Efectul maladiv şi distrugător al educaţiei este că cu cât eşti mai educat cu atât suferinţa psihologică a separării este mai cumplită. Cu cât încerci mai mult să dizolvi această separare prin cuvinte cu atât ea devine mai mare. Deşi într-un cuplu educat distanţa dintre cei doi nu-i mare, prăpastia separării este cumplit de adâncă. Nenorocita minte a trunchiat iubirea ta de Dumnezeu, de întreg cu efemera iubire umană care niciodată nu poate dizolva separarea, dar încearcă să o facă prin naştere de prunci sau traiul împreună. Privită adânc această dorinţă a omului de trai în cuplu e de fapt fuga de singurătatea tainică ce l-ar Reîntregi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, cu cât joacă mai mult un rol mai nobil, mai "pozitiv" cu atât crede că se apropie de Dumnezeu, dar de fapt fără să bănuiască el se apropie şi mai mult de rătăcita lui mămică mintea care i l-a scris. Iar această abulie el o numeşte "evoluţie spirituală". Mintea nici în ruptul capului nu va accepta că tu eşti deja Spiritul complet şi etern liber de ea şi tot ce trebuie să faci este să o îngropi adânc în pământ. Tu nu eşti o persoană, persoana este visul utopic al minţii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Trebuie să mergi la biserică pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu? A. M: Când şi unde te-ai desprins de Dumnezeu, de trebuie să mergi într-o "biserică" ca să te reîntorci la EL? Cel mai mare păcat al tuturor timpurilor este religia, ea scindează Absolutul, Numenul în fenomen adică, credincios şi Dumnezeu. Cel mai mare păcat al tuturor timpurilor este religia pentru că îţi vinde separarea la preţ de mântuire, ce boală o fi asta? Toate religiile nu sunt nimic altceva decât cultura separării şi prilej de războaie. Dar de ce, nu să fii mântuit, ci să te topeşti în inima lui Dumnezeu Aici, dar de ce nu Acum şi nu într-o "biserică" sau în halucinanta "viaţă de apoi"? Oare Dumnezeu e atât de redus încât să stea într-o biserică sau el este pretutindeni? Cum ar putea fi Dumnezeu intermediat de fiinţe care nu se cunosc nici măcar pe ele şi care vând separare la preţ de viitoare (eventual la Sfântul Aşteaptă!) mântuire, unitate?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu trebuie să fie Dumnezeul tuturor religiilor şi a tuturor oamenilor, El nu poate fi un "Dumnezeu" al separării, al raiului şi iadului. Însăşi UBICUITATEA LUI contrazice existenţa iadului. Fiind Totul Din Întreg, deci fiind pretutindeni EL nu poate fi mai mult într-o floare şi mai puţin într-un vierme, nu poate fi mai mult în credincios şi mai puţin în păcătos, nu poate fi mai mult în Hristos şi mai puţin în tine. TOT CEEA CE CREZI CĂ ŞTII DESPRE DUMBEZEU, ştii de la separare sau gând/minte, dar Dumnezeu nu se poate lepăda/desprinde de tine după cum tu nu te poţi lepăda/desprinde de EL. Dumnezeu, Viaţa sau faptul tău de "A-Fi" sunt una şi orice ar fi, chiar şi moartea de ar veni tu trebuie să Fii, nu-i aşa? Chiar şi când crezi că nu eşti tu tot eşti - noaptea în somnul profund, leşin, moarte - faptul tău de "A-Fi" se topeşte natural în Dumnezeu cel veşnic, dincolo de manifestare şi nemanifestare. Contemplă asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea unică şi etern binecuvântată a Sinelui, este că nu există niciodată "prea târziu" pentru a renunţa la gând=separare şi a afla cine eşti. Poţi face asta chiar Acum, de ce să mai aştepţi măcar o secundă de suferinţa separării? Dar te conjur şi te rog, nu pune gândul să renunţe la gând, că o să mă faci să râd, în loc să ne bucurăm şi să jubilăm extatic împreună aceiaşi unică şi eternă libertate!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mai mare/multă este cunoaşterea cu atât mai infinită pare separarea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ferice de cei săraci cu duhul gândirii, al cunoaşterii căci rămânând în starea lor preafericită de simplă Fiinţare, a lor este Deja împărăţia cerurilor!" Cunoaşterea este cea mai neştiută şi nebănuită otravă a mândriei. Cu cât ego-ul cunoaşte mai mult cu atât separarea şi mândria inerentă ei, îi este mai mare.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptarea este un dans de o viaţă. Cu cât dansezi mai mult, cu atât devii mai priceput. Dar niciodată nu dansezi perfect. Cu cât eşti mai nefericit, cu atât mai dificil devine dansul, pentru că trebuie să dansezi cu nefericirea ta. De aceea este atât de importantă acceptarea. Cu cât accepţi mai mult viaţa aşa cum este ea, cu atât dansul devine mai uşor.

