Cântec târziu pentru George Stanca

un ordin crunt şi nemilos să fie la urgenţă internaţi numai poeţi
au pregătit seringi, au adus spirt şi vitamine, un preot şi prescură
în tot spitalul se zugrăvea şi se scoteau de prin pereţi
foşti doctori, cleşti şi pansamente, pe Dumnezeu legat la gură

era un dute-vino, dădeau cu var, puneau cearceafuri, era o nebunie
vorbeau in şoaptă spălau pe jos cu moartea cu timpul şi cu viaţa
până atunci nu mai văzuse nimeni un înger ce purta la gât o cheie
şi se-ntrebau mărunt din buze ce va deschide şi cui va măsura cu aţa

au fost strigaţi pe rând, în ordinea distanţei de prin cărţi
poeţii erau beţi de frunză şi femeie, infricoşaţi şi singuri
de nicăieri se auzeau cum suspinand se ridicau din morţi
cerand luminii un chibrit, un strop de apă şi-înfometate linguri

tabelul ca o listă pentru deportaţi
mai mult cu unul peste poate
se-nghesuiau poeţii printre fraţi
cu poezia scrijelita-n coate

într-un tarziu la toţi ni s-a prescris reţeta
un diagnostic tragic şi absolut la fel
să ni se puna-n suflet cu pipeta
un pic de vin şi plin un portofel

un ordin crunt şi nemilos să fie la urgenţă internaţi numai poeţi
au pregătit seringi, au adus spirt şi vitamine, un preot şi prescură
în tot spitalul se zugrăvea şi se scoteau de prin pereţi
foşti doctori, cleşti şi pansamente, pe Dumnezeu legat la gură

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doctori şi "doctori", precum cardiologii Petrişor Tudoraşcu şi Rodica Muşetescu (de la Spitalul Judeţean Craiova), a căror incompetenţă a dus la moartea tatălui meu

Aminte tu să iei, creştine,
O spun din nou, a mia oară:
Sunt doctori care te fac bine
Şi doctori care te omoară!

pamflet de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (21 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru doamna doctor

Doctoriţa noastră "rea"
Mă-ngrijeşte şi pe mine;
Tratament, de ziua sa,
Un cadou i se cuvine:

Termometru, stetoscop,
Seringi, ace, microscop,
De prim ajutor o trusă,
Sticle cu sirop de tusă...

Mănuşi, ser, medicamente,
Perfuzoare, pansamente;
Rivanol, penicilină,
Spirt, iod şi ampicilină.

Cutiuţe cu pastile,
Eprubete, ustensile,
De unică folosinţă;
Toate-i sunt de trebuinţă.

Şi multe alte unelte
Pentru intervenţii urgente.
Dar, de ziua ei, acum,
Un pupic îi dau, oricum.

poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor doctori

E spitalul magazin
Unde se găsesc de toate?
Doar de-acolo doctori vin
Cu sacoşe încărcate.

epigramă de George Piteş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de legi cosmice pentru poeţi

ar trebui adoptate prin legi cosmice
anumite privilegii pentru poeţi

cum ar fi sticle de uitare, la discreţie
căci numai Dumnezeu ştie prin câte săbii este trecută în fiecare noapte
conştiinţa lor

cum ar fi locuri de reculegere deferite de ochiul oricărui privitor
paturi în mijlocul oceanelor
care să fie neapărat străjuite de rezervaţii
de linişte

căci poeţii sunt ca nişte angajaţi ai adevărului cu normă infinită
căci numai cuvintele lor pot mângâia chiar şi străfundurile morţii
căci numai tăcerile lor pot fi auzite
chiar şi de ultima stea din Univers

şi dacă tot veni vorba de nefiinţă
ar trebui ca acolo unde sunt înmormântaţi poeţii
să nu poate păşi numai veşnicia
căci cine ştie ce aprige şi neîmblânzite nelinişti
se odihnesc sub ţărâna aceea

ar trebui ca măcar din când în când fiecare om să îmbrăţişeze tot ceea ce îi iese în cale
lacrimi şi umbre, cerul şi iarba,
absenţa, absintul
pentru a simţi cu propriile lui ţesuturi cum este să iubeşti viaţa
până la ultima picătură de sânge
asemeni poeţilor

şi mai presus de toate, cititorule
poezia aceasta trebuie parcursă cu aceeaşi evlavie cu care un poet
descoase
nedesluşitul

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Estetica decadenţei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrava Lui Dumnezeu

# otrava lui Dumnezeu
cu drag bojanei
de florian silisteanu

dacă eu aş fi de piatră şi-ntre noi o apă mare
l-aş ruga pe Dumnezeu să-şi ia cizmele-n picioare
dar Domnul nu se încalţă şi intră desculţ în apă
până la genunchi îmi sapă

dacă tu ai fi la fel cum sunt eu când nu e El
aş striga pietrelor toate - niciodată măritate
dar Domnul la cununii rupe florilor târzii
până la brâu printre vii

