În valurile mării
În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.
Tu te învoiești
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,
Să zâmbești la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.
Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Și printre valuri zboară.
Cerul se supune,
Îngerii s-arată
Când valurile urlă
În sânii tăi de fată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Marea Moartă
Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deșert de cenușă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.
Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puțin.
Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de fluturi
Cu aripi de fluturi
Leg sufletul meu
Pentru a călători
Spre steaua ce răsare
Pe valurile argintate
Ale apei ce curge în deșert.
Apoi, mulțumit de închipuire
Număr literele numelui tău
Și ca-ntru-n joc
Îmi spun: "iese din valuri!"
Răsăritu-i în inima mea.
Aripi de fluturi se întind
Peste marea care
ÎNCEPE CU TINE.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise plecate cu muntele la mare
Am pus inima nopții în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că ești la mare.
Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.
Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiți de aburii iubirii,
Uităm să pășim în alt anotimp.
Rămânem conectați
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri...
Cu albastru infinit am unit cerul și marea
Printr-un zbor de pescăruși ce scrutează depărtarea
Ascultând cântecul mării când se zbat valuri la mal
Și-și întinde pe nisipuri spuma albă ca un șal
Pașii mi se risipesc, spre înalt arunc privirea
Să adun în ochi azurul, să cuprind nemărginirea...
Ca-ntr-o navă în derivă fără vele și catarg
Toate valurile vieții când lovesc în piept se sparg
Gânduri mii se împletesc prin castele dărâmate
Și refac drumul iubirii ca pe-un vis pierdut în noapte
Aș lua clepsidra-n palme ca s-o umplu cu nisip
Și-aș schimba parcursul vieții dacă m-aș întoarce-n timp...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sapa sfârâie-n țărână...
Sapa sfârâie-n țărână,
Iarba cade supărată,
Rodul gliei râde-n soare
Când e mângâiat de-o fată.
Soarele-i pozează sânii,
Picioarele tatuate,
Într-un zbor de frumusețe
Rupt din aripă de carte.
Sfârâie sapa-n țărână,
Râde mândra durdulie,
I-aș săpa toată țarina
De mi-ar da gurița mie.
Soarele clipește-n ceruri,
Îngerii zboară în stol,
Mă lasă să mângâi sânii,
Tatuaju-i, trupul gol.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măiestria clipelor noastre
Pământul mângâie tangentele timpului
Cu aripi de albi porumbei,
Oamenii curbează orizontul înaltului
În parfumul florilor de tei.
Poetul îndeamnă Floarea Albastră
Să vină la lacul împodobit cu stele,
Scriu cu sânge pe cerul iubirii
Punând în clepsidre nisip și pietricele.
Pământul mângâie, universul încântă
Sferele invizibile, albastre,
Muzica printre aripi de albi porumbei
Înalță măiestria clipelor noastre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost cârmaciul
Ai fost cârmaciul valurilor mele
De iubiri trecute în tăceri,
În parfum de tei, în lan de stele,
Inimile noastre bat stingher!
Mai privesc, uimit, în depărtare
Și parcă simt din răsputeri suflarea
Unde am unit furtuni în zare
Cu speranța de-a învinge marea.
Valuri furtunoase mă cuprind,
Aripi aburinde fâlfâie în geam,
Aș zbura pe-o rază de argint
O clipă-n fericire să te am.
Golită inima-mi aleargă fără știre
Printre macii care dorm în drum,
Deschid fante-n muguri de iubire,
Din talpa nemuririi iese scrum!
Ai fost cârmaciul visurilor mele,
Ai țesut iubirea în tăceri,
Pe cerul nostru erau mii de stele
Acum este fumul focului de ieri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultători în hățișul frumos
Rătăcesc în hățișul iubirii
Cu inima-ncărcată de vise,
Tu ascunzi puzderii de stele
În săruturi de lună aprinse.
