Un om cu capul aplecat în mâini - omul meu
gândesc omul prin omul meu
și lucrurile simple
fac din bucurie trepte spre ceilalți oameni
omul meu e vesel uneori cherchelit de emoții
plânge și râde la un trandafir
că așa e viața plină de ifose
de babe oarbe
tocmai asta îi spun omului meu
să ducă pentru el în cârcă
cei mai grei saci ai pământului
când mâna lui puțină va da apă să bea muribundului
toată planeta să știe că va fi salvată de el
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre mâini
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre superlative
- poezii despre salvare
- poezii despre plâns
- poezii despre planete
- poezii despre bucurie
Citate similare
Drum cu oameni spre înălțare
când piciorul calcă strâmb poteca
la limita acestui timp o cruce se înalță
unde capăt nu e
e chin
mă împart în văzul tuturor
cu un ceas mai târziu de ultima cântare
omul meu plânge în oglindă
iar ploaia mult așteptată
îi brăzdează chipul în defileuri
și uite-l cum curge uriașul lui Dumnezeu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre limite
- poezii despre cruce
- poezii despre ceas
- poezii despre Dumnezeu
Omul este al pământului: pământul îl hrănește cu toată străruința lui până ce omul se reîntoarce în pământ, se întemeiază unul pe celălalt. Fără pământ, omul nu e el însuși spunea tatăl meu.
Camelia Oprița în Jurnal
Adăugat de Ioan Ioam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsurătoare
am luptat pentru dreptate multă vreme/prostită am fost și sunt
îmi place să cred că raiul e o sfoară întinsă
de care stau agățate sufletele noastre ca o foiță de tutun
și cerul capătă noimă asemenea unei morți fizice
în timp ce copilul rostogolește cercul
de mine se agață umbra
ia forma nimănui iar tu vezi omul
e plin ochi și de el
odihnă trupului meu îi spun lui trupului
și nu mă cred
când mă fac mă numesc
Silvia!
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre rai, poezii despre odihnă, poezii despre moarte, poezii despre fumat sau poezii despre dreptate
Ghimpu rupe tăcerea: Când omul lui P se schimbă pe omul lui F, asta nu e reformă!
Stăm cu sufletul la gură
De la ce să-ncepem oare
Primul pas, de anvergură,
În reforma Țărișoarei
Ne dorim să fie dură
Cum a spus-o Gimpu-Iute,
Scoatem deci omul lui P..
Și numim omul lui F...
Parcă nimeni nu se plânge
De valori și de principii,
Vom numi omul lui L...
Căci oricum e omul P...
poligramă de Iurie Osoianu (26 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre valoare, epigrame despre tăcere, epigrame despre suflet, epigrame despre schimbare, epigrame despre principii, epigrame despre plâns, epigrame despre gură sau epigrame despre dorințe
Omul face,omul trage
Omul face și desface,
Se duce și se întoarce.
Culege și iar culege,
Cu nimic nu se alege.
Ce face azi, mâine strică.
Face și băuturică.
O pune în poloboace,
Apoi bea, turtă se face.
Bea până criță se face.
Câte șapte zile zace.
Asta știe, asta face.
Omul face, omul trage.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, citate de Dumitru Delcă despre zile, poezii despre viitor, citate de Dumitru Delcă despre viitor, citate de Dumitru Delcă despre timp, poezii despre prezent, citate de Dumitru Delcă despre prezent sau poezii despre băuturi
Ce-i omul!
Se închide Dumnezeu în cuiul meu
din mână și nu îl înțeleg
Albastrul de iubire cum tot își lasă mâna,
Zidind o mânăstire în taina sa
Ce-i omul!
Lumina aprinzând se urcă
Dumnezeu la noi când decădem
O scara către cer și-a îngustat cărarea,
El mâna și-o întinde peste obrazul meu și al tău
Cu literă de foc te cheamă la credință,
să dobândești lumina,
Să biruiești și moartea
Eu te iubesc, Hristoase, Domnul meu.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre albastru sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Soțul
Nici tatăl meu, nici fratele meu -
El este omul care stă undeva la mijloc.
Cineva care-i cel mai aproape -și totuși, așa de departe.
Când am insomnie din cauza unei afaceri
Sunt gata să-i cer un sfat -
Hopa! Orice în afară de aceasta!
Așa că, în pat, mă-ntorc în tăcere cu spatele spre el.
Câteodată pare un superdușman.
altădată, singurul om de pe pământ,
care-mi iubește copiii atât de mult.
