El nu m-a aruncat la pământ ca să nu mă mai ridice, ba chiar nici nu m-a aruncat, ci m-a ţinut atunci când, împins de soartă, m-am prăbuşit, şi în căderea mea, m-a aşezat la pământ cu blândeţe, cu cumpătarea mâinii sale divine.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă înţeleg pe deplin cu cineva decât atunci când e la pământ şi când n-are nici dorinţa, nici puterea de a reveni la iluziile sale obişnuite.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şocul

M-ai aruncat pe un câmp de metal,
pe-un câmp arzător de metal
care mi-a reflectat căderea
şi, astfel, am văzut cum cad,
şi rănile mi s-au dublat,
şi m-am ciocnit de propria-mi durere
ca de un adversar adevărat.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

MEDITATIE...

Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Şi dragostea mereu curată.

Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credinţă am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.

Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacţii, cuprins de fiori,
Când intram sau ieşeam din mină.

Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost uşor,
În jocul vieţii eu m-am prins,
Căci oricând viaţa o ador.

31 decembrie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul A fost aruncat pe pământ într-o lume cuprinsă de flăcări cu opţiunea de a reuşi sau de a muri în încercare.

Camelia Opriţa în La porţile universului (decembrie 2012)
Adăugat de citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte curcubeul după ploaie ca pe arcul vieţii tâşnind din pământ şi aruncat de timp înapoi, în ţărână!

aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-am îndoit niciodată de nimic, chiar şi atunci când un avion s-a prăbuşit. Nu m-am înfuriat împotriva lui Dumnezeu. Am ştiut, pur şi simplu, că a existat un motiv neştiut de mine din cauza căruia s-a întâmplat aşa ceva.

citat din Reba McEntire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harta şi busola

Pe Pământ când ai venit,
Aruncat aici de soartă,
Ca să mergi spre infinit,
Ai nevoie de o hartă.

Duşmanii sunt printre noi
Drumul e primejdios
Ca să nu dai înapoi,
O hartă e de folos.

Când ai luat-o pe-o cărare
Şi nu ştii unde te poartă
Nu te panica prea tare,
Ci mai uită-te pe hartă.

Vreme trece, vreme vine,
Şi tu viaţa o străbaţi
Cu harta mereu la tine,
De la drum să nu te-abaţi.

Iar busola minunată
Ce-ţi oferă îndrumare
Fără a greşi vreodată
Este sufletul tău mare.

poezie de Octavian Cocoş (23 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valurile făceau parcă nişte semne ciudate. Şi Gretchen şi-a scos pantofii la care ţinea mai mult decât la orice şi i-a aruncat în apă; pantofii însă au căzut prea aproape şi valurile i-au adus la mal. Ai fi zis că râul nu voia să ia ce-avea ea mai scump, deoarece Karl nu era la el. Gretchen a crezut că n-a aruncat pantofiorii destul de departe şi atunci s-a suit într-o luntre care era legată în păpuriş, s-a dus până la capătul ei şi a aruncat pantofii în apă. Luntrea însă nu era legată bine şi, când fetiţa s-a repezit să arunce pantofii, s-a desprins de ţărm şi a pornit pe apă. Gretchen, când a văzut aşa, a vrut să se întoarcă şi să sară pe mal, dar luntrea acuma ajunsese departe şi pornise pe râu în jos.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu călăul mă va speria, nici căderea definitivă a trupului, nici încărcătura puştilor morţii, nici umbrele pe zid, nici noaptea când pe pământ mai pâlpâie azvârlită doar ultima stea a durerii, ci indiferenţa oarbă a unei lumi nemiloase, nesimţitoare.

citat din Roger Waters
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru crăpatul zorilor

Cu amurgul, ai căzut din crengi ca un măr
copacii s-au prăbuşit peste umbrele lor
Peste tot e numai pământ şi pământ şi pământ
Gândul nu mă mai ştie cum sunt

Ah, de-aş putea
să te iubesc
fără amintiri!...
Cin' ne-ar mai şti între-atâtea neştiri?

... degeaba se-alungă-napoi şi-napoi, pătimaş,
câmpiile moi, câmpiile reci de sub paşi...
tot mai aud prin întunericul şerpuitor
pietrele-n lut cum se dor

Hai, vino!...
De-acolo, departe, sub dungile vechi de pământ
te-adăst în lumini să te-aprinzi, să te pierzi
... Peste tot e numai pământ şi pământ şi pământ...
Gândul nu mă mai ştie cum sunt
dar ţi-oi aprinde, în pălmi, flăcări verzi...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsit

Într-un loc întunecat tot respiram,
Unde dragul timp mă ţinea în plasă
În amărăciune parcă mă scăldam
Şi tristeţea îmi era mireasa.

Eram doar un suflet în ceaţă aruncat,
Într-un loc unde domina tăcerea,
Când de lumină eram abandonat
Atunci nu stiam ce e iubirea.

Dar ştiu că astăzi te-am găsit
Inima îmi spune iar pe ea o înţeleg.
În faţa ta fericit m-am prăbuşit...
Am ajuns iubire să culeg.

Nu tânjesc să fiu pe placul lumii
Aşa cum iubesc să fiu pe-al tău.
Nu doresc să văd în faţă norii
Ci râvnesc să fiu al tău pârâu.

