Sprijinul aracilor

Şi îngerii prind gustul vinului,
Lebăda fulgeră aripa destinului,
Stelele numără lumânările de ceară
Dosite-n suflete cu inima amară.

Tăria cuibăreşte marginea de foc,
Obrazu-noadă lăcrimări pe loc,
Pupilele cu semne de povară
Îşi îneacă oful în vin cu scorţişoară.

Cască neputinţa diforma plângere,
Butoaiele îşi pun sutiene cu ugere,
Toamna vrea să-şi parfumeze gustul,
În clipele de taine prelungeşte mustul.

Eu te-am văzut, sămânţă de lumină,
Citind răbdarea-mi paharelor din mână,
Şi dacă vrei ca să trezeşti sugacii,
Nu mai visa, îi sprijină aracii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem prin flori

Mergem prin flori
Cu stele în mână,
Îngerii sug lapte
Cu-aromă de lună.

Gustul acru-dulce
I-ascuns în icoane,
Într-un câmp de flori
Cu urşi de bomboane.

Ia-mi inima iubito,
Ne-ascundem în frunze
Să adunăm din umbre
Stelele lehuze!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul anafurei

În lanul cu valuri de grâu
Foamea doboară macii în floare,
Copiii prind peşte în râu
Cu nadă din turtă din soare.

Cerşetorii pun inima-n palmă
Şi primesc solzii, chiar cântă,
Vocea lor se-nalţă din sudalmă
Într-o melodie de sorginte sfântă.

Pâinea se consumă bob cu bob
Sub miros frumos de levănţică,
Un rege se înalţă dintr-un rob
Când e sătul în lumea asta mică.

Oamenii sub crucea de lumină
Îşi învelesc iubirea în credinţă,
Anafura e cer din marea tină –
Când e gustată cu-a inimii dorinţă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lungă noaptea însetaţilor de amar

Mi-am pus amprenta pe fiecare întâmplare
şi orizontul a căpătatat alt contur
pe care-l privesc cu determinare
ca pe o poartă deschisă.

Lumina căzută ca un scut protector
rupe întunericul şi-l scoate la suprafaţă,
umple inima cu dorinţe visătoare
şi rotund se-nchide în pupilele ochiului.

Toamna se culcă-n frunzele ruginii
ca sunetele într-o vioară veche
din care îşi fac drum tristeţi melodioase
ce prind gustul vinului oprit din fiert.

E lungă noaptea însetaţilor de amar
şi abia mai respiră păcatul,
de se apropie îngheţul de moarte
când pe cerul senin meteoriţii cad.

Se îndemnă c-o patimă grea,
să uite de sângele care curge prin vene
şi nervii adormiţi de mânia trupului,
doar greutatea se înmuia sub piele
de parcă voia să iasă din ea,
îşi căuta o ieşire din firea lucrurilor trăite,
neputiţa venindu-i de hac.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşert

În deşert am văzut
O creatură – goală, bestială,
Care, ghemuită pe pământ,
Îşi ţinea inima în mână...
Şi mânca din ea.

Am întrebat, "E bună, prietene?"
"E amară, amară," a răspuns el,
" Dar îmi place
Pentru că e amară –
Şi pentru că e inima mea."

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

De pe buzele lumii şterg sânge şi foc,
Morţii îşi întrupează caricaturile pe loc!

Omenirea îşi lasă gândul desculţ în neant
Şi cu mâinile-n cruce s-ascund de atentat.

Neliniştea îşi întinde umbrele lungi,
Ritualul mărturisirii se lasă-n genunchi.

Dumnezeu ne-ascultă din spaţii adânci,
Frica de viaţă ne-aşează pe brânci.

Iartă, Doamne, fântâna de sânge şi foc,
Morţii ne privesc în bătaie de joc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi ce-ntârzie zborul

Privirea ta prin lacrimi întârzie zborul,
Ploile traversează clipele şi dorul,
Pasărea ascunsă în roua de lumină
Umezeşte-un strigăt ce fierbe în surdină.

Pregătesc un cântec ce miroase-a vis,
Uşa se cuvine să aibă rost deschis
Spre strada ce îngână paşii ce se-ntorc
La sânul amintirii prin care se mai coc.

Blestemul de inscripţii devine epitaf,
Moartea încolţeşte-n castroane cu pilaf,
Seminţe slăbănoage îşi pun schelet de crengi,
Un trunchi născut din umbre sprijină moşnegi.

A împietrit amarul în ochii care plâng,
Părinţii pun numeric crucile în crâng,
Noi mergem prin sudoare cu gândul monolog,
Mi-i teamă că în ceruri şi Domnul e olog!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana ochiului

Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.

