Un şemineu cu flacără în el - feţele nevăzute ale zăpezilor

în niciun caz nu voiesc a divulga înspre voi ce-mi aparţine.
(ce-mi aparţine?)

păi, uite, dacă într-o bună zi mă voi trezi din vis iubită nespus
fereastra s-ar deschide dinspre mine înspre voi
sute de baloane să-şi ia zborul
în parc, o femeie să-ţi ofere un şerbet lângă sobă
toţi bărbaţii, mai cu seamă, toţi, da
să-ţi întoarcă un zâmbet de poştaş
tu, de colo, nu te-ai fâstâci?

păi, să spunem: e iarnă
şi oamenii iarna dorm sub glugă
sau –
când te-a acoperit zăpada ultima dată?

da, acum, îmi amintesc
o femeie, un bărbat, ninsori dese.

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună, femeie !

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care nu a ştiut
să-ţi spună "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Acum, e...
Seară!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul aflat în toamnă,
care şi-a pierdut primăvara şi vara.
Acum, rămas cu un singur anotimp...
Iarna!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care şi-a pierdut
orele şi minutele!
Acum, am rămas doar cu fărâme de timp...
Secunde!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a văzut bine,
dar nu te-a zărit!
Acum, aş vrea să pot zări,
dar nu pot, sunt...
Orb!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a pierdut căldura
pieptului tău!
Acum, aş vrea să mă încălzesc,
dar e frig şi eu sunt...
Rece!

Bună seara, femeie!
Aş vrea să-ţi spun "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Dar nu mai pot...

În curând,
Noapte bună, femeie!

poezie de Ion Apostu (28 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti singura femeie dintr-o mie

(Cristinei)

Eşti singura femeie dintr-o mie
Ce-mi 'nalţă zborul de etern înfrânt,
Şi smulge suflul putred din mormânt,
Cu râsul ei de fee- atât de vie.

Speranţa ciuruită parcă-nvie,
Te simt zvâcnind, dar nu mă înspăimânt,
Eşti singura femeie dintr-o mie
Ce-mi 'nalţă zborul de etern înfrânt.

Amorul meu sfârşea de anemie,
Când l-ai resuscitat doar c-un cuvânt,
Şi uite că îmi eşti, tu, legământ,
Tu, dulce, furtunoasă acalmie,

Eşti singura femeie dintr-o mie...

rondel de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi aparţine?

Şi pană la urmă.. ce-mi aparţine?!
Oare trecut, prezent sau viitor?!
Sau oare e al meu măcar?!
Nu ştiu.. dar nu-mi aparţin mie.
Să fie oare răsăritul? Dar..
Apusul nu mă ştie,
Nici clar de lună nu cunosc.
Dar oare.. ce-mi aparţine?
Iubirile, succesul?
Dar unde-mi sunt?
Căci nu le am.
Nici zâmbetul cel mai sfânt,
Nu-i al meu şi nu-l cunosc.
Dar al meu??? Al meu ce este?
E doar momentul?
Sau nu... e clipa.
E clipa să-mi trăiesc prezentul.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (28 octombrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, femeie

iubeşte-mă femeie într-o noapte
o noapte mai cer
iarăşi şi iar
astăzi şi mâine, mereu
mi-e aprig dor de a ta fierbinte chemare
peste ţărmuri întinse de mare
iubeşte-mă femeie
pe câmpuri de flori, pastelate culori
buzele, o atingere lină, eternă,
sânii, tainic fior în zorii cei noi
iubeşte-mă femeie în dorul nespus
şi vântul să-ţi poarte cuvântul suav
pe întinsele ape
iubeşte-mă femeie
în lacrima crudă a ploii
sărutul descânt
să vină cuvânt peste şoapte
iubeşte-mă femeie, o dată
dă de pereţi cu dureri şi tristeţi
nu rătăci din poartă în poartă
iubeşte-mă femeie pe pagina goală
mai scrie un poem
o dată, în grabă
iubeşte-mă femeie
acum ori niciodată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

William Goode

Pentru toţi din oraş părea, fără dubii,
Că eu merg pe un drum sau pe altul fără nici un rost...
Dar aici lângă râu poţi vedea la asfinţit
Lilieci cu aripi moi zburând în zig zag, de colo colo –
Trebuie să zboare pentru a prinde hrana.
Şi dacă vreodată, noaptea, te-ai rătăcit
În pădurea adâncă de lângă Miller's Ford,
Şi te-ai îndreptat într-o direcţie sau alta,
Încotro îţi arată Calea Lactee,
Încercând sa-ţi găseşti cărarea,
Vei pricepe că mi-am căutat calea
Cu mult zel şi că toate peregrinarile mele
Erau expediţii înspre cunoaştere.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inerţie de april