Lasă-mă dragoste să-ţi fiu, în noapte
Să respir la pieptul tău cel minunat,
Când toate ni se par absente,
Tu să fii ce îmi este destinat.

poezie de Costel Obadă (15 octombrie 2012), traducere de Obadă Costel
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi o dată pe lună

Nimeni nu a aflat ce-i aia fericirea adevărată
dacă nu a apucat să trăiască măcar o dată pe lună.
E un sentiment înălţător, lunatic chiar, selenar (de ce nu?)
să cazi în gol de la înălţimea infinitului.
O dată pe lună, o dată pe lună,
atunci când nopţile de vară-s reci şi viaţa-i bună.
Te plimbi încolo şi încoace,
eşti stăpânul universului
şi chiar atunci când totul tace
peste tot
poţi asculta cântecele trompetelor
care se ridică în urma ta.

A trăi o dată pe lună,
nu e nimic mai frumos decât să pluteşti în derivă,
gravitaţia să te legene în puf ca pe-un copil privilegiat,
iar căderea...
căderea, acel act final mimat printr-o eschivă,
este cea mai umană senzaţie din câte există,
de-aceea fericirea vine o dată pe lună
şi apoi dă cu tine de pământ.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit pe pământ fără soartă

Am venit pe pământ fără soartă
Într-o lume nedreaptă, orfani.
Puşi la index oricând de profani,
Ne rugăm pentru ei: Doamne-i iartă!

Pentru ei n-avem chip, n-avem nume,
Nici părinţi nu avem şi ni-e greu,
Îngrădiţi în acelaşi clişeu,
Judecaţi după alte cutume.

Suntem oameni ca voi, ştiţi prea bine!
Nici cămin nu avem şi-i cumplit,
Dar destinul ne-a fost arvunit
Şi trecut pe sub furci caudine.

Am venit pe pământ fără soartă
Într-o lume nedreaptă, orfani.
Puşi la index oricând de profani,
Ne rugăm pentru ei: Doamne-i iartă!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata şi cântecul

Mi-am strunit arcul şi-am lansat o săgeată-n lume,
A căzut pe pământ, fără să ştiu unde-anume;
S-a pierdut în depărtare-atât de iute-încât vederea
Nu i-a putut urma nici zborul, nici căderea.

Am dat viaţă unui cântec în această lume,
A căzut pe pământ, fără să ştiu unde-anume;
S-a-îndepărtat atât de iute că n-am găsit puterea
Să-i urmez nici zborul, nici căderea.

Târziu apoi, într-un stejar puternic ca o stâncă,
Am regăsit acea săgeată, vibra încă;
Iar cântecul pe care îl credeam pribeag,
L-am regăsit în inima unui prieten drag.

poezie de Henry Wadsworth Longfellow,1807-1882, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul meu

Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Şi tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Şi, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până şi în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obişnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Şi, aşteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Şi, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram şi eu.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu doar că m-am îndrăgostit, m-am aruncat cu paraşuta în dragoste.

citat din Zora Neale Hurston
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te bucura de căderea duşmanului tău, dar nici nu te grăbi să îl ridici de la pământ.

proverbe evreieşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiere amară şi miere la borcan

Ti-aş ierta sufletul,
Amărăciune
Ce ai suferit într-un chin
Strângând dinţii
Şi pumnii
Tăind cu elan în carne vie.

Mut aş fi
În faţa trăirii fără de păcat.
Dar împungi aerul cu degetul,
Amărăciune
Şi îl faci greu de respirat
Cu metehnele lumii.

Mi-am chinuit prezentul
Şi de steatoză
Încă nu am crăpat
Şi nici de tensiune
Nervii nu au cedat
Când bani mi-a cerut
Nu i-am dat.

M-am aplecat să sărut
Mâna oricărui cerşetor
Ce a trăit slugarnic
Între ziduri de marmură
Si oglinzi lucitoare
Până când am uitat.

Am înţeles atât de târziu
Că moartea e doar o sperietoare
Şi am închis-o cu şapte lacăte
Iar cheile le-am aruncat
Într-o tufă deasă
La o răscruce de drumuri.

Am uitat că m-a pizmuit
Când mătănii făceam
La un altar însemnat
Dar atunci nu m-a mai durut
Moartea si nici un blestem
Al singurătăţii ce am primit.

Am oftat mult
Dar am primit libertatea
De a privi în ochi
Învăluită în sclipirea minţii
Si nu m-am mai temut
De neiertatea şi blestemul oamenilor.

Fierea amară s-a prefăcut
În lapte şi miere
Şi ca un nou născut m-am infruptat
Şi alţi zori de zi am trăit
Chiar dacă aveam pingele rupte
Şi dinţii ruinaţi de atât strâns.

Capul nu l-am mai plecat
Până la apusul sclipirilor cu fard
Ce gândeam nespus că sunt de neajuns
Pentru că nu eram de-ajuns
Când pe pământ trăiam ca un înger
Imortal şi imun printre oameni cu duh.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum

Era atât de vară! Doamne, cum era!
Credeam că arde tot... şi chiar ardea.

Ne-a ars, întâi, tot focul din priviri
Şi-a aruncat cenuşa-n întâlniri.

Ne-a spulberat cuvintele-n scântei
Şi ne-a făcut din dor un obicei.

Au ars şi norii-aceia de sub noi.
Mai ştii? Ne înveleau pe amândoi.

Plutesc cenuşile, pierdute-n vânt...
"Precum în cer, aşa şi pe pământ".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.

citat celebru din George Călinescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!