Răsplată-ți voi fi
Sărută- mă
cum marea sărută țărmul,
îmbrățișează- mă
cum soarele îmbrățișează holda de grâu,
purifică- mă
cum ploaia spală păcatele lumii,
iubește- mă
cum mama- și iubește pruncul.
Prinde- mă de mână
precum vântul ia în a sa palmă frunza căzută
și mă poartă orgolios în lume și printre nori.
Cuprinde- mi coapsele
ca pe- un tezaur neprețuit,
privește- mi sânii jucăuși
ce te- îndeamnă la nebunii,
citește- mi iubirea în ochii senini.
Răsplată- ți voi fi dăruindu- mă toată...
Te voi scrie cu pană de lumină
și- n sunet de flaut te voi cânta,
ofrandă ți voi fi pe pat de flori întinsă
și fluturii- n zbor vor țese povești de dor.
Sărută- mă
cum marea sărută țărmul,
iubește- mă
cum mama- și iubește pruncul...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am nevoie
Nu-mi sunt de ajuns peneluri
pentru a cufunda în culori viața mea.
Am nevoie de a respira vântul
pe țărmul pierdut al timpului.
Nu-mi sunt de ajuns arcadele
trandafirilor de culoarea levănțicăi...
Am nevoie de a cădea în parfumul secret al viselor
dezvăluite de focul pasiunii.
Am nevoie de sărutul tău cu aromă de mentă,
de mângâierile tale care mă ridică în slăvi,
de amprenta iubirii lăsată în centul inimii...
Cum poate exista un intrg fără jumătate sa?
Sărută-mă cum soarele sărută holda de grâu
cum marea sărută țărmul arid așezat pe-o albă șa,
cum pasărea atinge infinitul fără de brâu
și oxigenul întreține viața, prețioasă scoică-de rău.
Acuma da, am găsit toate culorile
pentru a înmuia penelurile
și iată, am desăvârșit tabloul vieții mele affabile.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă sărută nimeni când apun
Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.
Mă sărută despărțirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea este ca un mascul îndrăgostit
nebună și totuși calmă
își iubește țărmul ca și cum s-ar termina
apoi îmbrățișează până la plutire oamenii
și chiar până la moarte uneori
își dansează toate partenerele
pe muzica cerului
ca și cum le-ar urca pe mese
și le sărută mai bine decât vântul
le poartă între agonie și extaz
când pe un pisc de val
când pe cine știe care constelație ultimativă
apoi le duce-n lună și le urcă-n soare
le promite scoici absolute
și delfini jucăuși
chiar și afrodita s-a născut așa
din spumele sale
și generoasa deschiderea a uscatului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc așa cum valea iubește râul
Eu te iubesc așa cum valea
Iubește râul ce-o străbate
Și-așa cum nota muzicală
Iubește-acordurile toate.
Și te doresc așa cum luna
Așteaptă a soarelui lumină
Sau ca un suflet care speră
C-a sa credință-o să-l susțină
Fiindcă tu ești parte din mine
Cum pajiștile-s pe Pământ
Cum cântecul răsună-n suflet,
Iar sufletul devine sfânt.
Eu te iubesc așa cum șoimul
Iubește vântul ce-l susține
Și cum un val sărută țărmul...
Dar tu, tu mă iubești pe mine?
poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment de sonată fără nume
Îți voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.
Îți voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.
Îți voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.
Îți voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...
poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Îndrăgostiți sub acoperire
În locul meu vorbește poezia
în locul meu iubirea te sărută
ecoul te repetă-ntruna Dia-Dia
trăiești cu dragoste-n redută
În locul meu iubirea te sărută
în locul meu îmbrățișează marea
Socrate bea în locul meu cucută
de dor când mă apucă disperarea
În locul meu te-mbrățișează marea
ecoul te repetă-ntruna Dia-Dia
în codrul vieții dacă uit cărarea
în locul meu vorbește poezia
În locul meu iubirea te sărută
în locul tău rănită e o ciută
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Sărut
Sărută cerul iarăși dimineața.
Sărută ochii, rozele și gheața
din viața plină de "te iubesc"
șoptit incet, căci, doar trăiesc...
Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul și-un oftat tăcut
din pieptul unei nopți de vară
uitată-n briza rece și amară.
Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase și mistere sumbre
din vinul vieții ce se scurge-n agonie
și-al tinereții pierdute pe vecie.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește
Iubește clipa trecătoare,
Eternul răsărit de zi,
Apusul sângeriu de soare,
Vântul hoinar de miazăzi!
Iubește macii din câmpie,
Clepsidra veche cu nisip,
Visul pierdut în veșnicie,
Iubirea ce nu are chip!
Iubește țărmul, depărtarea,
Adâncul mării necuprins,
Inima tristă și uitarea,
Scrumul iubirii ce s-a stins.
Iubește fiecare clipă,
Ochii în lacrimi ce au plâns,
Eternul fâlfâit de-aripă,
Durerile ce-n trup le-ai strâns!
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut 🌸
Sărută cerul iarăși dimineața.
Sărută ochii, rozele și gheața
din viața plină de "te iubesc"
șoptit încet, căci, doar trăiesc...
Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul și-un oftat tăcut
din pieptul unei nopți de vară
uitată-n briza rece și amară.
Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase și mistere sumbre
din vinul vieții ce se scurge-n agonie
și-al tinereții pierdute pe vecie.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut 🌸
Sărută cerul iarăși dimineața.
Sărută ochii, rozele și gheața
din viața plină de "te iubesc"
șoptit incet, căci, doar trăiesc...
Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul și-un oftat tăcut
din pieptul unei nopți de vară
uitată-n briza rece și amară.
Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase și mistere sumbre
din vinul vieții ce se scurge-n agonie
și-al tinereții pierdute pe vecie.
6 iulie- ziua internațională a sărutului
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita și marea
iubito, marea agitată împingea cerul în sus
și lovea în noaptea plină de nori fără stea
pe mine refluxul în larg mă trăgea la apus
soarele o îmbrățișa într-o mixtură de forme și culori
un pescar mă aduse la țărmul plin de scoici și sare
cred că marea mă voia pentru-o eternitate la ea.
iubito, visasem că in zori murisem
și moartea mă ținea prizonier într-un câmp cu flori
să-mi fie iubită, își dorea, și să-i fiu iubit
însă ușile inimii sigilate cu sărutul tău
mă țineau departe de buzele ei de zenit
în depărtare umbrele noastre se sărutau pe țărmul infinit
iubito, se făcea în vis că ne iubeam pe marea
ale cărei linii converg spre orizontul lung
sânii tăi greoi erau sărutați de scoici și de sare
soarele frângea lumina în trupuri la amurg
observ albeața cărnii cum se deschide spre limite
sub sâni se adunase argintul lunii blând.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută copile
Când vine vara și pâinea-n câmp dospește,
Cireșele se coc și soare dogorește,
Tu copile, cerul senin îl privește
Și celui de sus, din suflet mulțumește.
Când te scoli în fiecare dimineață
Sărută părinții! Că ei ți-au dat viață.
Sărută pământul care te hrănește,
Sărută apa că setea-ți potolește.
Sărută lumina care te-ncăzește,
Sărută și vântul când te răcorește.
Sărută copacul care te umbrește,
Sărută și floarea care înflorește.
Sărută chiar ploaia când te limpezește.
Sărută copile! Sărută copilărește.
poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Marea nu pierde nimic
MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.
Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.
Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.
Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.
Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.
Marea este întinsă.
Marea trebuie să știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Cartea "Chicago Poems: Unabridged Paperback" de Carl Sandburg este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.
Iubire zburătăcită
Tăcerea ispășește în ușă păcatul,
Mă spovedesc sub lună-n fiecare seară,
Tu pui liniștea în cărți nevăzute
Scrise de-o mână pierdută în gară.
Sunt palid ca rătăcirea ta pe peron,
Iarba îți pune mătase de rouă în poale,
Necontenit ceasul îmi aduce aminte
C-am băut otrava umilinței din pocale.
Tac. Sunt nedemn de noaptea asta lungă
În care te-ai decis să-mi povestești minuni,
Ochii mei poată grilajul palmelor tale,
Urechile îmi cad în vorbe cu minciuni.
Îngenunchez în trupul sărutului seducător,
Păcatele-s iertate cât luna-i răzleață pe cer,
Te îmbrățișez cum marea îmbrățișează țărmul
Cu papucul morții nisipos, aiurea de stingher.
