu
cei mai rotofei peștișori aurii
pe care i-ai fi putut vedea vreodată
și erau domesticiți.
veneau la suprafața apei
și luau bucățele
de pâine
din mâinile noastre.
părinții
ne spuseseră:
"nu vă apropiați niciodată de acea
casă."
așa că, desigur, exact asta
am făcut.
ne întrebam dacă locuiește
cineva acolo.
au trecut multe săptămâni iar noi
n-am văzut niciodată
pe cineva.
apoi într-o zi
am auzit
o voce
din casă
"EȘTI O CURVĂ
AFURISITĂ!"
era vocea unui
bărbat.
apoi
ușa
casei s-a
deschis larg
și bărbatul
a ieșit
afară.
ținea în mâna
dreptă o sticlă
de jumătate de litru cu whiskey.
era cam de
30 de ani.
avea o țigară-n
gură și
era nebărbierit.
părul
nepieptănat
îi stătea vâlvoi
și era
desculț
în tricou
și-n pantaloni.
dar ochii lui
erau
strălucitori.
scânteiau
în
lumină
și-a spus,
"hei, micuți
domni,
vă distrați,
sper,
de minune, așa-i?"
apoi a scos un
chicotit
și a intrat
înapoi în casă.
am plecat,
ne-am întors
în curtea noastră
și-am căzut
pe gânduri.
părinții noștri,
am concluzionat,
voiau ca noi
să stăm departe
de acel loc
pentru că
nu doreau
să vedem un
astfel
de om,
un om natural
puternic și
cu ochi
frumoși.
părinților noștri
le era rușine
că ei nu erau
ca
acel om,
de-aia
doreau ca noi
să stăm departe.
dar
ne-am întors
la acea casă
și la bambuși
și la peștișorii aurii
domesticiți.
ne-am întors
de multe ori
multe săptămâni
dar nu l-am mai văzut
și nici nu l-am mai auzit
vreodată
iarăși.
jaluzelele stăteau
trase
ca întotdeauna
și era liniște.
apoi într-o zi
când veneam de la
școală
am văzut
casa.
era arsă
toată,
nu mai rămăsese
nimic,
doar fundația
contorsionată și neagră
fumegând
și ne-am dus la
lacul cu pești
dar nu mai era
apă
în el
și peștișorii
rotofei și-aurii
zăceau morți
acolo
uscându-se.
ne-am întors
în curtea noastră
și-am vorbit despre
asta
și-am decis că
părinții noștri
le-au ars
casa
i-au ucis
au ucis și
peștișorii aurii
pentru că totul
era prea
frumos,
până și păduricea
de bambus a fost
arsă.
lor le fusese
teamă de
de omul cu
ochi
frumoși.
și
nouă ne-a fost teamă
atunci
că
de-a lungul vieților noastre
asemenea lucruri
se vor mai
întâmpla,
că nimeni
nu dorea
ca cineva
să fie
atât de
puternic și de
frumos,
că toți
ceilalți niciodată
n-ar permite așa ceva
și că
mulți oameni
vor mai trebui să
moară.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre pești, poezii despre frumusețe, poezii despre dorințe, poezii despre bărbați sau poezii despre școală
Iubim la fel
Ne naștem toți, cu toți ne ducem,
Trăim o viață... cum putem
Ne bucurăm, cu toții plângem,
Dar bine știm, lacrimi nu vrem,
Cu toți avem copilărie
Poate ușoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Și ne trezim adulți în ea
Avem, mulți dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut
Atât de diferiți ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alții sunt mare,
Unii-s cinstiți, alții-s vulpoi,
Avem comun un singur lucru
Deși ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin și sacru
Cu care toți iubim la fel
poezie de Adi Conțu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre secrete, poezii despre plâns sau poezii despre naștere
Avem dreptul să iubim toamna
Și noi avem dreptul să iubim ultimele zile de toamnă și să-întrebăm:
Mai este loc pe câmp pentru-o nouă toamnă,-n care să locuim precum cărbunii?