Așa că-i pregătesc din nou masa
omul cu care-am mâncat de-atâtea ori
omul contradictoriu, atât de des.
poezie de Moon Chung-Hee
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre soț, poezii despre sfaturi, poezii despre mâncare, poezii despre insomnie, poezii despre căsătorie, poezii despre copilărie, poezii despre contradicții sau poezii despre afaceri
Nimeni nu știe când va muri. Nimeni. Omul, când se uită înainte, i se pare că viața lui va fi lungă. Și de asemenea i se pare că viața e ceva, că viața e mult, că viața e totul. Poate să fie așa, și poate să fie și altfel. Pentru că, atunci când omul se uită în urmă, i se pare că viața a fost puțină, dacă nu chiar nimic.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Zaharia Stancu despre viață, citate despre moarte sau citate de Zaharia Stancu despre moarte
Sonetul umoristului
O, suflet trist și vesel totodată,
În tine râsul plânge uneori,
Când vede crângul luminând cu flori,
Lumina lor de-acuma înghețată.
Tu râzi cu tot amarul și adori
Să vezi cum râde lumea zbuciumată
Și veselia asta, cam ciudată,
E una din râvnitele comori
Ce-atrage omul prin a ei căldură
Și bucurie-n starea cea mai pură,
Făcându-l ca să uite de declin.
Așa se scurge timpul și ne pare
Că viața bună capăt nu mai are
Și-abia de auzim al tău suspin...
sonet de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre gheață
Omul cu două fețe: Erau oamenii tăi, planul tău!
Jokerul: Ți se pare că sunt genul de persoană care să aibă planuri? Știi ce sunt eu? Eu sunt un câine care aleargă după mașini. Nici n-aș ști ce să fac dacă aș prinde una. Știi, eu pur și simplu... fac lucruri. Mafia are planuri, poliția are planuri, Gordon are planuri. Vezi tu, ei sunt niște uneltitori. Uneltitorilor le place să dețină controlul asupra universului lor mărunt. Eu nu sunt așa. Eu încerc să le demonstrez cât de jalnice sunt încercările lor de a controla lucrurile. Așa că eu când spun... A, vino aici. (Îi mâna lui Harvey în a lui.) Atunci când spun că ce s-a întâmplat cu tine și cu iubita ta nu a fost nimic personal, trebuie să știi că spun adevărul. Uneltitorii sunt cei care te-au adus în situația asta. Tu ești ca ei, ai avut planuri și uite unde ai ajuns. (Dent încearcă să-l prindă pe Joker.) Eu n-am făcut altceva decât ce știu eu cel mai bine. Am luat micul tău plan și l-am răsturnat. Privește numai ce am făcut din orașul ăsta numai cu câteva canistre de benzină și câteva gloanțe. Hmm? Știi... Știi ce am observat? Nimeni nu intră în panică atunci când lucrurile decurg "conform planului". Chiar dacă planul acela este teribil! Dacă mâine voi spune presei că un violator periculos va fi împușcat sau că un camion plin cu soldați va fi aruncat în aer, nimeni nu va intra în panică, pentru că totul face parte dintr-un plan. Dar dacă vin și spun că un primar bătrân și neînsemnat va muri, toată lumea o ia razna! (Jokerul îi dă Omului cu două fețe un pistol și îl îndreaptă spre el însuși.) Creează puțină anarhie. Strică ordinea prestabilită și totul devine haos. Eu sunt un agent al haosului. Și știi cum e haosul? Este corect! (Ținând încă pistolul în mână, Omul cu două fețe scoate o monedă din buzunar.)
Omul cu două fețe(arată spre jumătatea intactă a chipului său): Trăiești.
Jokerul: Așa.
Omul cu două fețe (se întoarce, arătând spre jumătatea desfigurată a chipului său): Mori.
Jokerul: Mmm, așa mai zic și eu.
replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre superlative, citate despre polițiști, citate despre pericole, citate despre panică, citate despre oraș sau citate despre numismatică
Locuiesc într-o ladă
locuiesc într-o ladă antifonată de gânduri
copilul singur al maturității mele
duc pentru el toate amintirile devenirii
o tolbă cu scrisori netimbrate
sunt prizionerul anticar
achiziționez și vând oameni fără nume unor măscărici
pe planeta mea lucrurile sunt simple
bat cu ciocanul în peretele vecinului;
îmi răspunde prin calorifer
când apa nu mai curge la robinet
bem gaz și totul intră în normal
insectele nu mor așa ușor
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre scrisori, poezii despre maturitate, poezii despre insecte, poezii despre gânduri, poezii despre devenire sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
După Auschwitz
Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
și îl prăjește pentru micul dejun
la tigaie.
Iar moartea, obișnuită cu aș ceva, privește impasibilă
și își curăța mizeria de sub unghii.
Omul este esența răutății,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.
Iar moartea, obișnuită cu aș ceva, privește impasibilă
și se scarpină în cur.
Omul cu degete roze la picioare,
cu uimitoarele lui degete de la mâini
nu este un templu,
ci o magherniță,
spun asta în gura mare.