Lumina ochilor înmiresmată
Curge în vraja fierbinte,
Unde cerul pune sub aripi
Zborul de-a merge-nainte.
O rugă pătrunde-n ecoul
Ce vine din ceruri spre noi,
De la Marele Preabunul,
Să-mpărțim iubirea în doi.
Ascultători, în hățișul frumos,
Dăm glas încercării mereu,
Dacă dorești, îngenunchez,
Să intri-n sufletul meu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna e de aur barcă
Când cu versuri se încarcă,
Luna e de aur barcă
Fără vâsle, fără vele,
Plutitoare printre stele.
Trage-n portul unui vis
Și-ți șoptește ce-ai de scris.
Când pe foaie ți se-așază
Sprijinită într-o rază
Și te-aștepți s-o prinzi, ei bine,
Printre stelele-albine
Vechea barcă aurie
E... de pepene-o felie,
Fiindcă, uite, vrăjitoare,
Și-a luat altă-nfățișare.
Lună nouă, lună plină
Scrie-n ceruri cu lumină
Și-ți surâde bucălată
Ca un chip ștrengar de fată.
- Ei, e gata poezia?
Te zorește durdulia.
- Gata-i! Și-o să pun drept punct
Tocmai chipul tău rotund!
poezie de Passionaria Stoicescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea anului" de Passionaria Stoicescu este disponibilă pentru comandă online la numai 10.00 lei.Zâmbete strivite cu aripa nopții
Îngerii strivesc zâmbetul
Cu aripa nopții,
Sărutul înoată în sânii
Stelelor purtate în ochi de copii.
Veșnicia sângerează stagnarea
În al cincilea anotimp al despărțirii.
Ploile angajează amintirile
Din scoici amorțite
Pe firida de nisip a mărilor secate.
Lipsește vederea târziului disecat
Din porțile înfipte în dealul bisericii,
Vântul suflă prin ele
Cum privirea ta
Trece prin urechile îngerilor
Cerceii din gura izvorului
Înfășurați cu eșarfa
Brațelor sculptate în lacrimi.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct
am îngrămădit tăcerea în pustiul visului
nelăsându-l să zboare
spre inima de turtă dulce
murăturile băltite îmi vor înlocui sufletul
când în întuneric
drumul îmbolnăvit se va scurta
rotunjindu-se de-a lungul și de-a latul
până la orbire
vezi punctul acela
ce era odată o aripă blândă
azi nu e decât sufletul aripii
în valurile ce au trecut cândva
printre picioarele mele
prin gândul meu
prin cerul meu
prin umbra mea
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castele de nisip
Soarele șifona valurile mării
Pașii stricau castelele de nisip
Vorbele rupeau impresia
Că ai fi fost în siguranță.
Malurile inundate acopereau
Ce nu mai era.
Aveam nevoie să construim un dig
Pentru oprit timpul.
Stabilopozii susțineau încă
Iluzia prelungirii verii.
Căldura vocii se reflecta
În fiecare privire.
La picioarele trecătorilor
Se afla dantela fin lucrată.
Tremurând în briza ocazională
Umbra copacilor străzii.
poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Mării Negre
Motto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)
Doamnelor și Domnilor
aceasta-i Marea Neagră
iată cum valurile împing soarele
la marginea orizontului cu tot cu pescăruși
ecoul crapă cerul de la un capăt la altul
albastrul de sus
se scufundă în cel de jos
și invers
totul ajunge oricum o pastă
pe
trupurile
înotătoarelor și înotătorilor
îmi șterg mâinile însângerate
de
cârpa unui val electrizant
scântei umede
îmi acoperă
trupul de efeb ambulant
gura imprudentă
înghite
un val din poemul Mării Negre
ironic
soarele mă bronzează din fugă
poem pe mare
stea în piscul valului
ecou răsturnat
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (8 iunie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cu taxiul printre stele
Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.
Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime și troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...
Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălțăm castele,
Pe furiș intrăm în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe malul mării
Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescărușii zboară
Roiuri de albine acum mă-nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd și două stele ce-și arată chipul
Pacea mă cuprinde, cerul sus se ține
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.
Fiindcă ceru-albastru pare că pălește
Când a mea privire ochii-ți întâlnește
Și deși e soare toată dimineața
Eu prefer să plouă, dar să îți văd fața
Ce încerc să spun cu mintea haihui
E că îmi doresc ca tu să rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunț la toate, dar nu și la tine.
poezie de L. Kimberley Simpson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele, în sclipirea lui eternă, mângâie mătasea apei... Razele sale sunt atât de catifelate, încât marea pare că râde printre valurile jucăușe...
Victoria Maria Deliu în Îngerii s-au născut la Meersburg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În barca vieții mele
În barca vieții mele am navigat tare mult,
fie în zorii dimineții, fie în amurg.
Ale vieții valuri mereu m-au lovit,
am ieșit la țărmuri și am revenit.
Cu mine în barcă alături ai stat,
tu, tânără fată, viața mi-ai salvat.
Acuma fără tine în largul mării plutesc
și în furtuna care vine singur rătăcesc.
În barca vieții mele apa a intrat
și valurile mării rău m-au scufundat.
Stihiile nopții groaznic mă lovesc,
când bezna se așterne, eu mă prăpădesc.
Te rog mult, iubito, fii salvarea mea,
din ghearele morții să mă scapi aș vrea!
Din stele te coboară, de-acolo de sus
să mă scapi de Iele, cu voia lui Isus!
Ieșiți din furtună, spre far vom naviga,
vom învinge valuri și ajunși pe mal,
ne vom fi alături sub cerul de cristal.
poezie de Dumitru Delcă (7 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Marea poem diamant
Îmi
taie respirația
cu albastrul ei
precum cerul cel senin
cu valurile spumoase și învolburate
și plaja ei nisipoasă
fierbinte, cu scoici...
misterioasă, adâncă:
Marea...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenada celui care pleacă
La serbarea mării e gratis,
orice spectator e binevenit,
scaunele sunt goale
soarele dă spre asfințit.
***
S-aude în depărtare
țipătul unui vapor,
iubita-i totuna cu Marea,
stelele pier de dor.
***
Valurile-ngână ușor
serenada celui ce pleacă.
s-apleacă-o pasăre-n zbor
timpul prea iute aleargă.
***
Pescărușii s-adună în dans,
ninge cu pene de vise
valurile s-au albit,
ninge cu aduceri-aminte.
***
Serbarea a-nceput de mult,
stelele privesc mirate,
spectatorii au adormit
legănați de ape.
***
O rază de-a lunii coboară
lângă scena făcută din scoici,
îmi numără anii
trăiți cu rost și fără rost.
***
Luna pălește mai tare,
n-am înțeles de ce,
poate-am greșit la adunare
falsificând ce e frumos.
***
Și marea își cântă tristețea,
vaporul in port a rămas,
spectacolul mării e viața,
pescărușii ani ce-au rămas.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valuri rosii
nu mai visez de mult valuri roșii
dacă o să adorm o să-ncep iar să-mi caut culorile sau să le pierd
nici nu mai vreau să visez începe să devină obositor
dacă o să închid ochii n-o să mai văd nici că e atât de târziu
o să uit că mi-e somn și uite că o să termin de scris
toate mările sunt mai blânde cu ochii închiși
toate valurile se joacă de-a prinselea cu norii să vezi
azi chiar am auzit cum râdeau și-și spuneau pe nume
își legau la ochi cuvinte-ncrucișate și scoici
și dădeau fuga de-a-notul printre stele
până și soarele stătea cu capul în nori și privea
absent și el cam de mult din peisaj
ce-o să fac
o să visez la nesfârșit valuri roșii
poezie de Camelia Silea
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!