citat din Paul Ferrini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut fără nici o excepţie şi absolut de fiecare dată când atingi gândul inevitabil atingi ego-ul. De asta el e atât de mândru de mizeria cunoaşterii. Şi cu cât cunoşti mai mult cu atât separarea pare mai mare, mai lungă şi suferinţa pe care o atrage după ea mai sfârşitoare. Ego-ul prin cunoaşterea spirituală Doar te izolează de ceilalţi ca apoi să te poată arunca în braţele crude ale suferinţei de la înălţime. Toată cunoaşterea e doar deşertăciune care îţi gâdilă ego-ul, de aia eşti aşa mândru de ea, arunc-o în primul tomberon. Când ego-ul nu mai are cunoaştere va sucomba în eterna-ţi nemişcare. Tot ceea ce ştii despre tine e capcana cunoscutului, renunţă la această limitare.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul este prizonierul cunoaşterii, Dumnezeu este infinitul, imuabil şi incognoscibil. El Este simpla Prezenţă, Existenţă NEASOCIATĂ NICI UNUI GÂND! Orice formă de cunoaştere este doar limitare, simplă ignoranţă despre care tot gândul îşi închipuie că e nelimitată! Dumnezeu este sfârşitul oricărei cunoaşteri şi reînceputul, eternei tale iubiri! Iubirea de "A-Fi" este chiar Dumnezeu cel viu! Doar mintea în rătăcirea ei îşi imaginează că şi Dumnezeu are o minte, eventual una "universală" prin care "înţelege" suferinţa minţii umane rătăcite şi o ştie la fiecare milisecundă. Dar doar partea suferă de cea mai cumplită şi închipuită boală numită "separarea" sau "mintea mea". Dar Întregul, Absolutul Fiind neschimbător, veşnic acelaşi, nu este desprins de nimic şi atunci la ce i-ar trebui o minte, ce să facă cu ea? Să supravieţuiască? Să nu îşi piardă "forma"? Dar are el vreo formă? E vreo formă nemuritoare? Doar frica de separare şi implicit de disoluţie a făcut omul să inventeze o minte pentru "supravieţuire" pentru "siguranţa formei". Dar ştii ceva? Cerul, oceanul, animalele, păsările, florile, o mulţime de specii nu au minte şi în mod paradoxal vor exista şi după ce specia umană datorită minţii, care e lăcomia însăşi, va dispărea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare dramă a oricărui căutător este că atâta timp cât crede că există el şi Dumnezeu, nu doar separarea continuă, ci mai ales suferinţa şi nebunia halucinantă a căutării Lui.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât încerci să te pregăteşti mai mult pentru întâlnirea cu viaţa, cu iubirea, cu libertatea, cu Dumnezeu cu atât mai mult vei trăi iar şi iar ACELAŞI EŞEC LAMENTABIL AL PERSOANEI ŞI ACEIAŞI SUFERINŢĂ. Şi până nu abandonezi această boală numită "pregătire" suferinţa nu va înceta, de ce? Pentru că vrei să te "pregăteşti" pentru viaţă încercând să pari altceva decât ceea ce deja eşti. Şi tu eşti viaţa, iar viaţa este splendidă în toate manifestările tale. Aşadar suferi pentru că te pregăteşti să te întâlneşti cu imaginea pe care tu o ai despre viată, şi nu cu viaţa. Tu Acum cine eşti? Pentru că vorbim de comuniune dar în fapt gândul care se pregăteşte pentru