Îmi târâi păcatul după ușa de perle și jad,
Răsăritul sărută și marea și întinsul,
Din îmbrățișarea noastră în noapte a rămas
Iubirea zburătăcită prelungindu-și visul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Plaja Dover [Dover beach]
Marea e calmă în această noapte.
Luna-i frumoasă, fluxul poartă șoapte
Dinspre strâmtoare; în Franța, pe mal,
Lumina s-a dus, dar peste canal
Văpaia e vie pe țărm englezesc.
Hai, ieși la fereastră să te regăsesc!
Stropi fini, albi ca spuma, în aer ajung
Când marea s-azvârle pe țărmul prelung,
Ascultă! E-un zgomot strident, dar cuminte,
Pietrișu-i mișcat înapoi și înainte,
Pe plaja înaltă un pic zăbovește,
Apoi marea-l trage și iar îl lovește,
Cadența e plină de naturalețe
Da'-n ea e prezentă eterna tristețe.
Cu mulți ani în urmă Sofocle asculta
Cum Marea Egee foșnea și sălta
Și flux și reflux îi vorbeau negreșit
Că omul în lume e trist și zdrobit;
Și noi auzim cuvinte și șoapte
Rostite de marea din miazănoapte.
Marea Credinței, pe vremuri a fost
Întinsă și pură și plină de rost,
De jur împrejur, ca un brâu luminos;
Dar azi eu aud doar un vuiet duios,
Profund melancolic și poate pierdut,
O briză de noapte ce suflă plăcut
Spre marginea lumii, spre țărmul trufaș
Pe care se-ntinde pietrișul golaș.
Hai să fim sinceri, iubirea mea mare,
Unul cu altul! Căci lumea îmi pare
Că e un ținut de vis călător,
Frumos, inedit și mereu schimbător,
Nu are iubire, lumină sau haz,
Nici pace sau mână întinsă-n necaz;
Ca pe o câmpie în beznă noi stăm
Suntem tulburați de oștiri, ezităm,
Căci ele se luptă și nu au răgaz.
poezie de Matthew Arnold, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă...
sărută-mă iubirea mea...
te-aștept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineți melancolie!
sărută-mă iubirea mea..
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!
sărută-mă iubirea mea..
sunt inca vie... n-am murit..
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă...
sărută-mă, iubirea mea...
te-aștept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineți melancolie!
sărută-mă, iubirea mea...
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!
sărută-mă, iubirea mea...
sunt inca vie... n-am murit...
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nu e pe furiș
O lacrimă ce stă acum să pice
Lucește ca un diamant nepretuit
Și dorul de pe gene se prelinge
Nu îi dau voie, viața nu m-a biruit
Astept soarele ce sărută marea
Să urce si pe cerul meu de vis
Să luminez cu gândul toată zarea
Iubirea mea deschide un paradis
Transform lacrima-n perle sidefate
Iubirea într-un baldachin cu flori
Mereu sireag la gâtul meu purtate
Prima întâlnire ce-mi dă acum fiori
De mână m-ai luat, în viață am plecat
Purtați in vis cu ochii mintii deschisi
Cu puterea gândului m-ai si fermecat
Trăiți deschis, iubirea nu e pe furiș
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajă pe un țărm de vis
viața e o minune mă tratează regește
lumini îngerești mă sărută pe tâmple
Dumnezeu îmi vorbește spune că mă iubește
îmi ninge bucurii și complexe și simple.
lumea mea e plină de culoare de cântec
muzicienii sunt aleanul mâhnirilor mele
cu rapsodia verde pot neguri să spintec
freamăt ca arborii să mă atingă stele.
lume de poveste și de dulce slovă
mă lipesc de tine ca țărmul de mare
unde rădacini adânci de mangrovă
ascultă vrăjite a soarelui chemare.
zbor spre univers precum o supernovă
în constelații de vise trăiesc o sublimare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aripile păsărilor stă vocea mea
Am uitat să mai iubim florile și mâine va ninge
mâinile tale vântul le va risipi în fulgi si marea se va aprinde
de atâta dragoste, precum brațele intinse ale unui zeu homeric.
Deschide ochii!
in aripile păsărilor stă vocea mea, care te strigă pe nume,
pe numele de botez de fată
din timpuri vechi când iubirea nu s-a rostit
erau doar nori senini, ispitindu-ți ochii cu lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!