Durerea

Durerea-i o chemare,
Durerea-i salvare!
Durerea e un scut!
E viaţă!
E teama de a pierde... viaţa!
E trezire, e chemare!
Te ţine lângă mine... Nemurire,
Până când se va rupe timpul!
Până voi fi una cu pământul,
Sau cu vântul!
Durerea-i dincolo de toate cuvintele!
E.... infinitul!
E începutul!
E completarea vieţii!
E în toate, chiar şi-n stele!
Durerea arde!
Durerea...

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea şi durerea

Când eşti iubit,
dulce-i plăcerea.
Când eşti urât,
e grea durerea.
Şi plăcerea şi durerea
fac parte din viaţa ta.
Plăcerea-i dulce ca mierea,
durerea-i o boală grea.

poezie de Dumitru Delcă (27 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu se poate să nu mă doară viaţa,!
Doare că exist, doare şi în vis,
Şi când sunt fericit, să nu pierd...
Fericirea şi focul din inima mea!
Doare chiar mângâierea gândului tău,
Trecutul ce mă însoţeşte şi... viitorul,
Pământul şi tot cerul şi... Noi!

Dor cuvintele, mai ales cele nespuse,
Tăcerea, timpul ce nu mai e timp
Doare unde-am ajuns, dor ochii de plâns
Şi obrajii, râul de lacrimi, marea plină de sare!

Doare sărutul pierdut, dorinţa prezentă,
Clipa absentă, TU şi mai... absentă,
Viaţa înainte de... viaţă şi dimineaţa!
Doare că nu există uitare, doare....!

Doare, durerea-i chemare de viaţă
E lupta cu mine, e ziua de mâine,
E visul din noaptea târzie e....
Sărutul pe tâmpla timpului meu!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere şi durere

Pentru om durerea
Nu este ca mierea.
Durerea-i slăbeşte faţa,
Mierea-i îndulceşte viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te închini

prostia nu-i o armă, e scutul de oţel,
toţi sfinţii în cazarmă te-aşteaptă la apel,
durerea nu-i o cale, de nu ştii să o porţi,
bei vinul din pocale şi îi jeleşti pe morţi.

ideile-s corupte, cuvintele-s murdare,
iubiri cu haine rupte, atac şi apărare,
o viaţă-ntâmplătoare nu-ţi va grăbi clemenţa,
de cauţi ajutoare, te bântuie... demenţa.

trecutul te inspiră, prezentul te-amăgeşte,
când firul se deşiră, durerea-i ca un cleşte,
te-ntrebi ce o să vină, ce vine nu contează,
pe dâre de lumină credinţa delirează.

ehei, umanitate, a câta oară scriu
cuvinte aruncate ca lutul pe sicriu?
durerea nu-i o cale, de nu ştii să o porţi,
bei vinul din pocale şi iar te-nchini la morţi.

ce tristă este viaţa, poetu-i încă viu...
sau întrupează umbra a celui ce-o să fiu?

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea primeşte durerea în gazdă, se obişnuieşte cu ea, până când durerea devine stăpână.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Bătrâni (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere, se moare

înainte de toate se moare

nimeni nu vrea să moară chiar dacă
măinile adunate lângă piept
pliază liniştea din durerea ascunsă
în lumina fugărită de întuneric

tot ce a fost să fie a fost
ce trebuia să fie este
dincolo de orizont
plouă
viaţa topită până la os
picură încet
şi-ngustează aleea
ce duce
înspre un Dumnezeu lacom
mult prea lacom pentru o viaţă simplă

nicio lumină nu e atât de puternică
încât să licăre în interiorul ei

dar înainte de toate se moare

tăcere

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce-a iubit

Cel ce-a iubit o dată-n viaţă,
O lume şi-a deschis prin ai săi ochi
O nouă zi, un răsărit, o dimineaţă,
Cel ce-a iubit nu va uita deloc.

Şi tainica sa dorinţă sună a chemare
Şi zilele-s mai mici şi mai uşoare
Dar când se termină rămâne doar durerea
Şi orice urmă de iubire şi speranţă moare.

E rana de la sabie sau negura otrăvii,
E glonţul de pe ţeavă sau e suflul morţii,
Dar în final rămâne doar durerea,
Rămâne doar regretul turnat în cupa vieţii.

Căci ce e viaţa dacă nu un simplu vis
O veşnică himeră atotcuprinzătoare
Răzând în faţă celor din rai căzuţi,
Şi ne-ntrebăm continu: căci ce e viaţa oare?

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea-i conţinutul, iar formă poezia. Sau urletul.

Costel Zăgan în Inventeme (8 august 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

În iarna asta fără de zăpezi,
Tot lunecând pe colţuri reci de clipe
Stau răstignită în teama că visezi
Metafore-n iluzii şi tainice risipe.

Mai viscolesc polenuri de lumină
Căci reaprinzi amiezile în mine.
Când zbateri de furtuni ne mai anină,
Din fluturi albi, mai cad nişte suspine...

Noi nu apunem prin vise niciodat'
Ne mai scăldăm în ceţi de ierni albastre
Pe drumul greu, cu stele înnodat,
Tot mistuim treptat, durerea vieţii nostre.

Şi ne-am desprinde poate de-aşteptare
O tâmplă cu speranţă-am pune-n doruri,
Dacă ne-ar ninge alb înc-o chemare
Am rupe colivii cu aripile-n zboruri.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă ai!