ridică puţin vraja
vezi dacă timpul mai tulbură
păsări pe crengi de adio
nisipuri uitate
în plete de sare

deschide orizontul cu un ochi
de jad
înspre mine
cu celălalt spre mare
priveşte amurgul de aur
firav de april
sau
caută-mă într-o genune
pe o altă planetă

vremea în adâncul sufletului
este rouă de nemurire
când copacii nu vorbesc
cu nimeni

propriul trup se volatilizează
pe drumul pierzaniei
înspre tine
sau înspre răsărit
o comoară de aer
cu chip de femeie
cu visele care nu mai mor niciodată
de pe cerul meu
pe umerii tăi
ca o mantie

se transformă într-o lună albastră
aşteptarea mea
a ta
într-o inerţie
absolută

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce femeie nu mai eşti femeie?!

De ce nu mai laşi emoţia să te pătrundă?!
La fiecare lacrimă de-a mea, tu să te simţi iubită.
Nu purta pantaloni, ci fustă, exprimă-ţi feminitatea!
Lasă frumuseţea corpului să mă izbească frontal!
Să mă pătrundă cu sensibilitatea gesturilor şi a vocii de femeie!
Acum, tu vrei să le faci pe toate
Vrei să demonstrezi că şi copii -i faci tot singură!?
Păcat că ai uitat să fii femeie!
Tu nu poţi face multe lucrur fără un bărbat!
Fără bărbatul ce te iubeşte...
Ai început să-ţi pierzi gândirea!
Te lupţi cu morile de vânt şi chiar cu tineînsăţi.
Vrei doar să-ţi demonstrezi că poţi înlocui bărbatul ideal.
Nu poţi! Ţi-ai luat un rol banal...
Joci rolul meu ş-ai început săţ pierzi din frumusete...
Zâmbetul tău ce ani în urmă topeau şi un gheţar...
Acum îl uzezi şi-ţi faci doar drumul către muncă.
Dar ce zic eu?! Topea tot Polul Nord zâmbetul tău.
Şi soarele pe cer se minuna de-a ta putere,
Iar marea devenea învolburată
Iar eu nu-mi mai ştiam nici numele!
Prin semne tu îmi modelai iubirea, lumea toată...
Tu nu uita că o femeie te-a creat!
Şi nu prin muncă, ci te-a creat, dăruindu-se, iubind...
Te rog, nu te abandona, femeie, nu renunţa la viaţa ta!
Căci renunţi chiar la iubirea mea astfel.
Tu ai uitat plimbările de seară din copilărie,
Iarba pe care ne aşezamgoana după fluturi,
Poezii şoptite, cântece -n surdină sau strigate de sentimente,
Să audă o lume căci eu te iubeam pe tine...
T e rog întoarce-te femeie, frumoasă!
Tu eşti completă, perfectă, aminteşte-ţi cum ai fost la-nceput!
Pură, distinctă, elegantă, rafinată...
Distinsă mireasă călcând pe petale de tranandafiri,
Feminitatea îţi aparţine!
Las-o să explodeze din nou lângă mine!
Oh, în mintea şi sufletul meu, aşa vei trăi mereu!
Lasă-te iubită!
Dă-i voie bărbatului de langă tine să te venereze!
Uită de competiţie cu tine însăţi şi trăişte! Fii tu!
Lasă-te iubită şi cucerită!
Ignoră societatea în care trăieşti şi te-a adus în pragul falimentului sufletului!
Moral nu mai eşti copila aceea.
Te rog, priveşte-mă în ochi şi regăseşte-te în oglinda sufletului tău!
Fii tu însăţi, Femeie!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentativă eşuată

Am încercat
Să mă apropii de Dumnezeu
Ca de o femeie frumoasă,
Cerşindu-i dragostea,
Ca să mă aleg
Măcar cu o îngăduinţă
I-am căzut în genunchi,
Implorându-L,
Iar El s-a uitat
Peste umeri la mine
Grăbindu-se înspre
Piaţa Stelei Sudului,
Ce umilinţă, Doamne,
Să-Ţi aud paşii
Cum se depărtau pe nouri
Cu rezonanţă de psalmi,
M-am jurat atunci
Că n-o să mă mai îndrăgostesc
Vreodată de cineva,
La ce bună suferinţa?
O, de s-ar putea trăi
Fără iubire!
Doamne Dumnezeule, iartă-mă
C-am îndrăznit,
Nelegiutul de mine
Să mă apropii de Tine
Ca de o femeie frumoasă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Inalt

Iubire pe verticalã
dinspre jos înspre Sus,
dinspre omenesc înspre Absolut:
-Altar înã lţat prin Cuvânt.

Iubire pe verticalã,
dinspre Sus înspre jos,
dinspre Nemã rginit înspre cei mulţi:
-Luminã revã rsatã în noi
spre Înalt.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi, iubito!