O toamnă care să-și scalde frunzele în aur.
Doar dacă-am fi frunzele unui smochin sau chiar ale unui fir de iarbă
și-am putea sesiza cum un anotimp se trece-n altul!
Doar dacă noi n-am fi spus niciodată adio unor principii
și dacă ne-am fi-întrebat părinții de ce-au fugit din fața unei arme.
Fie-ne dat să-aflăm în numele Domnului și-n poezie îndurare!
Avem dreptul să-încălzim nopțile femeilor frumoase și să vorbim despre cum
am putea scurta nopțile celor doi străini care-așteaptă să le intre Nordul în compas.
E toamnă. Avem dreptul să mirosim aromele toamnei și să-i cerem nopții vise.
Oare visul se-îmbolnăvește-asemeni visătorilor? Toamnă. Toamnă.
Se poate naște-un popor pe ghilotină?
Avem dreptul de-a muri în felul în care vrem.
Fie ca pământul însuși să se-ascundă-n urechea unui bob de grâu!
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre smochine sau poezii despre principii
Toți iubim stelele, pădurea, toamna, frunzele, lacrima, uitând să ne iubim pe noi. Roua urii noastre ne inundă.
aforism de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre toamnă, aforisme despre stele, aforisme despre rouă, aforisme despre păduri, aforisme despre iubire sau aforisme despre frunze
A fost o vreme...
A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.
A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.
A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.
A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.
Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre strigoi, poezii despre ocean sau poezii despre nori
Ecou
Când un poet
Moare
Dumnezeu
Simte primul.
poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre Dumnezeu
Să ne iubim
Să ne iubim cu fapta,
să ne iubim cu gândul,
cât noi vom fi pe lume
și cât v-a fi pământul.
Să ne iubim cu totul,
să ne iubim în șoapte,
ducându-ne iubirea,
chiar dincolo de moarte.
Să știi tu lună,
cât timp te voi privi
prin viața asta ce o voi petrece,
mereu, mereu,
în gând te voi iubi
chiar de esti
nepăsătoare și rece.
Iubirea mea, se știe,
ține o veșnicie.
poezie de Eugenia Calancea (9 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre Pământ
Aceeași limbă
De două mii de ani, aceeași limbă,
Vorbim noi, cei de-un sânge și de-un neam,
Ca frunzele crescând pe-același ram,
Cum veacuri am văzut cum se preschimbă.
O altă lume, cu alți fii, se tot plimbă
Și altfel este acum de cum eram,
Dar limba ce ne poartă-același hram,
Ne-a tot legat prin veacuri ce se schimbă.
Cu mierea adunată în cuvinte
Și-adânc înscrise în suflet românesc,
Uniți în cuget, plini de învățăminte,
La fel urmașii, ca și noi vorbesc,
Aceeași limbă. Drumuri înainte,
Care străbat pământul strămoșesc.
sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre schimbare, poezii despre plimbare, poezii despre miere, poezii despre frunze sau poezii despre cuvinte
Lămuriri
Când toți ceilalți ai casei erau la liturghie
Eram numai al ei noi curățam cartofi.
Spărgeau tăcerea, căzând unul câte unul
Ca stropii de-oțel de pe electrozii de sudură.
Un fragil confort se insinua-între noi, lucruri împărtășite
Sclipeau în căldarea cu apă rece și limpede.
Alți cartofi cădeau. Clipocirile plăcute, senina simplitate
A muncii celuilalt ne mențineau prezenți în realitate.
