Conştiinţa se auto-recunoaşte ca simplă fiinţare în momentul în care ne disociem de gând. E starea noastră naturală de bebe, pe care o aveam dinainte de a învăţa primul gând. Odată ce acest spaţiu tainic a fost invadat de gânduri am creat prin identificare un "eu" fals. Când acest "eu" este văzut ca fals, disocierea de gândire este bruscă, spontană şi mintea încetează să ne mai dea târcoale pe vecie. În loc să mergi cu gândul în afară/exterior, întoarce-ţi atenţia pe dos şi mergi pe firul gândului în interior să îi vezi sursa. În acest fel căutătorul se dizolvă în cel veşnic căutat!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel, gândul pătrunde în mintea umană, acolo unde va fi conştientizat. "Am o idee!" - de fapt, această afirmaţie se traduce prin "Un gând a venit la mine!". Legea atracţiei, explicată într-un mod foarte derizoriu, spune că atragem ceea ce gândim. Parţial adevărat. Însă, înainte de a se ajunge la a atrage prin gând, are loc procesul de atragere a gândurilor în sine. E adevărat: omul atrage gândurile care vibrează pe aceeaşi frecvenţă cu el! De ce? Simplu: pentru că gândurile sunt entităţi energetice, cu vibraţie proprie, care au doar o singură destinaţie: mintea prin care se pot manifesta. Vibraţia proprie a omului îi permite gândului să pătrundă în mintea sa, unde va fi conştientizat. Odată ce gândul a fost conştientizat, primeşte spontan un plus de energie şi se transformă în concept. Acesta este următorul nivel de evoluţie al gândului. Când omul conştientizează un gând, de fapt acel gând tocmai a fost atras şi a pătruns în mintea sa. Bula solitară (gândul) a simţit chemarea celor dragi (mintea aflată pe aceeaşi frecvenţă), după care s-a integrat în hora celor care au chemat-o (conştientizarea gândului de către mintea care l-a atras), iar în acest fel, vibraţia sa proprie a devenit parte din vibraţia minţii în care s-a integrat, fără a-şi pierde sinele fals.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai o stare de vibraţie joasă - tristeţe, ură, nervi - starea tinde să se agraveze, deoarece gândurile joase îşi măresc ponderea prezenţei în mintea ta - şi totul începe să pară din ce în ce mai negru, asta până când identificarea cu gândurile ia o pauză (respiraţie conştientă, privitul naturii, mutarea atenţiei către alt orizont etc.), ceea ce îi permite vibraţiei (sunetului) să se reaşeze. De multe ori, gândul jos al unui om este cel care invită multitudinea de gânduri joase, în mintea care îl găzduieşte. Astfel că omul se poate gândi, cu regret, că şi-a uitat portofelul acasă, iar acest gând se poate transforma într-o sarabandă de alte gânduri joase, care îi spun omului, spre exemplu, că viaţa e o luptă. În acest fel, ceea ce a fost un simplu gând de regret s-a transformat într-un magnet pentru celelalte gânduri, care au venit acolo unde au auzit chemarea. Şi bineînţeles că omul este necăjit! De ce? Pentru că el chiar îşi crede gândurile! Mai mult, se identifică total cu gândurile sale. Iar asta îl face supusul gândurilor, pentru că le acordă atenţie completă, iar acolo unde este prezentă atenţia unui om, acolo este prezent şi omul. Atenţia nu este un gând; atenţia este Însăşi Conştiinţa. De fapt, gândurile asta vor: atenţia oamenilor, pentru că doar aşa pot evolua până la stadiul de experienţă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să fac să nu mai ascult mintea? Doar stăruie necontenit să-l observi pe cel care observă, aceasta este cea mai scurtă cale de a-ţi asculta inima şi e veşnic Aici. Odată ce ai văzut văzătorul, vei vedea întreaga lume şi atunci inima ta ţi se va arăta ca fiind infinitul oricărei iubiri! Eşti atât de simplă şi atât de incomensurabilă că nici un gând nu te poate captura/constrânge/limita sau atinge. Nimic nu te poate descrie şi totuşi inima nimicului eşti tu. Atunci când rămânem ca simplă Linişte, mintea noastră se dizolvă în ea şi inima tăcerii ne poartă pe buze cuvintele!