Beau după tine patria mea de fericire

patria mea de fericire se numeşte acum
pleoapele cu gene dese răsucesc bucle de femeie în timp
aerul ridică genunchi albi spre tâmple
devin un derdeluş sau poate că la creştet începe iarbă să crească
e tata mă strigă
fată să nu dai de pomană la gropar
să nu le dai să bea
bea tu
să crape cripta-n ziuă muiere
otrava ajunsă în trup buza să n-o poată linge
nu ştii sărutul despărţirii e trist şi vesel
ca atingerea unui umăr întors
beau tată încă beau
e dulce şi amară ca piatra rostogolită fierea
de-ai şti pământul nu are formă
pământul zace după noi
şi sap şi sap după tine

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai şti

De-ai şti, sărmane om, de-ai şti...
Ţi-ai strânge râsul în pahare
Şi le-ai sorbi pe fiecare
Când rele zile ar veni.

Şi băutura, fermecată
Te-ar ajuta să treci iar hopul.
Dac-ai mai bea încă o dată
O joacă ţi s-ar părea totul.

De-ai şti, sărmane om, de-ai şti...
Ai rupe zilnic câte o floare
Şi le-ai iubi pe fiecare
Ca singur tu să nu mai fii.

Şi-atunci când copilaşu-ţi plânge
După bomboane, lucruri, jucării,
Mai bine tu la piept l-ai strânge
De-ai şti, sărmane om, de-ai şti...

De-ai şti, sărmane om, de-ai şti...
Ce soartă viaţa –ţi hărăzeşte,
Cum, după soare, te pândeşte
S-aducă norii plumburii,

De-ai şti, oh, multe dac-ai şti...!
Ţi-ai înşira clipe-n mărgele
Împodobindu-te cu ele
Şi multumind în pace ai vieţui.

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fănuş neagu obligat - de doctor - să bea doar apă

Când o văd mă prinde sila,
D-aia beau câte puţin,
De-aş bea apă, cum beau vin,
Seacă Dunărea-n Brăila.

epigramă de Ion Bratu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi beau ultima umbră

Îmi beau ultima umbră, cum toate s-au dus
două drumuri, doi spini, două nopţi, trei tăceri
două zile de azi peste ziua de ieri
şi o roată scrâşnind la apus.

Râd cu hohot. Sunt liber! Ce viscol, ce ger
e-n paharele noastre, ce îngeri şi cai
ropotesc peste coastele mele şi vai!
ninge năprasnic de ieri...

Nu mai vreau să te ştiu, e târziu şi oricum
îmi e bine aşa, e înalt şi pustiu
Îmi e-n golul de tine prea mult şi prea viu
Îmi e-n golul de tine precum...
Poate mâine, sau nu, poate azi voi uita
să te vreau, să te scriu, să nimic, să rânjesc
într-un lup ostenit să-nţeleg că trăiesc
Ce prostii mai gândesc! Hai, mai bea!

Îmi beau umbra din zile. Şi totuşi tot nu
plec lăsând la fereşti cinci icoane de fum
sap în perini fântâni şi sub pleoape te-adun
mâna mea blestemată eşti tu.

Haide, luaţi în galop acest aer rotit
Caii mei de tristeţi, lupii mei de argint
Beau cămăşile lui şi tot vreau să mă mint
o duminică-n şei ne-a-mpietrit.

Să fumăm piei de şerpi şi să ningem nămeţi
de pustiu şi de mirt şi de vinuri în van
Eu în viscol să ard ca un lemn de pian
Iar tu, ziuă de ieri, să m-aştepţi...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Scyla şi Caribda

Beau un pahar şi-mi sap tranşee,
Sperând cu viaţă c-o să scap,
Când soacra şi a mea femeie
Se bat să-mi pună ciorba-n... cap.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum voi bea mastică. Poate Ile...

Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Azi îi aduc un melc de zece kile
De şocolată şi i-l torn cadou.

Oh! sufletul meu pur din nou vernil e
Ca chiloţeii pe un roz popou.
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!

Marina o să-i dea atunci pastile
Ca să slăbească. Eu, timid erou,
O să mă lupt cu fluturi şi cu bile
Şi-o să dansez cel mai viclean tangou,

Bând încă o mastică. Poate Ile...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum voi bea mastică. Poate Ile...

Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Azi îi aduc un melc de zece kile
De şocolată şi i-l torn cadou.

Oh! sufletul meu pur din nou vernil e
Ca chiloţeii pe un roz popou.
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!

