Sănătatea

Precum spunea un om isteţ,
E bunul nost cel mai de preţ.
Când o avem, n-o preţuim,
Şi pic cu pic o risipim.

Acum eu mult o preţuiesc,
Dar trist în urma mea privesc:
Când o aveam n-am preţuit-o
Şi ca un prost am risipit-o.

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

E bunul nost' cel mai de preţ,
Da-l risipim, parcă-n dipreţ,
O risipim ca mocofanii,
Şi-n fugă, iute, ne trec anii.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Precum spunea un om isteţ,
E bunul ce-i cel mai de preţ.
Ţin foarte mult la viaţa mea:
Mi-aş da şi viaţa pentru ea.

epigramă de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost

Pământu-o clipă s-a oprit,
Din mersul său şi din rotit,
Pe tine ca să te privească,
Şi-a spus cu-o voce omenească:
De când sunt eu (de mult, cu rost),
N-am mai văzut aşa un prost!

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (20 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trece-ncet la tinereţe,
Repede la bătrâneţe;
Doar când noi îmbătrânim,
Doar atunci îl preţuim.

Cú cât se scurtează aţa,
Cu atât mai dulce-i viaţa;
Cú cât noi îmbătrânim,
Cú-atât timpu-l preţuim.

poezie de George Budoi din Timpul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauză probabilă

Nu-i aşa grav, am cugetat
Că neamul nost a fost isteţ
Şi nimeni nu ne-a cumpărat...
Pesemne c-am ţinut la preţ.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş fi crezut

N-aş fi crezut

Când ai plecat

N-ai spus la revedere,

Şi ai lăsat

În urmă-ţi doar tăcere,

Şi-un gust amar,

Tivit cu neputinţă;

Odăi, îmi par

Căzute-n suferinţă...

Dar e târziu

Şi tu departe eşti,

Zadarnic ştiu

Acum, cât îmi lipseşti,

În van, acum,

Din greu te preţuiesc...

Când totu-i scrum

Zadarnic te doresc,

De mi de ori

Mai mult ca înainte...

Îmi dă fiori

Cea de pe urmă minte,

Şi-aş vrea să ştiu,

De-a ta înstrăinare,

De ce-i pustiu

În jur, atât de mare?

N-aş fi crezut

Preţ maxim să plătesc:

Când te-am pirdut

Mai mult să te iubesc...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, eterna poveste

Chiar dacă ştiu că şanse n-am
S-o cuceresc pe o madam,
Pe-o elegantă domnişoară,
Sau pe-o distinsă văduvioară,
Să o privesc, eu nu zic ba,
Când are mult pe vino-ncoa.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (28 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii-s în lacrimi, plânge Dumnezău

Îngerii-s în lacrimi, plânge Dumnezău,
Omul bun când este sluga celui rău.
Plâng toţi sfinţii, cerul, Dumnezeul nost,
Când deşteptu-ajunge sluga unui prost.

Plâng fără-ncetare zeii de demult,
Când un erudit e slugă la incult.
Plâng icoane sfinte, plâng în sanctuar,
Când un cal ajunge slugă la măgar.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (12 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul omului isteţ

Când îţi încearcă cineva răbdarea
Şi vrea să te subjuge cu-orice preţ,
Transferă-i convenabil provocarea
Şi dovedeşte-i că eşti mai isteţ.

Dar nu proba, nicicum, încrâncenarea
Specifică doar celui nătăfleţ
Când cineva-ţi încearcă des răbdarea
Şi vrea să te subjuge cu-orice preţ.

Pe vălul lumii cade înserarea,
Iar noaptea minţii este în dispreţ,
Fii mândru c-ai trecut iar provocarea
Şi-ai depăşit-o pe un ton glumeţ

Când cineva ţi-a încercat răbdarea.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfârşit, tuturor ni se pare că viaţa a fost prea scurtă, dar cât trăim o risipim ca şi când ar dura o veşnicie.

aforism de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de târziu ne învaţă viaţa să preţuim sentimentele la adevărata lor valoare... Cu câtă înverşunare ne risipim toţi frumoasa şi înşelătoarea tinereţe, care nu mai revine niciodată... Cu câtă dărnicie risipim aurul curat în schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare...

Panait Istrati în În căutarea femeii-prietene
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, femeile! (A fost odată, de demult!...)

A fost odată, de demult,
Când vă iubeam aşa de mult,
Când voi eraţi fermecătoare,
Când să vă-ascult aveam răbdare,

Când versuri eu vă închinam,
Cu vorbe dulci vă cuceream
Şi-amor făceam aşa de mult,
A fost odată, de demult!...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (10 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Avem Carpaţi şi mare,
Podişuri şi câmpii:
O ţară minunată
Şi fluvii de prostii.

Aveam păduri pe coaste
Şi grâne pe ogor,
Acum avem doar cioturi
Şi iarbă pe răzor.

Aveam conducători
Ce drepţi stăteau în faţă,
Acum avem doar "lideri"
Ce râd pe sub mustaţă.

Aveam respect pe lume,
Respect pentru vecini,
Acum avem doar fiţe
Şi ne cam dăm "străini",

Străini ce-au fost afară
Şi nu mai ştiu română,
Că au lucrat departe
Un an sau chiar o lună.

Şi noi am fost odată
Ce nu mai suntem azi.
Atunci ce putem cere
De la nişte bieţi brazi?!

Al căror rol pe lume
Este să crească înalţi,
Pe când al nostru este
Să ne avem ca fraţi.

Căci fraţii nu se-njură,
Nu se lovesc în spate,
Ci merg mână în mână
'nainte spre dreptate.

poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cuvânt dacă eu credeam ce mi se spunea! Ziceam că toată lumea glumeşte când îmi spunea să mă fac actor. Nici nu-mi trecea prin cap, mai ales că tatăl meu voia să mă fac medic veterinar. Ce bine era, ce cabinet aveam acum, vă daţi seama?! Tata a avut îndoieli, dar mama m-a susţinut.

citat din Virgil Ogăşanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost

E lung Pământul, e şi lat,
Dar orişicât am căutat,
Oricât Pământu-am răscolit,
Un prost mai mare n-am găsit!

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (5 august 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat...

Ai plecat… cred c-am plins…
Diafana si dulce…
Un aveam un raspuns
Sub un cer ca o cruce...

Si acum... ce sa sper?!
N-am stiut sa exist...
Azi sint singur si pier
In tacere si trist...

Azi respir si mai sint...
Miine vine un val...
Adus poate de vint
Pe o coama de cal…

Sa respir mai incerc,
Sa te-astept… s-a afirsit…
Lumea nu e un cerc,
Ci un biet infinit...

Ce de visuri aveam...
N-am stiut ca visez...
Disperat te iubeam,
Precum Soimul Maltez…

Si regret c-am trait…
Si respir ca in vis...
Poate ca te-am ranit...
Si de-aceea ti-am zis…

Ai plecat… cred c-am plins…
Diafana si dulce…
Nu aveam un raspuns…
Sub un cer ca o cruce...

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgică

De mult de tot, ce prost eram,
Când doar de fuste mă ţineam,
Acum când totu-l fac cu rost,
Regret că nu mai pot fi prost!

epigramă de Eugen Albu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Dumnezeu a împărţit darurile

Când Bunul Sfântul Dumnezeu
Rostit-a blând numele meu,
Mi-a spus că îmi dă spirit, minte,
Talent la scris şi simţăminte,
Şi-a spus că-ar fi prea mult ca mie
Să îmi mai dea şi bogăţie...

pamflet de George Budoi din Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (5 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem mulţi prieteni când risipim nu când adunăm.

aforism de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!