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care înveţi mintea, nu înveţi doar separarea şi competiţia, ci devii profesor universitar la catedra suferinţei. Dar înainte de a învăţa primul gând erai tu desprins de Dumnezeu, căutai vreo cale de a ajunge la EL? Ceea ce cauţi ca şi ceea ce veşnic suntem este apriori oricărui gând şi oricărei cunoaşteri.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fiinţă complet realizată va putea oricând să deconspire gândul, dar deşi el vede falsul ca fals el va continua să indice spre fiinţa noastră reală care veşnic Este şi Etern una o suntem. Totuşi, în momentele în care eşti foarte ataşat de gând şi te ţii cu dinţii de el acesta îl va deconspira pentru a te ajuta să vezi falsul şi să îl discerni de Real.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul îşi imaginează că într-o zi şi el va fi "sinele". După cum, în tot acest timp, tu nu ai fost, nu eşti şi nu poţi fi nimic altceva decât Sinele. Pentru gând, Sinele fie e veşnic acolo, fie e o absurditate, abstractă, care "DE FAPT", nu există. După cum pentru cel realizat; gândul, mintea e un mit. Iar Sinele e singurul fapt de o concreteţe Absolută. Tu cum de nu vezi asta? Cum de nu vezi că gândul care îţi promite că îţi va da Sinele; dacă urmezi condiţiile lui veşnic interminabile? De fapt, tot ceea ce îţi oferă gândul, e si mai multă "devenire", el nu ţi-l poate da, pentru că Sinele, libertatea fiind infinită este şi incognoscibilă! Dacă nu ar fi acum gândul care să te eticheteze, să te definească întru veşnica lui separare şi limitare, tu cine mai Eşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E pur şi simplu un declic care se produce şi în momentul acela mintea basculează în Conştiinţă, basculează în Incomensurabilul Vid (se dizolvă în Vid). Este ca şi cum ai privi să vezi sursa minţii şi vezi că de fapt este un izvor care este infinit. Mintea este doar o minusculă particulă din Conştiinţă.

Atmaji Maharaj în Acest Acasă este de o Veşnicie Aici. – Satsang cu Atmaji, partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dimineaţă îţi scrie câte un scenariu pe care tu îl urmezi şi pentru că nu poţi să tragi nici măcar un pârţ fără să te consulţi mai întâi cu Guru tău mintea. Guru omului este mintea, după cum Guru minţii este o altă scleroză de a ei numită "ştiinţa"! De exemplu: "Dacă s-ar dovedi "ştiinţific" că Sinele nu există, e o utopie, ei bine atunci întreaga lume ar fi la discreţia minţii, pur şi simplu mintea i-ar secera pe toţi. Paradoxul este că nimeni nu cercetează cu onestitate ce anume este de fapt acest cumul de limitări conceptuale, fals numite "mintea mea". Pentru că vezi tu; dacă după ce un om s-a sinucis, începi să-l tai mărunt şi să-l găseşti pe Aghiuţă de gând ce l-a făcut să îşi ia viaţa, nu găseşti nici măcar un gând al minţii. Omul nu realizează că odată ce am început să cerebralizăm viaţa am uitat Adevărul simplu a ceea ce suntem şi am început să ne credem iureşul tremend şi de neoprit al gândului. Aşadar, capacitatea ta directă de a recunoaşte viaţa e de fapt intermediată acum de gând. Cu alte cuvinte, tot ceea ce ştii, ştii de la limitarea numită gând. Acum înţelegi de ce mintea este Guru omului?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul e atât de prost încât se poate lăuda şi mândri cu cel mai mare duşman al lui; propria-i minte. Culmea culmilor e că învăţăm fiecare nouă generaţie acest duşman care ne învaţă din moşi strămoşi separarea şi cumplita suferinţă. Îi învăţăm pe copii acest rahat ca să îi schilodim şi pe ei, în loc să învăţăm de la ei Prezenţa, contemplarea infinită nelimitată de frica numită gând. Dacă am realiza măcar în germene ceea ce spune Isus: "Până nu vă veţi reîntoarce şi veţi fi aidoma unor prunci nu veţi putea intra în împărăţia cerurilor!" am realiza că tot ceea ce îi învăţăm pe copii prin aşa-zisa "educaţie" este diavolul, sau separarea în loc să reînvăţăm de la ei veşnica noastră unitate de "A-Fi" dinainte de "A-şti". Un prunc nu a învăţat gândul, când învaţă gândul este sclavul suferinţei ce rezultă din separare pe viaţă. Gândul, frica, iadul sau separarea sunt una.