Fie ca omul să nu mai ridice niciodată ceașca lui de ceai.
Fie ca omul să nu mai scrie niciodată o carte.
Fie ca omul să nu-și mai încalțe niciodată pantofii.
Fie ca omul să nu-și mai poată ridica niciodată privirea
într-o noapte blândă de iulie.
Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Rostesc aceste lucruri în gura mare.
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre răutate, poezii despre roz, poezii despre păsări, poezii despre ore sau poezii despre noapte
E vară și asta îmi place
e lumină
atâta timp cât brațul îmi acoperă sfera
ochiul îngust prin care mai ieri libelule zburau
când mă ascund nu mă văd
golul este o rană imensă
când nu mai ai mamă și tată
de azi promit un destin fără urme privitorule
aștept merii să înflorească în suburbie
câinele meu este dresat
și omul este dresat
ca brațul ca sfera ca mersul în nobil grai
rostesc rotundul și iar rotund
se face că trec puntea orbului
e vară și asta îmi place
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi, poezii despre mere sau poezii despre mamă
Omul este al pământului: pământul îl hrănește cu toată străruința lui până ce omul se reîntoarce în pământ, se întemeiază unul pe celălalt. Fără pământ, omul nu e el însuși.
Camelia Oprița în Mă rog soarelui să-mi deschidă porțile lumii
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vocație există mai multă iubire decât în multe relații de cuplu. Imaginează-ți. Omul cu vocație se trezește cu entuziasm de dimineață, întreaga lui viață, pentru a munci neobosit ca să dăruiască lumii creațiile sale. Munca lui va ajunge să bucure oameni pe care nici măcar nu îi cunoaște dar prin ce a creat le va transmite o bucățică din spiritul lui, din iubirea lui. Câte relații de cuplu cunoști în care atitudinea permanentă este de dăruire cu bucurie, zi de zi, așa cum este în viața omului cu vocație? Poate că relațiile de cuplu au alt rol în viața noastră și cei care caută iubirea aceea descrisă în mitologie și cărți ale înțelepților sau cărți sfinte, ar trebui să înceapă căutarea ei în alte părți fără a minimaliza importanța relațiilor de cuplu. Dacă ar fi să numesc suferința numărul 1 cu care un psiholog se confruntă, aceea ar fi dezamăgirea oamenilor că ceilalți nu le fac pe plac, nu îi servesc și nu îi iubesc. E o suferință care nu și-a găsit rezolvarea niciodată aplicând metodele deja cunoscute și nici nu se va găsi o rezolvare până când căutarea și atenția omului suferind nu se vor îndrepta spre adevărata sursă a iubirii.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre suferință, citate despre cunoaștere, citate despre înțelepciune, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre psihologie sau citate despre numere
Prea prost
Prin pânzele tristeții lui,
omul cel înțelept privea gânditor
spre omul cel vesel,
care era prea prost să priceapă
că n-ar trebui să fie vesel.
poezie de Atticus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre prostie
Omul și pomul
Omul se naște din iubire,
Pomul prin încolțire.
Omul crește mare,
Pomul să înalță spre soare.
Pomul frunză verde are
Și se mândrește cu ea tare,
Omul muncește și adună
Și are inimă bună.
Iar când iarna vieții sosește,
Omului părul îi albește,
Pomului ramurile îi trosnesc
Și amândoi îmbătrânesc.
poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre verde, poezii despre păr, poezii despre naștere, poezii despre mândrie, poezii despre muncă sau poezii despre inimă
Din punctul meu de vedere, compozitorul, la fel ca poetul, sculptorul sau pictorul, are îndatorirea de a servi Omul, oamenii. El trebuie să înfrumusețeze viața și să o apere. Trebuie să fie un cetățean mai întâi și mai presus de toate, astfel încât arta sa să poată preamări conștient viața umană și să conducă omul spre un viitor strălucitor.
citat din Serghei Prokofiev
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre arte plastice, citate despre sculptură, citate despre poezie, citate despre pictură, citate despre frumusețe, citate despre compozitori sau citate despre artă
* * *
Și așa am să mor
De ce să nu fac asta
Cât de mare poate fi năpasta
Spune omul in viața asta
Că tot o să vină moartea
Fără a putea atinge infinitul
Omul se sperie de el
Mai mult decât de moarte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sperieturi sau poezii despre infinit
Activitatea vieții se manifestă prin iubire. Omul nu poate spori iubirea din sine, pentru că iubirea este esența vieții înseși. Omul poate numai să distrugă piedicile din calea manifestării iubirii. În asta constă viața omului, iar eforturile lui trebuie îndreptate în această direcție.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Lev Tolstoi despre iubire, citate de Lev Tolstoi despre viață sau citate despre obstacole