Durere de cap

Numim asta durere de cap –
Bătăile de aripi
Ale unei păsări moarte
Lovind în fruntea noastră

poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Când un poet
Moare
Dumnezeu
Simte primul.

poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halim al III-lea

Maiestuos şi sacru, Eu sunt Halim al III-lea,
Domnitorul domnitorilor.
În mâinile mele albe
Începe dimineaţa poporului meu.

De fiecare dată când respir,
Răsuflarea-mi caldă ajunge la neştiute fecioare;
În continuitatea mea se dezvăluie
Parfumul timpului.

Măsura lumii
Atârnă de încuviinţarea mea.
În pacea trupului meu
Castelele-şi află propria pace.

Am eliberat poezia, ştiinţele şi izbânda
În siajul marilor vulturi.
Lăsaţi, pe mări şi pe câmpuri,
Generaţiile să se bucure.

Cerurile-întunecate sau albastre
Există pentru a încorona capul meu,
Pentru sângele meu nesfârşit
Dragostea-i o paralelă nesfârşită.

poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pământului

Am separat continente şi-am divizat ţări:
Văzând de ce eram în stare, plopii tremurau îngroziţi.
Deşi pământul se desfăcea-n sărbători aurii
Acolo unde mâinile noastre erau unite prin pâine şi sare:
Noi şi fraţii noştri n-am reuşit să ne-înţelegem.

Nopţile ne făceau să fim unul şi-acelaşi până-n zori,
Plutind peste paturile noastre.
Acolo eram noi, mai nătângi decât broaştele.
In vreme ce frunzele de pe lac ne vorbeau de unitatea timpului,
Tu trăiai deoparte şi eu trăiam deoparte.

Ce fel de magie-întunecată şi rea ne sugrumă soarta:
De veacuri oare gândirea noastră-i căzută-n somn de moarte?
Ce fel de mister e-acesta, alb, însă nu alb?
Ne iubim unii altora flecuşteţele şi mărgelele,
Dar nu iubim şi pământul celuilalt.

NB. Din Apărare împotriva nopţii

poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutim amân

doi în văzduh aproape
batem din aripi fără să ne strigăm
eu te cânt tu mă chemi
apoi fiecare în tăcerea lui
a noastră
ţinem cu sfinţenie la ea
plutim în aerul po
luat cu porţia în porţii mici
mici de tot
mai dăm din aripi să ne facem mâna
din plictiseală vin bătăile de aripi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

progres

Ceea ce numim "progres" este schimbul unei bătăi de cap cu o alta.

definiţie clasică de Havelock Ellis
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice moarte bună este forma unei desăvârşiri, a unei isprăvi cu cap şi coadă. A întreba ce crezi despre moarte sună ca şi cum ai întreba despre tăcerea care se aşterne după o simfonie.

Gabriel Liiceanu în Jurnalul de la Păltiniş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră este dulce "ca un fagure de miere",
E o muzică divină, dar constat des cu durere,
Că-i călcată în picioare, culme a nuruşinării,
De-agramaţi precum Dăncilă, proţăpiţi în fruntea ţării.

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (12 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descompunere matinală

Închisă într-o durere de cap
iubirea pentru tine
se topeşte odată cu picioarele imaginare
ale omului de zăpadă

făurit acum două ierni
prin rostogolirea noastră
în cioburile globuleţelor sparte
ale iubirilor trecute

în dimineaţa fără tine
îmi îmbrac hainele vechi de trist
şi păşesc pe umbra străzii noastre

sunt cloşar răscolind prin gunoaiele trecutului
încerc recompunerea funcţiei
în care te găsisem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie, zona roşie!

Opriţi-vă nori ai întunecatului orizont
chinuitoare eforturi ale vântului de nord
în bătăile de plumb ce umplu fără acont
viclenele tăceri ale tristelor momente-n dezacord!
Tăceţi ecouri ale gemetelor de aripi în zbor
ce fug în poftele clopotelor sub mistica debarcare,
între ceaţa de tămâie şi foşnetul mâhnitelor aparţii pe cale!
Tăceţi la trecerea trenurilor de condoleanţe
pe şinele de alabastru ce trezesc şi încrucişează
priviri înecate de neânţelegeri, deja obosite, intrate-n anafază,
ca fructele coapte spânzurate în ciocul porumbeilor.
Tăceţi voi cei vii, îndepărtaţi imuni spectatori
dar amintiţi-vă, morţii de la telejurnale
nu vin de pe alte planete, zburători!
Opriţi-vă nori, tăceţi ecouri ale gemetelor de aripi în zbor!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

De la distanţă, par un om normal:
Am cap şi patru membre, inegale,
O burtă, crize reumatismale,
Şi greutate - peste un chintal.

În cap am păsări şi-alte animale,
Cântând dumnezeieşte sau banal,
De la distanţă par un om normal,
Am cap şi patru membre inegale.

În mine port fiorul ancestral,
Zburând cu două aripi colosale,
Ca un Icar, în zborul sideral
Şi când mă chinuiesc dureri de şale!

De la distanţă, par un om normal.

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

De la distanţă, par un om normal:
Cu cap şi patru membre inegale,
Am burtă, crize reumatismale
Şi greutate - peste un chintal.

În cap am păsări şi-alte animale,
Cântând dumnezeieşte sau banal,
De la distanţă par un om normal,
Cu cap şi patru membre inegale.