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti deja trezit, dar gândul care întreabă poate doar vedea alte gânduri la fel de zbuciumate ca şi el. Pentru a recunoaşte această trezie, rămâi pe senzaţia de "Eu-Sunt"! De fiecare dată când mintea te invită la exterior în tulburarea ei, rămâi neclintirea de A Fi din interior. Reîntoarce-te cât mai des la această pace lăuntrică netulburată de gând. Cum o diluezi cu gândul tulburarea va apărea. Repliază-te mereu şi mereu pe interioritate, pe "Eu-Sunt", până la urmă liniştea noastră de A Fi va înghiţi toate războaiele acestei lumi. Când rămâi pe acest fapt de A Fi şi nu de a vedea sau interpreta ce îţi arată mintea, totul se stinge în tăcere. Acum poţi vedea că înainte de A-Fi tu erai, după ce nu vei Mai Fi tu vei rămâne! Nici o minte nu poate înţelege sau realiza asta, dar o poate interpreta, doar.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îţi spune că eşti "schizofrenic, paranoic sau "normal", gândul, nu i aşa? Atunci doar renunţă la gând şi întreaga lume iluzorie creată de el se va nărui. Odată ce nu te mai asociezi cu gândul vei vedea direct, nemijlocit de el, că Viaţa Are grijă de Viaţă şi nu gândul sau "ştiinţa" lui. Când nu te mai asociezi cu gândul=Frica, Conştiinţa care Vindecă din interior va fi infinit mai mare decât toată chimia, fizica, biologia, medicina etc. care pretind că te vindecă din exterior.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul pas şi cel mai greu în a te elibera din ghearele minţii, este să începi prin a te elibera mai întâi din ghearele propriei tale religii. În fapt, acesta este un alt gând capcană - gândul: "Eu am o religie deja, m-am născut în ea!" - pe care mintea îl face să pară uluitor de real. Deşi nici măcar asta nu este o condiţie, tu poţi vedea ceea ce eşti chiar Acum şi acest Sine/Dumnezeu îţi va clarifica într-o lumină nouă absolut totul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută să nu mai cauţi, ci doar observă fiinţa infinită ce se arată în absenţa gândului. Chiar şi gândul "eu" – căutătorul - cu care te identifici apare în conştiinţa infinită şi fără formă care o eşti. Caută să nu mai cauţi, doar astfel căutătorul îşi va găsi sfârşitul în pacea care este reînceputul eternei tale veşnicii. Şi ea, pacea este dintotdeauna Aici. Cel care caută este gândul care pleacă din această clipă să îşi găsească sfârşitul în următoarea. Dar în prezenţa, graţia Gurului, Sinelui, gândul îşi găseşte sfârşitul chiar acum. Guru nu te pune să cauţi nicăieri, nu te trimite într-o nouă călătorie spirituală, el îţi arată prin propria lui Prezenţă, născută din Absenţă că şi tu eşti Acasă chiar acum, iar gândul care caută este doar un veşnic pribeag ce trebuie abandonat graţiei de "A-Fi" chiar în această clipă! A recunoaşte că niciodată nu ai fost gândul înseamnă a fi veşnicul Sine. Nu poţi face absolut nimic pentru asta, poţi doar abandona orice facere Pentru asta. Tu eşti viaţa, Sinele care există etern în această clipă, şi nu rătăcitul gând ce mereu apare în ea şi caută ceva. Doar clipa de faţă o ai tot timpul, dar mintea îţi spune că ai rătăcitul ei copil gândul care apare şi pribegeşte în ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anihilarea, detronarea minţii este acest răsărit al Conştiinţei şi nu mă refer la ceva ce poţi să faci tu. Există o curgere acolo, e ceva natural. Când vezi că nici cunoaşterea nu te duce la recunoaştere, atunci tu te desprinzi inclusiv de cunoaştere. În momentul în care această desprindere are loc, resorbţia minţii în propria ei Sursă, în Conştiinţă, se întâmplă, nu o faci tu. E un moment de Graţie. Se întâmplă pur şi simplu. Şi, în acest moment, tu vezi că eşti cu adevărat plenitudinea, că eşti acest Vid desăvârşit.

