Poem din scurt
la o fereastră am bătut cândva atât de mută
în plin și-n gol
pe limba uscată cum urcau melcii cu sarea din cochilii
spumele doamnei mele
pelerinilor cu răsuflarea lor ciobului din sticlă umbră
trădare!
și sticlă spărgeam cu ochiul
în văzul tuturor când sângele mirosea
atât de roșu fără pată
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Atât de roșu, fără sonor
se lăsa o pâclă peste munții mei
nu țin minte să fi iubit atât de mult pădurea
zilnic primeam animale în casă
să stea la masă cu noi
tigri vulturi urși oameni fără suflete
unii chiar mă îndrăgeau
mergeau cu mine pe acoperișul blocului
cântam din u2 ne luam de gât
săream cu ochii deschiși ne transformam
într-o altă viață în avioane de război
venea salvarea și totul era atât de minunat
atât de roșu fără sonor
atunci înțelegeam de ce ne mai iubeam
eu și cu vulturul eu și cu tigrul eu și cu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
Omul e cel mai pur copac din lume,
Cu frunze veșnic verzi, rodind necontenit.
Omul e-un nume dat cândva, demult
Ființei tinere cu ochi de sticlă
Ce poartă-n piept aur topit
Și-n gând comoară de argint.
Trăind efemer într-un etern trufaș,
Omul pictează tonic cărările ce se arată
Și varsă nesătul culori aprinse,
Necuviincioase amintiri - decenii stinse.
Întregul ceas i-o căutare
Fără menire și fără nicio arătare,
Dar... când însuși ticăitul lui se-oprește,
Omul răsuflă pentru totdeauna
Și sferele de sticlă se ciobesc atât de tare,
Ca nimeni, niciodată să le mai repare.
Slove s-au scris cu sânge pe foi de fildeș
Să stea de căpătâi acelora ce vor să știe
Ce-i omul ca ființă, zâmbet și suferință.
poezie de Kevin Iovănescu (19 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am bătut
Am bătut la ușă...
Am bătut la fereastră...
Am bătut la poartă...
Am bătut-n stele...
Am bătut-n mare...
Am bătut la toate ușile din lume...
Am bătut la poarta iadului...
Am bătut la timp...
Atât doar să-ti spun...
Te iubesc....
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum cu oameni spre înălțare
când piciorul calcă strâmb poteca
la limita acestui timp o cruce se înalță
unde capăt nu e
e chin
mă împart în văzul tuturor
cu un ceas mai târziu de ultima cântare
omul meu plânge în oglindă
iar ploaia mult așteptată
îi brăzdează chipul în defileuri
și uite-l cum curge uriașul lui Dumnezeu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hipnoza
Stăteai rezemat de copacul ființei
Prin care curgea destinul umanității
Visai la femeia de sticlă, înfășurată
În vălul acela roșu
Ea spunea tuturor în glumă că-l colorase
Cu sângele pământului, furat doar
In noptile cu luna plina
Pentru ca atunci putea culege
Nu știu ce plantă.
Spunea ceva de un dans printre crengi,
De oameni cu pipe în mâini care venisera
Nu de mult de pe mare,
De creaturi ciudate
Care se împreunau cu degetele lor
Descarnate
Printre urletele lupilor culegeai
Cioburile femeii de sticlă.
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asemenea felinarului cu două globuri de sticlă, mintea are trupul drept glob de sticlă, iar sufletul are mintea drept glob de sticlă. Felinarul arde mereu. Dar dacă globurile de sticlă sunt murdare de fum, ele nu vor străluci.
Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru aforismele pline de înțelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sticlă și aur
Din sticlă bei Bassus, iar burta în vase de aur golești:
Sărmanele vase! Ce-i scârnav, se vede, mai mult prețuiești.
distih de Marțial din Marțial, Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băutura este bună, dar... să te ții de ea!
Hainele-s rupte pe mine
Că de sticlă mă țin bine,
Pot merge-n genunchi și coate
... Fără sticlă nu se poate!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băutura, bat-o vina
Eu, de sticlă, mă țin bine,
Hainele-s rupte pe mine,
Sunt rupte-n spate și coate,
Fără sticlă nu se poate!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea e plină de măști de sticlă. Te uiți și nu le vezi. Mângâi fața unei femei și nu simți masca asta de sticlă. Se îmbrățișează doi amanți și nu simt unul la celălalt masca de sticlă. Se sărută și nu simt. Mama își crește copilul și nu simte cum odată cu obrazul se lărgește și masca de sticlă. Nu, aceste măști nu se văd. Dar opriți-vă undeva, vroiam să le strig, și țipați, cereți ajutor, amenințați.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cochilii coarne
Melcii alergau rapid
Mașinilor insipid
Oamenii mirați
În ace agățati
Dădeau din picioare
În abis de cochilii
Uitând ascunse coarne
Cu care ar și privi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un prieten e ca o sticlă de vin: cu cât e mai vechi, cu atât este mai bun.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stolul
de fantome albe albe albe
se grăbește spre etajele trase
în sticlă de sticlă ale orașului
în lumina
acestui apus care tremură de
plăcere (?!) văzând câte un
cearșaf zburător în fiecare fereastră -
lumina în
mâinile vântului se comportă
ca o mănușă întoarsă pe dos
mulgând incolorele perne
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecologică
Apărea, cândva, pe plaje
Câte-o sticlă cu mesaje...
Azi, la țărmuri, fac baraj
PET-uri... fără de mesaj!
epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia e ca o scânteie reflectată de un ciob de sticlă, cuvintele sunt ca niște cioburi de sticlă.
citat din Amos Oz (29 mai 1994)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o creatură
Ca această piatră
de la S. Michele
atât de rece
atât de rugoasă
atât de uscată
atât de refractară
atât de total
lipsită de suflet
Ca această piatră
mi-e plânsul
ce nu se vede
Moartea
se ispășește
trăind.
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Bucureștiului
Când seara se lasă peste București
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin
Un dor nebun te lovește-n plin
Și pe străzile lăturalnice rătăcești.
Mintea-ți zboară la tot ce iubești
Și te cuprinde un imens suspin
Când seara se lasă peste București
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin.
Și-ai uitat cum e din inimă să zâmbești
De când acum îi ești ca un străin,
Iar sufletul ți-a devenit amar ca un pelin
Și plângi, la ea mereu te gândești
Când seara se lasă peste București.
rondel de Alina-Georgiana Drosu (4 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea noastră mută
Trăiam sensuri comune, atât de comune încât ne desparte oceanul ambițiilor noastre oarbe;
Cu vise colosale, hrănite de sunetul vocii tale muribunde după un sarut orgasmic.
Priveam în golul ochiilor tăi verzi, și tu te pierdeai la văzul sânilor mei goi;
Atât de goi eram, încât nodurile din gât se loveau de vorbe ca de stânci.
Mă dureai crunt când tăceai... de ce tăceai?
Când vorbele dor, tăcerea a ucis ultimul sărut!
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul este ca o sticlă: cu cât strălucește mai mult, cu atât se sparge mai repede.
citat din Publilius Syrus
Adăugat de Iuliana B.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul este ca o sticlă; cu cât strălucește mai mult, cu atât se sparge mai repede.
citat din Publilius Syrus
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!