Sus, pe garduri, sclipesc stropi săraţi, albă-i sarea,
Iar portiţa-i de-acum încuiată. Şi marea
Fumegând şi săltând către diguri, de-a rândul,
Dintr-un soare sărat s-a-nfruptat, devorându-l.

Dormi, iubito! Oh, dormi! Sufletul meu vrea pace.
Stepa, munţii... şi ei dorm acum, n-au ce face.
Ciobănescul cam şchiop şi cu claia prea mare
Chiar prin somn îşi mai linge lanţul lui plin de sare.

Marea-n tropot şi crengile scormonind ca vătraiul
Şi zăvodul din lanţ ce-şi trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toţi, mereu împreună,
"Dormi, iubito!" îţi spunem acum. "Noapte bună!"

Dormi, iubito! Şi uită că ne-am certat vreodată.
Ne-om trezi, împăcaţi, în lumina curată.
Stând în fân, somnoroşi, vom simţi cum ne vine,
Dinspre beci, un parfum de iaurturi gruzine.

Cum aş face, o, cum, să-nţelegi astea toate?
Dormi, iubito! Hai, dormi! Şi-ai să vezi că se poate.
Fără lacrimi, prin somn, să zâmbeşti şi să-ţi pară
Că flori multe aduni şi că-ţi iei, bunăoară,
O mulţime de rochii frumoase, de vară.

Vrei să murmuri ceva? Tu îmi eşti tot avutul.
Cât ai oare de gând să frămânţi aşternutul?
Înveleşte-te-n somn, înfăşoară-te-n vise,
Toate căile, vezi, îţi sunt astfel deschise,
Câte, trează fiind, ţi-au părut interzise.

E absurd să nu dormi, când ai cum şi ai unde,
Tot ce-ţi urlă prin cap, în străfunduri se-ascunde.
Ochii tăi, care-adună şi raiuri şi-abisuri,
Sub pleoape-or simţi abur moale de visuri.

Dormi, iubito! Mă-ntreb ce te ţine-acum trează?
Al copacilor zvon? Marea ce delirează?
Sumbre, vagi presimţiri? Sau jigniri anonime?
Ori, chiar eu, măgării ţi-am tot spus, o mulţime?

Dormi, te rog! Nu-i nimic de făcut, ştii prea bine,
Dar sunt gata să jur: vina nu-mi aparţine.
Iartă-mă, dacă poţi! Şi iubeşte-mă-oleacă!
Poate-n somn, supărarea cea grea o să-ţi treacă.

Dormi! Pământul şi noi - suntem toţi o fiinţă!
Cu explozia lui, veşnic ne ameninţă.
Vreau la piept să te ţin, într-o lume nebună,
Iar de ne-om prăbuşi, să cădem împreună.

Dormi, iubito! Nu vreau să te ştiu supărată.
Dormi şi lasă-te-ncet doar de visuri purtată.
Cât de greu se adoarme pe globul enorm!
Dormi, iubito! E timpul! Toţi în jurul tău dorm.

Marea-n tropot şi crengile scormonind ca vătraiul
Şi zăvodul din lanţ ce-şi trăi-n tihnă traiul,
Împreună cu mine, toţi, mereu împreună,
"Dormi, iubito!" îţi spunem acum. "Noapte bună!"

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, şi-nseamnă că-s actriţă.
Joc mii de roluri şi am si mii de feţe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea fiinţă
Aleg drumurile scurte si isteţe.

Eu sunt femeie, şi mint fară să vreau
Şi fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ţi iau
Eu sunt femeie, iubesc şi pot urî...

Eu sunt femeie, şi sunt ca şi pustiul
Pot să sufoc, şi pot să-ţi ard privirea,
Şi pot sa fiu şi apa, atunci când îţi e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simţi iubirea.

Eu sunt femie, mai pot şi ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aş putea...
Dar sunt femeie, şi pot să fiu şi slabă...

Eu sunt femeie, şi multe ori bârfesc,
Şi câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleaşi chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori şi egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbaţii nu o preţuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Şi din iubire pot să şi urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Aşa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Şi chiar de slabă sunt şi plâng fără-ncetare
Eu sunt şi voi rămâne tot femeie...

poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zburăm înspre soare

Iubirea mea cu ochi frumoşi ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjeşte de dor
Şi aş vrea să am aripi, să zbor!

Să zbor până la soare şi lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Şi unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.

Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Şi frumoasă cum e luna-ntre stele!

Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ţi alin
Şi să-ţi sărut obrazul moale, ca să-ţi crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun bărbat, nicio problemă

am să scap de tot ce-mi aminteşte de tine

când dorm, în oraşul virtual plouă,
aş ieşi să ne mai certăm sau să-ţi dau cu tifla,
să te caut prin autobuse,
în panourile luminoase de reclamă

aproape că nu mai am probleme
şi mi s-a făcut dor de obsesia noastră comună
pentru locuri întunecoase şi reci

prin ploaia ursuză care-mi strică machiajul
şi gestul, te caut să vezi
ce urâtă sunt când mă gândesc la tine

şi ce mare a crescut nasul tău
după ce mi-ai spus că în oraş plouă
şi că nasul tău nu există

eu dormeam liniştită,
aproape că nu mai aveam probleme,
doar fantoma ta care se întinde lângă mine
în pat

şi de asta, mâine dimineaţă, angajez ucigaş

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii îşi vor îndrepta pieptul înspre femeia de care se simt atraşi, chiar dacă au o conversaţie cu altă persoană. Semnul este valabil şi la femei, aşa că îţi poţi studia concurenţa observând ce femeie îşi ţine bustul îndreptat înspre "prada" ta.

citat din Janine Driver
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă-n doi

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuşi cu goarna
semn să-ţi dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ţi sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăşi cu goarna
viscoleşte o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si Dios fuera una mujer / Dacă Dumnezeu ar fi o femeie

Şi dacă Dumnezeu este o femeie?
se întrebă Juan fără a se mişca,
uite, uite, dacă Dumnezeu ar fi o femeie
e posibil ca noi, gnosticii şi ateii
să spunem nu dând din cap
dar să spunem da cu vintrele.

Poate ne-am apropia de goliciunea sa divină
pentru a săruta picioarele ei nu din bronz
vulva ei nu din piatră
sânii ei nu din marmură
buzele ei nu din ipsos.

Dacă Dumnezeu ar fi o femeie am îmbrăţişa-o
pentru a o smulge din depărtarea sa
şi nu ar mai trebui să jurăm
până moartea ne va despărţi
pentru că ar fi imortală prin definiţie
şi în loc să ne transmită SIDA sau panică
ne-ar contagia cu nemurirea sa.

Dacă Dumnezeu ar fi o femeie
nu s-ar instala departe, în împărăţia cerurilor
ci ne-ar aştepta în vestibulul iadului
cu braţele sale nu închise
cu trandafirul ei nu de plastic
cu dragostea ei nu de îngeri.

Oh Doamne, Dumnezeul meu
dacă pentru totdeauna şi dintotdeauna
ai fi fost o femeie
ce frumos scandal ar fi
ce fericită, splendidă, imposibilă
prodigioasă blasfemie.

poezie de Mario Benedetti, traducere de Daniela Mărculeţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

Am să te caut într-o noapte sau într-o zi,
al cărui an?, din curiozitate,
ca să-ţi văd mobila stil Naopleon
şi cărţile in teanc necitite.
***
Într-o toamnă sau într-o iarnă a altui an
am să vin pe furiş ca să-ţi văd iubita,
pură curiozitate feminină,
iubita imi va spune multe
pentru că e tot femeie
***
Şi în altă zi, probabil joi,
am să-ţi răscolesc gândurile
ca să-ţi aflu aşteptările.
***
Iar în noaptea de sâmbătă spre duminică,
a cărui an?,
voi veni eu, cea de acum,
aducând o crenguţă de dor-nverzit.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce vreau

Aş putea să-ţi fiu enigma timpului strivit în struguri,
Sub picioare de femeie, într-o vie, în amurguri,
Pot să-ţi fiu şi alb şi roşu, nici prea mult, nici prea puţin,
Să mă simţi cum curg prin tine, aromat precum un vin

Sau de vrei, pot fi oceanul, o furtună trecătoare
Pot fi vântul verii tale, pot fi cald, pot fi răcoare
Pot să-ţi fiu oftatul tandru odihnit pe a ta piele,
Printre şoapte coborâte, lângă tine, dinspre stele

Îmi doresc să-ţi fiu sărutul veşniciei pe obraz,
Un apus pictat pe coapse c-un fior magic, turcoaz
Tu zâmbeşte, mă acceptă, n-am nevoie de mai mult,
Vreau să-ţi fiu adolescentul în al dragostei tumult

Pot să-ţi fiu o mângâiere, sau sălbaticul nebun,
O tăcere ce-ţi vorbeşte când la pieptu-mi te adun,
Iar de vrei, pot fi devreme, îţi pot fi mereu târziu
Tot ce vreau de fapt, femeie, este să mă laşi să-ţi fiu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu eşti binele din rău

Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi eşti vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi eşti steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu eşti drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu eşti floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?

poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adevărată dintre un bărbat şi o femeie e certamente necondiţionată şi pe acest pământ se experimentează, de obicei, o singură dată. Decizia îţi aparţine în totalitate.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!