Marina o să-i dea atunci pastile
Ca să slăbească. Eu, timid erou,
O să mă lupt cu fluturi şi cu bile
Şi-o să dansez cel mai viclean tangou,

Bând încă o mastică. Poate Ile...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personajul (ieşind din groapă, în ţinută de muncă, cu găleata plină pe umăr, deşartă din ea pietriş): Sap. Acu' treizeci de ani am întâlnit-o şi i-am spus "Madam, vă iubesc!" "Fă-mi un tunel spre lună şi-am să fiu a ta, soaţă legiuită cu tot dichisul." "Luna-i sus, cum amarul meu să sap către ea?" "Ziua-i jos," zice, "pe partea cealaltă. Dacă sfârşeşti lucrarea în miezul zilei, o prinzi acolo." De-atunci sap.

replica de început din piesa de teatru Tunelul spre lună, scenariu de Adrian Suciu (2008)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Neptun

Toate femeile lumii coseau plaja, întorceau valurile,
le puneau
la uscat în căpiţe
în care doar una singură dormea,
una singură sprijinită în coasă, ca pe Bârgaie
sub pălării de paie
ochii ascunşi ai mormintelor:

căpiţe de piatră,
stabilopozii sub care guvizii furau nada, dealuri
întinse pe ape, lovite de vânt
ca în cârciumi de sare ocnaşii care-şi fac cupe din
palme
şi beau

numai el să nu bea, oare,
- taci şi lasă-mă să-l beau -
într-un dialog mut cu paharul de bere
la care nu s-ar fi uitat altădată ca după o zi de co-
să, plaja
mirişte cu maci ofiliţi,
femeie cu femeie,
patului snop -

apoi
toate femeile lumii plecau la casele lor,
unele după lâna de aur, pe mare,
altele în munţi,
cele mai multe în ochii deschişi,
vise care nu se vor încarna niciodată -

cum pentru ele să-ţi dai viaţa ta toată,
taci şi lasă-mă să beau...

poezie de Gellu Doria din revista "Hyperion", nr. 7-8-9/2009 (12 iunie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Ei spun că şacalul şi cârtiţa
Beau din acelaşi pârâu
Din care bea şi leul.

Şi mai spun că şoimul şi vulturul
Îşi înfig ciocurile în aceeaşi carcasă
Şi trăiesc în pace unul cu altul
În prezenţa unui trup mort.

O, iubire, a cărei mână domnească
Mi-a înfrânat dorinţele,
Înălţându-mi foamea şi setea
Spre demnitate şi mândrie,
Care n-a permis părţii puternice şi constante din mine
Să mănânce pâinea sau să bea vinul
Care-ar fi putut tenta partea mea ezitantă.

Mai degrabă lasă-mă să flămânzesc
Şi lasă-mi inima să se usuce de sete,
Şi lasă-mă să mor şi să dispar
Înainte de a întinde mâna
Spre o cupă care n-a fost umplută de tine
Sau spre strachina pe care tu n-ai binecuvântat-o.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt singurele animale care beau laptele mamelor din alte specii. Toate celelalte animale încetează de a mai bea lapte complet după înţărcare. Nu este natural ca un căţel să bea lapte de la o mamă girafă; este la fel de nenatural ca un om să bea lapte de la o mamă vacă.

citat din Michael Klaper
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sau fleacuri în formă fixă

Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir...
Sisif mai urcă-n miezul minţii stâncă,
Peniţa-n alb înţeapă, trandafir.

De straiul fals nedezbrăcată încă
Ci duhul tot cu vorba îţi respir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir.

Îmi spui iubire-n vis de şoaptă ţâncă
Convalescent pe zări pe căi mă mir
Din palma vieţii îngeri îţi mănâncă
Şi-n sânge-ţi beau al zilelor porfir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă.

rondel de Ştefan Petrea
Adăugat de Pictorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă botul tău astăzi nu mai pluteşte

începe să înoţi să dai din copite
spre fundul în plin turbion al paharului -
îneacă-ţi armăsarul pur rânjet în abur

de tinctură amară (?!) de iarbă cosită cu buza

de sticlă ciobită a cupei victoriei căutat
musculare asupra răsfiraţilor noştri
ochi în coadă sau coamă de peşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as sti

Dacă aş şti că-n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aş şti că-n loc de lună-i
O farfurie peste nori;

Dacă aş şti că-n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aş şti că-n fiecare zori de ziuă
Că viaţa nu-i pentru noi doi.