În mine port fiorul ancestral,
Zburând cu două aripi colosale,
Ca un Icar, în zborul sideral
Şi când mă chinuiesc dureri de şale!

De la distanţă, par un om normal!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

De la distanţă, par un om normal:
Am cap şi patru membre inegale,
O burtă, crize reumatismale
Şi greutate - peste un chintal.

În cap am păsări şi-alte animale,
Cântând dumnezeieşte sau banal,
De la distanţă par un om normal,
Am cap şi patru membre inegale.

În mine port fiorul ancestral,
Zburând cu două aripi colosale,
Ca un Icar, în zborul sideral
Şi când mă chinuiesc dureri de şale!

De la distanţă, par un om normal!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare spre înalt

Cu sufletul îndoliat
Şi plin de-amărăciune,
Tăicuţă dragă, ai plecat
Şi rătăceşti prin lume.

Un înger, tată, călător...
Şi-atât eşti de departe!
Eu ştiu, de noi, că-ţi este do,
Dar te ascunzi în moarte.

Trec păsări negre... Pe aripi
Au lacrimi şi durere.
Oh, tată, înger călător,
În lume totul piere.

Pe cruce-un nume. Şi în gând
O tristă amintire...
Te întrupezi cu Duhul Sfânt
Şi eşti nemărginire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele unor acte de caritate, stau poverile unei conştiinţe necurate, ale marilor păcate şi ale fricii de moarte.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu la 65 de ani

De la distanţă, par un om normal:
Am cap şi patru membre inegale,
O burtă, crize reumatismale
Şi greutate - peste un chintal.

În cap am păsări şi-alte animale,
Cântând dumnezeieşte sau banal,
De la distanţă par un om normal,
Am cap şi patru membre inegale.

În mine port fiorul ancestral,
Zburând cu două aripi colosale,
Dar uit să-mi iau pastilele, banal,
Şi când mă chinuiesc dureri de şale!

De la distanţă, par un om normal!

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingheata-mi fruntea noapte

îngheaţă-mi fruntea noapte
căci dintr-atâta viaţă
nu mi-a fost dat să aleg
decât păcat şi moarte

îngheaţă-mi fruntea noapte
să nu mai fiu pământ
ci doar glasul ce-şi duce
dorul-n infinit

îngheaţă-mi fruntea noapte
îţi cer cu umilinţă
să mă redai uitării
ca ultimă dorinţă...!

poezie de Anca Pepelea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fii dur în a critica persoanele. Gândeşte că toţi suntem mai mult victime ale unei educaţii, ale unei ideologii, ale unui caracter... decât responsabilii unei rele voinţi.

citat din Francisco Garcia Salve
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă miră aderenţa aceasta ciudată a omului modern la ceasornic? Nu vă înspăimântă continua verificare a timpului lor prin săgeţile ceasornicului? De mult doresc să mă informez undeva despre felul cum îşi dădeau întâlniri oamenii altor secole. Aş vrea să ştiu, de pildă, dacă şi ei cunoşteau aceste cruzimi (pe care eu le cred cu desăvârşire moderne) ale aşteptărilor, ale amânărilor, ale întârzierilor. Oare de ce suferim noi după indicaţia limbilor de oţel ale ceasornicului? De ce bătăile ornicului ajung şi bătăile inimii noastre? Nu este ceva cu desăvârşire nefiresc această exteriorizare a timpului nostru, această transformare a unui sentiment într-un indicator automat?

Mircea Eliade în Pierdeţi-vă timpul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suntem păsări cântătoare

Vom putea vreodată să nu ne mai temem
şi să zburam lângă păsări
cu aripi pe care, din când în când,
mai picură sângele negru al zorilor?
Să nu mai fie spaima
de a rămâne necunoscuţi şi nerostiţi
de buze străine şi indolente.
Voi zbura lângă o ciocârlie
ea va cânta bucuria, eu o sa tac uitarea
respinsă de pământ şi de moarte
o viaţă ramasă pentru a cere
iertare, iubire şi hrană din voi
din toate chipurile strâmtorate în poze
prinse în momente ce se încăpăţânează să nu se repete.
Fiecare imagine e un mic cimitir
al zâmbetelor.
Am supărat mări şi munţi
neştiind să planez, am învăţat prăbuşirea
încă de când m-am prăbuşit din pântece.
Văzduhul nu mă ridică lângă ciocârlia mea sură
deşi mă hrănesc cu seminţe delicate de lacrimi
şi-mi înfig ghearele în solul ce nu mă ia
lipindu-mi-se pe tălpi ca o telegramă veche ce anunţă moartea unei mame
consemnând în cuvinte ce nu vei mai putea să vezi niciodată.
Presupuneri şi aluzii, zvonuri şi temeri
asta ne face oameni, asta suntem
o voce cam surdă
într-o pădure străveche
deasupra căreia zboară ciocârlii compătimitoare.

poezie de Diana Dancu (aprilie 2010)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia noastră este aceea de a fi sacramentul colectiv al unei Prezenţe care este libertatea în esenţa ei, un sacrament de linişte în care toată umanitatea contemporană să simtă atracţia acestei Prezenţe pe care este inutil să o numim dacă nu o trăim, pentru că nu am face decât să o coborâm, desfigurăm, limităm şi s-o facem odioasă. "Misiunea" noastră se poate rezuma prin expresia: "prezenţă Prezenţei".

citat din Maurice Zundel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!