viaţă este de o disonanţă profundă, în loc ca inima să-ţi fie de o empatie şi o consonanţă profundă a aceleiaşi fiinţe veşnice pe care noi toţi o suntem.. Nu te pregăti pentru viaţă, doar abandonează acest gând şi o să curgi în libertatea ei ca şi viaţa veşnică ce dintotdeauna o eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este un subprodus al spiritului meditativ. Ea nu este legata de sex, ci de dhyana - meditaţie. Cu cât pătrundeţi mai mult în tacere, cu atât mai mult vă veţi simţi în armonie cu voi înşivă, cu atât mai mult veţi avea o senzaţie de realizare şi de prezenţă a unei noi expresii a fiinţei voastre. Începeţi să iubiţi. Nu o anumită persoană - acest lucru se poate întâmpla, dar e cu totul altceva - începeţi să iubiţi. Şi această iubire devine pentru voi un mod de viaţă. Ea nu se transformă niciodată în repulsie, pentru că este mai presus de atracţie.

Osho în Revoluţia interioară
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema minţii tale e că ea visează lucruri, iar problema ta e că tu le crezi adevărate. Până nu te prinzi că mintea e problema, pentru că mintea te minte, vei continua să cauţi soluţii la probleme care nu există. Oamenii sunt foarte convinşi de ce pot să facă ei doar că paradoxul e că habar nu au în primul rând cine şi ce sunt ei! Când limitatul şi separatistul "a face" devine o virtute, infinitul şi dumnezeiescul "A-Fi" devine o ofensă. Dar pentru minte libertatea de "A-Fi" îi e fără de folos, căci doar prin "sclavia de a face" se poate delimita de ceilalţi. Iar prin ceilalţi nu înţeleg doar oamenii, ci întreg pământul. Iată de ce ego-ul e atât de atras şi de convins că are puteri paranormale! Ce alt stindard al separării mai viclean ca acesta cunoşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul iubire este folosit greşit. Pentru mine, iubirea adevărată este echilvalentul spiritului din noi. Atunci când descoperim iubirea adevărată, nu facem decât să descoperim rezervorul uriaş de iubire şi lumină din noi. Majoritatea oamenilor, însă, numesc iubire atracţia dintre un bărbat şi o femeie care, deşi este o etapă importantă în viaţa noastră sau o sursă de satisfacţie, este foarte departe de a fi iubire. Există pasaje în cultura omenirii care descriu iubirea spirituală, iar oamenii cred că aceasta trebuie reprodusă în relaţii de cuplu, ceea ce este o sursă mare de nefericire. Ceea ce accentuează nefericirea oamenilor este că ei aşteaptă această iubire spirituală de la alţi oameni, parteneri de cuplu sau membri ai familiei şi nu înţeleg că nu o vor primi niciodată decât în doze mici pentru că nimeni nu este dator să îţi dea iubirea lui. Ţi-o dă dacă are dispoziţia necesară. Iubirea nu e doar o persoană, iubirea e pentru tot ce e viu. Tu eşti responsabil de iubirea ta, adică de spiritul din tine. Fiecare cu spiritul şi iubirea lui. Da poţi într-o relaţie să îţi reverşi această iubire spirituală şi necondiţionată asupra partenerului, dar asta se va întâmpla când vrei tu, nu când vrea partenerul.