O viaţă ai, o scurtă şi unică viaţă
şi orice-apus de soare îi poate fi hotar
– o ultimă răscruce, o ultimă povaţă
şi-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îţi poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur şi veşnic suflet numa'
şi-n orice clipă Domnul ţi-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povaţa ta de-acuma
şi ultima-ţi chemare, şi ultima-ţi chemare
e poate-aceasta chiar.

Un Dumnezeu e numai – şi-o unică salvare
şi unica-ţi speranţă e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
şi pasul fără care, şi pasul fără care
ai plînge-n veci amar.

Cristos e-a ta Viaţă, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină
– prilejul cel din urmă, prilejul cel din urmă
e poate-acesta chiar.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul începe cu punctul de plecare?

Mierea-i dulce miere cu polen de stele
Pusă-n cupe mici în vârf de rămurele,
Albinele-o adună, tu stai la urdiniş
Şi-n taina lor cu fumul intri pe furiş.

Iei rame după rame, le storci în centrifugă,
Duci degetul la gură într-o crudă rugă
Şi mii de întrebări îi pui lui Dumnezeu:
De ce nu-i dulce viaţa pe drumul ei mereu?

De ce durerea-i pusă în şoapte fierbinţi
În ţara unde-ndură copii lângă părinţi?
De ce tăcerea-i surdă în dulcea primăvară
Când hoitarii zilnic ne fură, ne omoară?

Viaţa-i precum fumul ce-albina ameţeşte,
Lumânări din ceară soarele sfinţeşte,
Mierea dulce pleacă la ce-i ce sunt stăpâni
În scăldători cu lapte păzite de răi câini.

Tu, stuparul veşnic, de când este pământul
Mângâi la urdiniş albini ce-şi iau avântul
În căutarea mierii şi-ţi pui o întrebare:
Infinitul începe din punctul de plecare?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea de cap

îşi face de cap în capul
plecat în timpuri mai bune
pisează scoarţa cerebrală
mărunt de tot încât pilula
pare total inutilă pentru hăul
căscat de nevralgia instalată
cu picioarele pe masă

simte durerea ca o ultimă
izbăvire în această viaţă
ştie că venele s-au dilatat
trec prin ele amintirile buluc

leagă capul definitiv cu un fular
cândva la modă în oraş
strânge până când amorţeşte
pielea pe fruntea plină
de transpiraţie rece şi ţanţoşă
durerea se pierde printre amintiri
dar nu are curaj să deschidă ochii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în stare

să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet şi abia respir
privesc cum se măreşte distanţa
de ţărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
şi până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghiţit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece şi paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
prin timp noi vom rămâne
chiar de ni-i clipa rece
noi tâmpla ne-o vom ţine

Şi frunte lângă inimi
şi inimi lângă frunte
noi sus vom ţine gândul
mai sus decât un munte

Şi muntele e-o treaptă
şi noi suntem un munte
florile ne ard sub pleoape
ochii-n rouă ştiu să cânte

Iar durerea-i prea adâncă
nu mai vrea din gând să iasă
hai să facem visul stâncă
şi din lumină omului mireasă

poezie de Costel Zăgan din Remember (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te iubesc, poţi obţine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, câinele meu, banii câinelui meu, timpul câinelui meu, totul. Dacă te iubesc, voi îndura eu durerea ta, îţi voi plăti eu datoriile (în toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calităţi pe care de fapt nu le ai şi voi cumpăra cadouri de Crăciun întregii tale familii. Am să-ţi dau soarele şi ploaia şi, dacă ele nu sunt disponibile imediat, am să stau la rând pt ele. Am să-ţi dau toate astea şi chiar mai mult, până când am să ajung atât de extenuată şi de golită, încât singurul mod de a-mi recăpăta energia va fi să mă îndrăgostesc de altcineva.

Elizabeth Gilbert în Mănâncă, roagă-te, iubeşte (2006)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul, chiar şi durerea îşi leapădă amarul; numai timpul vindecă tristeţea - timpul care vede cum trec toate, cum o emoţie ia locul alteia; timpul aşterne linişte peste toate...

John Galsworthy în Forsyte Saga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea-i precum bogăţia. Cu ambele te obişnuieşti atunci când nu sunt prea mari.

aforism de Cornel Stelian Popa (28 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am venit

când am venit

singur

atât de singur încât cuvintele

se regăseau în reţete

de tratat melancolia,

am descălecat umil timpul,

de atunci multe s-au întâmplat

ploaia a umplut cupele palmelor,

amintirile au croit biblioteci,

gândurile însă strigă după tăcere

mă las pătruns de cer,

voi lua cu mine câte ceva

cum ar fi iubirea, uitarea, durerea

le voi avea până la următoarea

reeditare a fiinţei.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ţine legat de ziua de mâine!

Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineaţa ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieţi,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul şi locul de întâlnire!

Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerşind, un cerşetor condamnat la temniţă grea!

E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!

Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilinţa dorinţei de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilinţă plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!

Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Paşii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar şi de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi eşti un fulger de o clipă, îmi eşti o picătură între vieţi!

Mă dezarmezi, mă dezgoleşti chiar şi de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu şi de tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa oricum e dureroasă, însă poţi alege între durerea regretelor sau durerea drumului către succes.

citat din Taher Sonu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!