Pământul eu l-aş părăsi
M-aş îndrepta spre soare
Dacă aş şti că tu nu ştii
Când nu te văd mă doare.

Misterul mării cea sărate
În care amintirea vieţii zace
Ar fi mult mai uşor de răscolit
Dacă aş sti că nu m-ai părăsit.

În fine, dacă-aş şti că-n lume
O alta nu va exista,
Voi şti că toate sunt pe bune
Că doar tu eşti aleasa mea.

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crâşmă

Mişu, Jony şi Vasile
Beau în crâşmă de trei zile.
Beau şi încă ar mai bea
Minţile... de le-ar avea.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc să beau whisky

Urăsc ceru-albastru, lumina solară
Urăsc şi copiii ce-aleargă pe-afară
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc melodia ce-ascult în tăcere.

Urăsc aste păsări care ciripesc
Urăsc orice clipă pe care-o trăiesc
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc să împart chiar când mi se cere.

Urăsc şi oraşul, satul îl ignor
Urăsc să mă-nalţ, dar şi să cobor
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar beau toată sticla să scap de durere.

Urăsc orice carte şi orice poem
Urăsc tot ce-am scris sperând să te chem
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Simt că ura-i mare şi în veci nu piere.

Urăsc şi nisipul ce-n clepsidră curge
Fiindcă îmi arată că timpul se scurge
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar aş bea când tu eşti în apropiere.

poezie de Steinar Gismeroy Olafsen, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaşcă de cafea

Ce minunat ar fi dacă am putea
Să bem acum o ceaşcă de cafea
Tu un espresso, frişcă şi mult lapte
Eu te-aş sorbi, iubito, printre şoapte

Dacă am bea şi un pahar cu vin
Am savura o clipă de senin
Şi am trăi într-un destin divin
Pe muzica lui Frederic Chopin

Când zorile ne-ar prinde îmbrăţişaţi
Să bem o ceaşcă de cafea cu mult zaţ
Dacă părea prea dulce sau amară
Să ştii că te iubesc ca prima oară

Nu am nevoie în viaţa asta de nimic
Doar de o pungă de cafea şi un ibric
Să torn în el dacă şi tu ai vrea
O linguriţă din iubirea mea şi-a ta

Să bem o ceaşcă de cafea e un pretext
Vreau doar să-ti amintesc ce mult eu te iubesc
Şi de băut, după ce am terminat
La tine-n braţe vreau să rămân uitat
 
Aş vrea să fie clipa asta un nemărginit
Cu ea să trecem în infinit
Şi să trăim de-a pururi împreună
Ca şi acum, ţinându-ne de mână

Iubita mea o clipă să mai stai
Şi dacă vrei iubirii o şansă să mai dai
Atunci am să te rog să îmi mai dai ceva
Mai dă-mi, te rog, o ceaşcă de cafea

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten bolnav de pietre la ficat, în cură la Călimăneşti

Bea la apă ne-ncetat
Dar oftează disperat
Şi mereu într-una spune:
Apă beau... piatra rămâne!

epigramă de Dion Mardan din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un soldat în genuchi cu baioneta - soldatul din trup

azi ca şi ieri am înţeles o parte din sensul existenţei mele
m-am dat cu cercul până m-a luat naiba cu el în şapte
ridicam sprânceana treceam pe lângă bocanci fluieram pe străzi
ca un hoinar la drumul mare eram pesemne un evadat
dornic de libertate şi fără grija de mâine
mă salutam ca un soldat în marş
aveam epoleţii la vedere plângeam de fericire cu ei pe umăr
da sunt da exist uite calc iarba calc mocirla
sunt viu şi lângă mine stă inamicul cu buza crăpată ca la iepure
e om pentru asta trebuie să lupte ca să ştie cum să moară
nu din genunchi nu din încheieturi căderea
cu epoleţii pe umeri repet sir cu epoleţii pe umăr
aici se moare drepţi
nu ai părinţi eşti unic trupului tău
dezlegare din susuri mărşăluire
nebunul care te strigă nebunule
tu as besoin de tenir bon
la chute ne se fait pas à genoux

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui lacom

Tipul este de-o lăcomie crasă,
Încât de-i dai să bea cianură,
Dacă e gratis, lui puţin îi pasă,
O bea chiar dintr-o sorbitură.

epigramă de Paul Constantin (30 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt

Eu sap în limba mea.
Sap de parcă
aş fi înhumat de viu
şi trebuie
să mă dezgrop
cuvânt.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!