Atmaji Maharaj în Acest Acasă este de o Veşnicie Aici. – Satsang cu Atmaji, partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce crezi că ştii despre tine, sunt doar roluri de ocazie cu care mintea te-a făcut sclav pe viaţă la copilul ei gândul. Lasă gândul şi reîntoarce-te la starea ta naturală de copil, această stare dinaintea Oricărei cunoaşteri este fiinţarea, Prezenţa sau Dumnezeu cel viu, imanent. Odată recunoscută această stare nu zăbovi prea mult aici ci te reîntoarce natural, murind înainte de a muri la starea ta nenăscută dinainte cu 7 zile de momentul concepţiei. Acesta este ParaBrahman, Dumnezeu Tatăl Transcendent, Sinele Suprem sau Moksha. Acesta este Adevărul Ultim sau Libertatea tuturor Libertăţilor! Adevărul ultim e atât de simplu!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea trebuie dezamăgită, deconspirată într-un mod sistematic. Odată ce mintea este dezamăgită ea va fi înghiţită de propria-i ei depresie şi astfel va sucomba în acest moment ca simplu fapt de "A-Fi" fără a şti/cunoaşte. Odată recunoscută această conştiinţă, noi vedem implicit şi fără ajutorul gândirii că de fapt, chiar această simplă prezenţă sau "Eu-Sunt" este Sinele cel veşnic. Odată recunoscut asta, singurul lucru care ne mai rămâne de făcut este să rămânem ca această simplitate şi să nu ne mai reîntoarcem la identificarea cu gândul efemer ce apare în ea. Privit din acest punct non-dual de abia acum realizăm cât de mult miez au avut toate momentele noastre de dezamăgire, depresie, anxietate etc. care, în fapt toate erau doar încercări de fracturare a minţii şi de a ieşi din ea. Cineva îşi poate pune un target foarte înalt, dar vieţii nu-i pasă de gândurile noastre, şi când fiinţa respectivă va eşua, rezultatul inevitabil va fi depresia. Dar de ce face viaţa asta? Vrea oare să ne rănească? Fireşte că nu, ea vede că mintea noastră devine de un ego matusalemic şi atunci ne ajută prin eşec, să ne reîntoarcem din rătăcirea eternă a minţii în frumuseţea şi simplitatea inimii. Doar aşa recunoaştem că de fapt, suntem Viaţa/Sinele şi nu gândul care o invadează.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea dinainte de a învăţa primul gând...

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar trebui să fii prea mândru/mândră de acest corp. Ceea ce gândul fals numeşte "corpul meu" e doar viitorul îngrăşământ agricol, aşa că află-l pe cel care vede corpul, EL nu se află în corp.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎNTUNERICUL DIN SALĂ, dacă în sală nu este întuneric imaginile de pe ecran nu se vor vedea. Când mergi la culcare este exact acelaşi principiul, noaptea aduce oboseala care face să închizi ochii doar aşa poţi începe sa visezi, să vezi imagini în somnul tău. EXACT LA FEL ESTE ŞI ÎN CEEA CE FALS NUMEŞTI VEGHE, E ACEIAŞI CONDIŢIE, E NECESAR CA LUMINA CONŞTIINŢEI SĂ SE STINGĂ CA MINTEA TA SĂ POATĂ VEDEA FORME. Înţelegi acum de ce toţi oamenii dorm în veghe şi să visează drept ceea ce nu sunt? O formă-gând captivă în timp? Doar conştiinţa e reală corpul-minte e doar un vis de carne ce apare în ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzătorul este liber de vedere! În momentul în care realizezi că tu eşti Conştiinţa, ego-ul este complet dizolvat. Nu se pune problema să abandonezi ego-ul, ci să recunoşti Conştiinţa. Ea este Veşnic Prezentă, este Acum, Aici. Cunoscutul însuşi creează frica, prin limitare şi raportare la el însuşi. Gândului despre frică îi este frică de gândul de libertate. Când noi avem recunoaşterea, acest sentiment de separare dureroasă de/între mine şi restul lumii dispare. Apoi, dispare dorinţa de a mai căuta ceva, ai ajuns la capătul oricărei forme de căutare. Apare acel sentiment al Veşniciei, al Vieţii Veşnice. Conceptului de frică din mintea ta îi este frică de conceptul de libertate. Cât de valid poate să sune asta? Doar Prezenţa există, nu există nimeni care să fie prezent. Doar cuvintele există, nu există nimeni care să vorbească. Există doar ascultarea/auzul, nu există niciun ascultător. Când laşi aceste cuvinte să intre în contemplare în tine, vei vedea că există foarte mult spaţiu în ele. Cuvintele care răsar din linişte, se întorc înapoi în liniştea desăvârşită, cui aparţin? Ce anume nu trece pentru că este deja de veacuri Veşnicia Veşniciei?!

Atmaji Maharaj în De unde ştii că nu eşti deja iluminat?
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!