Vama împlinirilor
Converge
Dinţilor căzuţi
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenţei.

Izvorul seacă,
Stelele coapte
Îşi scutură seminţele
În icoană!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceţi loc...

Loc să faceţi, vin parlamentarii
Şi preoţi vin din zări spirituale
Să dăruie din preţiosul sânge
Viaţă celor ce-s arşi în spitale.

Vin şi guvernanţii, staţi la rând,
Primul om din stat a dat o litră
Din sângele-i, că-i om bogat,
Din meditaţii ajuns-a în elită.

Vin îmbuibaţi de nu încap pe drum,
Ei se gândesc la îngerii ce zac
În vii arsuri de vise legănate
Că viitorul ţării noastre are leac.

O picătură-ar fi fără măsură
Să ne luăm o clipă de-nceput
Încât îngândurările din lacrimi
Să devină armă fericirii, scut.

O, nu mai faceţi loc, e-o glumă
Care arde-n noi, în fiecare,
Am vrea s-avem doar conştiinţa:
Egalităţii tuturor sub soare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul de ceară

Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.

Sub streaşina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.

Eu sunt arcuşul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară

În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia de culori

Oferim luminii vis,
Pe morminte veşnic plouă,
Cresc ciulinii neputinţei
Pentru coasa cea mai nouă.

Toamna îşi numără vina,
Vina de-a trece în ceaţă
Tot ce în noroi e nufăr,
Tot ce-n lume este viaţă.

Trec prin trup inelul sorţii,
Pun în suflet vânt, zvâcnire
Şi mă-nalţ pe munţi cu soare
Să am pâine-n pomenire.

Vinul timpului îl soarbe
Zeul ce-a urcat în nori
Trandafirii de mătase
În beţia de culori.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruma amintirii

În laptele luminii care spală stele,
În fire de nisip topite în mărgele,
În aripa de vânt ce mişună în splină
Dragostea aprinde sângele-n retină.

Ea lasă clanţa clepsidrelor deschise
Timpul să-i aducă împliniri şi vise,
Să poată degusta şi vorba şi tăcerea
Din ecou de fluturi ce pictează mierea.

Dragostea-i expusă în muzici şi-n tipare,
Renaşte din cenuşa umbrei din cărare,
Mângâie catifeaua urmelor din taine
Şi-n braţele credinţei face cruci cu haine.

Nu-şi ofileşte gândul, nici gustul de candoare,
Ronţăie senzaţii cu razele de soare
Şi mai sărută pragul ieşirii sau intrării
În bruma amintirii din prispa înserării!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară spre cer

Îngerii zboară spre cer
Unde se nasc stelele,
Pe pământ rămân dureri
Şi în lacrimi mamele.

Trece iarna, primăvara
Nu aduce ghiocei,
Numai corbii numără
Pe câmp pieile de miei.

Sunt cuvintele întoarse
În durerea copleşită,
Doctorii şi-au uitat rostul,
Guvernarea e pripită.

Dumnezeu înalţă pruncii
Până-n razele de stea,
În ecou prelung bocesc
Lacrimi din patria mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

În viaţă iubirea mai îngenunchează,
Se ofileşte-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieţii să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.

Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.

Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă gustului de pâine

S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul şi clipa,
De îngeri, aripa.

S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceaţa din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Şi pâine şi zi,
Lumină, altar,
Iubire şi val.

Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
Sunt râuri de grâne
Pentru tine, române.
Sunt dulci adieri,
Surâs şi plăceri...
Veniţi, treieraţi,
Ai grânelor fraţi!

Din lacrimi de ceară,
Din gust dulce-amară,
Se naşte deodată
Pâine dulce şi coaptă.
Veniţi, îngenunchiaţi,
Ai grânelor fraţi,
Gustaţi dulcea pâine,
Soră, frate române!

Un zâmbet de mamă,
Un bob de aramă
La al pâinii hotar
Şi miere-n grânar...
Apusul ne doare?!
Vin clipe amare?!
O lacrimă-i pâinea din vatră
Învelită-n ştergare de piatră.

O boabă de miere,
Din pâine, spre stele,
Se-nalţă în rugă...
Ce drumuri apucă?!
Ce semne se-arată?!
Chihlimbărie şi coaptă
E pâinea din ţăst...
Dintotdeauna a fost...

Un vis, o plăcere
Unindu-se lesne
În horă de grâne
Dau gustul de pâne.
E aurul care
Străluce-n hambare
Şi care grăieşte
În veci, româneşte.