Apoi, în vreme ce lângă patul ei preotul
Cădelnița și psalmodia rugi pentru muribund,
Iar noi suspinam ca apele curgând pe prund,
Îmi amintesc capul ei înclinat spre capul meu,
Respirația ei în mine și cuțitele noastre fluide-n pâine
Apropiat nespus de ea-s în viața care-mi mai rămâne.
poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre realitate
Durere de cap
Numim asta durere de cap
Bătăile de aripi
Ale unei păsări moarte
Lovind în fruntea noastră
poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre durere sau poezii despre aripi
De ce spunem povești ( pentru Linda Foster)
1
Pentru că suntem obișnuiți să trăim sub frunze
și în zilele ploioase
mușchii noștri simt un tremur,
de-acum dureros, din vremea când rădăcinile
ne trăgeau în pământ
și pentru că avem copii care cred că
pot zbura, un instinct rămas
de când oasele brațelor noastre
aveau formă de țitere și se îndoiau
cu eleganță sub penele aripilor
pentru că înainte de a avea plămâni
știam cât de departe este fundul mării
în vreme ce pluteam cu ochii deschiși
ca niște eșarfe pictate într-un scenariu
de vise, și pentrum că noi ne-am trezit
și-am învățat să vorbim
2
Am stat lângă foc în peșterile noastre
și pentru că eram săraci am făcut o poveste
despre un munte al comorilor
care se va deschide pentru noi
și pentru că eram întotdeauna învinși
am născocit ghicitori imposibile
pe care numai noi le puteam rezolva
monștri pe care numai noi îi puteam ucide
femei care nu puteau iubi pe alții
și pentru că am supraviețuit
surori și frați, fiice și fii,
am descoperit oase care se ridicau
din pământul negru și cântau
păsări albe în copaci
3
Pentru că povestea vieții noastre
devine viața noastră
Pentru că fiecare dintre noi spune
aceeași poveste
dar o spune diferit
și nimeni dintre noi nu o spune
de două ori la fel
Pentru că bunicuțe arătând ca niște păianjeni
vor să-și farmece nepoții
și bunicii au nevoie să ne convingă
că ce s-a întâmplat s-a întâmplat datorită lor
și deși noi ascultăm doar
întâmplător, numai cu o ureche,
vom începe povestea noastră
cu cuvântul și
poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre sărăcie
Era suficient
acolo să fi stat, pe vechiul
drum dintre privirile noastre. doar era destul
pentru a smulge o tăcere, ca mai apoi să
putem contempla la jumătățile noastre de
umbre, la distanțele dintre noi, la nespusele
dintre noi. și totuși, eu aproape că eram
(cumva) nesemnificativ; dar să fi stat acolo era
suficient, dincolo de miezul genelor abrupte.
în ochii ei pictase dumnezeu un colț de cer.
poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
Noi ne păstrăm o vatră legendară
Noi ne-am născut în vremuri mai fierbinți
Când dacii purtau lănci și halebarde
De-atunci în inimi foc nestins tot arde,
Mereu, din moși-strămoși și din părinți.
Prin lupta lor adus-au biruinți
Când și-apărau pământul sub stindarde
Și-au izgonit cotropitoare hoarde
Că n-au voit să-ndure umilinți.
Din veac în veac, mereu până la mine
Să ne iubim pământul ne-nvățară
Și-urnașii noștri știu la fel de bine
Cât e de scumpă dragostea de Țară
De demnitate sufletele-s pline
Și ne păstrăm o viață legendară.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patriotism, poezii despre inimă, poezii despre foc sau poezii despre drapel
Atât de alb...
Ai rămas bătrân
ca trunchiul pătrat
de pe ramura geamului
înflorit în cuburi de gheață
peste noaptea de Bobotează
Dar ești la fel ca sentimentele mele
plutind în eternitate,
chiar dacă noi am rămas aici
la-nceputul cu muguri
a verdelui de brad -anual-
mâncat miniaturilal
de secundarul de la mâna dreaptă
ascuns sub mâneca paltonului alb...
Atât de alb...
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre mâncare, poezii despre muguri, poezii despre gheață, poezii despre flori, poezii despre crengi sau poezii despre bătrânețe