Pera Novacovici în Cartea Alfa, Vol. III - Mentor şi Discipol
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei înţelepţi ştiu că, întotdeauna, cu cât trupul este mai slăbit şi mai devitalizat, cu atât mai mult el ne comandă şi chiar ne împiedică. Dincolo de această situaţie, cu cât trupul este mai puternic şi mai plin de viaţă, cu atât mai mult el ni se poate supune, dacă învăţăm să-l controlăm.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce mintea numeşte "viaţa mea" e de fapt doar egoism cras, izolare de cea mai mârşavă calitate. Fiinţele umane trăiesc ca viermi în propria lor vomă psihologică şi mor ca păduchii. Ceea ce fals numiţi "om" e doar înşelăciunea minţii punând etichetele ei limitate vieţii. Dincolo şi înainte de naştere, "vieţuire" şi moarte se află neîntinat vreodată de gând Supremul, Absolutul, Dumnezeu Tatăl, Sinele! Tot ceea ce crezi că ştii despre tine, e doar apologia, minciunii. Tu nu ai fost născut vreodată, coşmarul acesta al separării de întreg prin visul numit naştere, se poate sfârşi chiar acum.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne deconectăm natural de la gând, liniştea şi pacea fără margini care rămâne şi pe care veşnic o suntem, este atemporală, nenăscută şi mai înainte de toi vecii. Toţi oamenii sunt Dumnezeu Conştiinţă dar ei asculta de "Dumnezeul" lor gândul şi atunci devin o conştiinţă personală care e atât de dureroasă şi plină de suferinţa separării.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce-i desparte, ce-i divide atât de mult pe oameni de ajung la conflicte şi chiar la războaie? De exemplu pe net e plin de cele două tabere: "Să mă vaccinez - sau nu?" A. M: Dacă oamenii ar putea vedea că singurul lucru care îi desparte nu doar pe ei unul de celălalt, ci îi divide, îi desparte chiar şi de Dumnezeu, este Doar gândul din capul lor, probabil că ar trăi cu adevărat ca în Rai pe acest pământ. Dacă ieşi afară şi îţi arunci mintea în primul tomberon vei vedea că de fapt niciodată nu a existat nici o separare în afara celei iluzorii create de minte. Un prunc nici nu ştie că "asta e mama mea, doar de la ea sug laptele", de fapt el suge de la orice mamă, pentru că nu cunoaşte cunoaşterea. Aşa că nu are cine să-i ofere cu elan otrava separării. Dar când omul ţine orbeşte la gândul lui, otrava separării cauzatoare de moarte îl duce în infern. Înainte de a învăţa gândul de cine erai separat?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când "eu"-l este sacrificat prin non-interferenţă, Dumnezeu ţi se arată ca propria ta imanenţă. Da, persoana crede că există o cale de urmat până la Adevăr, tocmai de aceea căutătorul îl va căuta întotdeauna "acolo", la capătul unei căi, niciodată AICI. Cine ar putea bănui că în căutare, Adevărul este primul care este sacrificat în loc de persoană, înţelegi viclenia psihologică? Cu cât vei căuta mai mult Adevărul cu atât îl vei sacrifica mai mult şi îl vei face de nedobândit. Nimeni nu se gândeşte să sacrifice "eu"-l care pretinde că îl caută pe Dumnezeu. Când "eu"-l este sacrificat prin non-interferenţă Dumnezeu ţi se arată ca propria ta imanenţă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul e atât de prost încât se poate lăuda şi mândri cu cel mai mare duşman al lui; propria-i minte. Culmea culmilor e că învăţăm fiecare nouă generaţie acest duşman care ne învaţă din moşi strămoşi separarea şi cumplita suferinţă. Îi învăţăm pe copii acest rahat ca să îi schilodim şi pe ei, în loc să învăţăm de la ei Prezenţa, contemplarea infinită nelimitată de frica numită gând. Dacă am realiza măcar în germene ceea ce spune Isus: "Până nu vă veţi reîntoarce şi veţi fi aidoma unor prunci nu veţi putea intra în împărăţia cerurilor!" am realiza că tot ceea ce îi învăţăm pe copii prin aşa-zisa "educaţie" este diavolul, sau separarea în loc să reînvăţăm de la ei veşnica noastră unitate de "A-Fi" dinainte de "A-şti". Un prunc nu a învăţat gândul, când învaţă gândul este sclavul suferinţei ce rezultă din separare pe viaţă. Gândul, frica, iadul sau separarea sunt una.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!