- ce faci Doamne când mă furi când mă trăieşti
niciodată nu ieşi lipsă niciodată nu dai rest
tot mereu mă păcăleşti până când poate-ntr-o noapte
pân la ochi merele coapte

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul fără poeţi

e cel mai vesel oraş
aici e o singură lume
una în care viaţa chiar se trăieşte
nu năvălesc demoni şi nici muze inventate
e linişte când e linişte

nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeţii au fost închişi în canalele
de la marginea oraşului
numai în nopţile cu lună se mai aude câte un lătrat subţire
dar şi atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii îşi dorm liniştiţi visele

prin oraşul fără poeţi
curge râul de cerneală
şi locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec din cana cu păsări

pune Doamne recompensă peste aripă şi stea
că mi-au luat în faptul nopţii lacrimă de mama mea
şi-au fugit mâncând pământul peste nouă mări şi ţări
pasărea şi-a ei lumină dincolo de sărbători

pune Doamne îngerii să vină la tine toţi
şi le dă chibrit şi pâine pentru vii şi pentru morţi
şi le dă simbrie mare pune-le pe masă vin
din cel vechi şi nu pelin
că pelinul e amar
să nu treacă de hotar

apoi Doamne de-o fi vreme
mai rabdă nunta de semne
şi tocmeşte dă arvună
lăutărilor să vină
iar mi-e viaţa lună plină

miezul nopţii îşi ia darul
lacrima e de cuvânt
într-un clopot iar se schimbă ora pe pământ

poezie de Florian Stoian Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezra Bartlett

Preot în armată,
Preot în închisori,
Predicator în Spoon River,
Îmbătat de divinitate, Spoon River –
Şi totuşi împingând pe Eliza Johnson în ruşine,
Iar propria persoană în dispreţ şi nefericire.
Dar de ce voi nu vedeţi niciodată că dragostea pentru o femeie
Şi chiar dragostea pentru vin
Sunt stimuli prin care sufletul, flămând de sfinţenie
Atinge viziuni extatice
Şi vede până la cele mai depărtate colţuri ale cerului?
Numai după multe încercări de a prinde putere,
Numai după ce s-au consumat toţi stimulii,
Reuşeşte entuziastul suflet,
Prin propria forţa,
Să găsească divinitatea
Ascunsă în sine.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul de urgenţă

Moartea este ca un act conjugal...
Se sfârşeşte dureros de amar.
Se negociază plecarea unui muribund
Cu părul cărunt.
Nu avem ambulanţă,
Nici revenirea la viaţă
Nu aduce cu sine,
Speranţa-n mai bine.
Într-un cărucior cu rotile,
Întins, un picior...
Aleargă tăcut spre-nainte...
Se cere-un topor.
În fracturi de dureri se agaţă
Ultimul strigăt al durerii de-a fi.
Vom plânge doar morţii cei vii!
Tensiune şi medici la tomograf...
Ce banal epitaf!
La morgă, brancardierul,
Din plictiseală,
(Ori poate-i înfometat)
Îşi mănâncă brânzoaica.
Un câine aşteaptă prânzul - un os -
Trecut prin focul ce tulbură liniştea decedaţilor.
Spitalul de urgenţă
Închiriază tronuri şi lumânări.
Părăsiţi de salvare,
Se ascund în mirosul de cenuşă de oase.
Adio, spital! Te salut de pe un pat mortuar...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

BAT-O FOCUL, POEZIE

Poezia... bat-o focul
A adus şi un venit.
Eu mi-am încercat norocul,
Publicul doar a citit.

N-a fost zi... şi n-a fost noapte
La concurs să nu gândesc.
Mă gândeam cine împarte
Notele ce se primesc.

Şi... de atâta agitare,
Am cerut şi ajutor.
Am făcut-o ziua mare
Pentru voi... cei din popor.

Şi.. săriră toţi poeţii,
Vorbe bune-mi trimiteau,
Eu... scriam pe toţi pereţii
Poezii ce-n cap aveam.

A venit şi ziua mare
Lume multă adunată,
Satul tot în sărbătoare
Poezia-i adorată.

Fiecare concurent
A adus o noutate.
Cititorii permanent,
Îşi dădeau numai din coate.

Juriul aduna pe note
Cifrele în cap zburdau,
Am recitat acum de toate
Nici nu ştiu ce mai voiau.

Şi din toată aventura,
Am ieşit toţi campioni.
Că degeaba î-mi bat gura,
A depins de... cititori.

poezie de Ioan Cojocariu din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea (la telefon): Unde eşti, dragă?
El: La Spitalul de Urgenţă.
Ea: Aoleu! Cum la Urgenţă? Ce faci acolo?
El: Fac la dreapta, pe Floreasca.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Spitalul de Urgenţă (unde s-a adus cu ambulanţa un pacient înţepenit cocoloş cu "anchiloză generală")

Din comisia onestă,
Medicii au zis: "Pardon!"
Fiindcă s-a închis la vestă
Cu nasturi de la pantalon.

epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui înger

Te-ai adus departe printre stele,
Tu, înger blând fără de vină,
Eşti pentru ţară un erou.
Acum tu ne priveşti din cruce,
Iar ţara noastră va renaşte din cenuşă.