Seninul şi clipa,
Tăicuţul, mămica,
Bătrâna postavă,
A stelelor salbă,
A tale sunt toate,
Cu pâinile coapte.
A tale-s române
Şi-aici vor rămâne.

De îngeri, aripa
Se-nalţă... Şi clipa
Se scurge-n clepsidră.
Bunica, din tindă
Îşi cheamă acasă,
Copiii la masă.
Rotundele pâini
Sub muncitele mâini.

De îngeri, aripa,
Seninul şi clipa,
Un vis, o plăcere,
O boabă de miere,
Un zâmbet de mamă
Din lacrimi de ceară,
Din cerul prea-sfânt
S-a scurs pe pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii aşteaptă...

Toamna îşi mută partiturile
În zâmbete flămânde de ceaţă,
Catifeaua frunzelor se lipeşte
De rugăciunea speranţei de viaţă.

În oglinda somnului priveşte
Un copil spre zâmbetul magilor,
Bunicii numără anii în fulgii
Sfredeliţi de cenuşiul copacilor.

Cerul afumă nopţile închinate
Stelelor scânteind furtunoase,
Copiii aşteaptă pe Moşul Crăciun
Să-mpodobească brăduţii din case!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec şi fior.

Totu-i frumos, mă strigă viaţa-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulţumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spiţa la roata care duce
În ceasul veşniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranţa din păcate
Şi mă-nalţă iarăşi în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mă-nalţă la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toţi îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când armata năvălitoare a trecut prin Champagne, a luat şase sute de mii de sticle de vin de la domnul Moet, din Epernay, vestit pentru frumuseţea pivniţelor sale. Dânsul s-a consolat de pierderea aceasta enormă când a văzut că jefuitorii păstrează gustul vinului său: comenzile din nord au crescut de atunci, de două ori şi ceva...

Anthelme Brillat-Savarin în Fiziologia gustului (1825)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul îşi ascultă clipele

Noaptea se stinge pe cărări neştiute,
lumina-şi caută locul sub aripile vieţii,
de la o vreme nimic nu este întâmplător,
tu eşti muza mea serafică
ce nu calcă de două ori într-un loc.

Mă întorc în cuvintele cu vocale de miere,
timpul îşi ascultă clipele
cu urechea lipită de frunzele clătinate,
iubita mă îmbie la umbra sălciilor
pe marginea râului cu valuri şoptitoare.

Razele coboară pieziş în apa limpede
şi peştii se plimbă-n voie
ca într-un sanctuar al libertăţii.

Simt cum fuge din mine golul
inima se umple de trăiri înflorite
pe ramuri de arbuşti cu fructele coapte,
vin îngeri
cu aripi de păsări albe
gata de zbor spre cerul
mai înalt decât piscurile munţilor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicii

Bunicii vin din poveşti cu plete dalbe,
Din zâne pictate în vise cu salbe,
Din cete de îngeri pe raze stelare,
Vin mângâind şi munte şi mare.

Ne strâng la piept, ne plimbă de mână,
Inima lor caldă pe iubire-i stăpână,
Ne joacă de-a mânjii, ne poartă în spate,
Durerea de oase li-i ceasul de noapte.

Tot ei ne aduc pc-ul şi noua tabletă,
Tehnologia ivită din ştiinţa recentă,
Sunt în stare bunicii oricând să ne fie
Sursa înţeleaptă de veşnică magie.

Bunicii vin din poveşti? E-o poveste!
Ei sunt trăinicia ce trece de creste,
Noi suntem stelele săltăreţe în zori
Poposind în inima lor cu daruri şi flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul dulce de căpşună

Te ţin în braţe şi de mână,
Ai gustul dulce de căpşună
Şi îmi miroşi frumos, a viaţă,
Eşti adiere de dulceaţă

Mi te aşez încet pe buze,
Nu ştii că vrei, îţi cauţi scuze,
O teamă... însă şi dorinţă
Eşti ca un fulg în neputinţă

Pluteşti uşor, înmiresmată,
Uitând că poţi fi sărutată,
Însă eu ştiu, însă tu simţi,
Nu avem cum să fim cuminţi

Simt gust de dragoste albastră,
Căpşuni buchete, flori in glastră,
Fiori necunoscuţi, uitaţi,
Suntem prea puri... sau prea curaţi

E zbor de suflete rănite
Şi de iubiri nepovestite,
Dar ochii spun, inima simte,
Ceva, cumva, ne-aduce aminte

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!