Ce crud a fost, Liana – al tău destin!
Şi Dumnezeu a vrut ca să te cheme,
Ţi-ai apărat cu demnitate tricolorul,
Cu sufletul ţi-ai apărat poporul,
Iar pentru ţară te-ai jertfit ca un martir.

De ce te-au judecat prea crunt călăii?!
Când tu aveai o viaţă de trăit...
În apele învolburate şi meschine
Te-ai avântat, Liana – şi-ai pierit...
De ce atâta groază pentru tine?!

Eroii toţi prin noi or să trăiască,
Să ne amintim de ei cu demnitate,
Prin cuget şi simţiri să ne unească,
În viaţă, până dincolo de moarte;
Călăii vinovaţi cu viaţa să plătească.

Nici lacrimi nu-s, eroii să ni-i plângem,
Prin săli de tribunale alergăm,
Dosare prăfuite sunt neluate-n seamă,
Iar pe obraz mai arde o lacrimă de mamă...
Dar din acestea toate nimic nu învăţăm.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

"Căci unul este Dumnezeu, unul este
şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi).

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc).

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu ştiu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeţii mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist şi rătăcit).

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeţii înviază în Iisus,
Să aibă viaţă veşnică. Amin!)

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi.)

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc.)

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri.)

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu ştiu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeţii mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist şi rătăcit.)

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeţii înviază în Iisus,
Să aibă viaţă veşnică. Amin!)

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul de urgenţă

i s-a făcut rău pe stradă,
a leşinat şi a fost adusă cu salvarea la spital
după operaţie medicul a fost chemat
la altă urgenţă

surorile trebuiau să iasă din schimb
şi se uitau nerăbdătoare la ceas:
- mai stăm mult?
să moară şi asta şi plecăm!

bolnava nu putea să vorbească
şi apoi i-au dat lacrimile

auzise, înţelesese totul

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hana

binele
binele este începutul luminii
binele este cana cu păsări din care bea Dumnezeu când e însetat de oameni
binele este atunci când lacrima umple în desisul distanţelor fântâni părăsite
binele e doar atunci când ai cu cine să împărţi

frigul
frigul este o vedenie ce aprinde adânc în pământ depărtarea
abia atunci focul din inima ta stinge priveghiul
rotitor şi însoţitor de soartă un înger cu cheia la gât
frigul începe în tine când în celălalt nu mai e nimeni acasă

iubirea
iubirea este o taină
în timpanul acestui târziu se crapă de ziuă
vor veni la fereastră căutătorii
te vor întreba al cui eşti şi de unde
până când vor locui în numele tău în cea mai cumplită absenţă

piatra
piatra este setea celui care n-a împărţit
e suspinul semnelor toate
piatră e gândul şi marea în care peştii înoată idei
singuri suntem numai atunci când intre noi aerul doare

tu
tu eşti cuţitul care taie-n felii lumina
când totul e gata vine la masă şi Domnul
încet şi tulburător de sonor
hana se roagă
undeva pe un câmp dragostea noastră

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plăcere

primului internat la spitalul de boli
infecţioase îi plăcea să se joace
prin curte cu o mănuşă în alergare

celui de-al doilea îi plăcea să privească
prin fereastra unică a salonului câţi
va salcâmi înflorind în aprilie în familie

al treilea internat – cu alură de mag (?!) –
vestea infirmierelor tinere naşterea
unei dureri ascuţite în piept...

el, în rând cu oamenii internaţi în zilele de apoi
urmând trasee de protocol foarte stricte, vedea
o plăcere în fiece respirare lucrată – cu

mâinile încrucişate pe sternul plăpând
murmurând şi presând
inima printre degete să se zbată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margine de sat

uitarea

eşti strop de viaţă
şi prea multā moarte
eşti lacrima de pe obrazul ţării
eşti zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre

la pieptul tău au cugetat poeţi
la masa ta prea mulţi s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăţi
pământul ţi-e cu sânge amestecat

din vinul tău băut-au toţi bărbaţii
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldaţii
acestui neam
umil
sărac
tăcut

te-au părăsit nepoţii
şi copiii
vorbeşti mai des cu morţii
nu cu viii
şi Dumnezeu te vizitează rar
de Crăciun parastase şi de Paşte
cu o prescură şi colive-n dar
atunci lumina-n candelă-ţi renaşte

eşti strop de viaţă
şi prea multā moarte

poezie de Vlad Gil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de a fi poet

Trăim vremuri imposibile,
pe care poeţii - nebunii,
le fac, Doamne, posibile...

Numai ei pot să. facă
din pasul înapoi,
un pas înainte, prin alexandrinism,
prin erudiţie şi rafinament.

La un tribunal al candorii,
vor fi achitaţi, în primul rând, poeţii,
fiindcă, ei pot purta povara vieţii
şi pot împăca dragostea cu lumea...

Doamne, câtă măreţie, Miss,
ascunde ideea de a fi poet!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!