Scriu în agendă dorințe noi
am prins în cuvinte lumini și umbre trecute
am uitat pe toți cei care m-au lovit pe la spate
scriu în agendă dorințe noi
și nu vreau să mă păcălesc singur
tu mă lași să-mi gândesc viitorul
intri și pleci veselă la soare
nu pot să-ți descriu starea mea nouă de incertitudine
chiar dacă văd că mă aștepți să vorbesc
inima ta nu mă lasă fără răspuns
și mi se pare mai mult decât deschisă
nu pot s-o închid
depun tot efortul să nu fii rănită
și să rămâi de pază bucuriei
de ce-mi pare lumea așa obscură
și nu se reinventează
cu alte concepte și precepte mai atrăgătoare?
nu-mi place amestecul ciudat de valori
lipsa de statornicie
și apropiere de ce este mai sfânt
rătăcirea pe drumurile înguste care se înfundă
te lasă în pustiul necunoscut
unde singurătatea îți bate la ușă
și rămâi cu dragostea pierdută în van
fără alte posibilități
doar durerea pe care n-o suporți
se transformă-n suferință
și angoasă.
acum întrebările care se nasc
își caută răspunsuri
în profunzimi adânci
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Scriu dorințe noi în agendă
am prins în cuvinte lumini și umbre trecute
am uitat pe toți cei care m-au lovit pe la spate
scriu dorințe noi în agendă
și nu vreau să mă păcălesc singur
tu mă lași să-mi gândesc viitorul
intri și pleci veselă la soare
nu pot să-ți descriu noua mea starea de incertitudine
chiar dacă văd că mă aștepți să vorbesc
inima ta nu mă lasă fără răspuns
și mi se pare mai mult decât deschisă
nu pot s-o închid
depun tot efortul să nu fii rănită
și să rămâi de pază bucuriei
de ce-mi pare lumea așa obscură
și nu se reinventează
cu alte concepte și precepte mai atrăgătoare?
nu-mi place amestecul ciudat de valori
lipsa de statornicie
și apropiere de ce este mai sfânt
rătăcirea pe drumurile înguste care se înfundă
te lasă în pustiul necunoscut
unde singurătatea îți bate la ușă
și rămâi cu dragostea pierdută în van
fără alte posibilități
doar durerea pe care n-o suporți
se transformă-n suferință
și angoasă.
acum întrebările care se nasc
își caută răspunsuri
în profunzimi adânci
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte perspective
nu pot să-ți vorbesc ar fi prea mult
ești pentru mine o iluzie
care mă încurcă în descifrarea dorințelor
am în gânduri alte perspective
pe care le urmăresc și formez normal
într-un singur scop
nu mă las purtat de culorile reci
strâng semne ce se nasc în cuvinte
și desenez fiecare pasăre după glas
înainte să zboare spre cer.
nu te mai chem la nicio întâlnire
ești cea care ai polecat fără răspuns
n-ai uitat niciun surâs nicio umbră
doar întuneric prin care vâslesc fantasme
moarte de sete.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu rămâi mereu o primăvară!
Nu-i drept să-nceapă-n mine iarna,
să se oprească frumoasele ninsori
și să-și facă de cap gerul.
Tu mă aștepți șoptitoare să-ți răscumpăr iubirea
zidită-n câteva cuvinte prin care revin
scriu cu fosfor sub pielea prin care respiri
și ovală ca semnul născut între genunchi
asculți nespusul inimii care vibrează,
înghite nemișcarea și bate oarbă la poarta
pe care s-a încrustat sărutul.
Lumina îmi scapără ghețuri de tăcere,
priveghez oglinzi îmblânzite de trupul tău,
mâinile lacome își caută darul fraged,
degetele închid mijlocul subțire
în cercul de foc unde dorințele cuib își fac.
Umăr la umăr destrămăm timpul
și prin el facem drum
în orice anotimp.
Tu rămâi mereu o primăvară!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărul discordiei
Ai mușcat cu ură din mărul discordiei,
poate n-ai știut ce se poate întâmpla
când îți lași amprenta pe valul durerii răscolite.
Spui cuvinte pline de complicități,
intri acolo unde fierberea dă în foc
cum se revarsă apele peste maluri înalte
și fac stricăciuni.
Nu crezi că totul poate scăpa de sub control
și lumea intră-n dezordine,
eu sper că nu-i prea târziu, să te lași învins,
să aștepți zilele în care te regăsești cuminte.
Pornirile mă lasă pe gânduri,
se nasc semne care sapă adânc în convingeri
și nu pot trece peste podul fragil
fără tristețe și teamă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu mă lași fără vise
Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumusețea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existență palpabilă.
Tu nu mă lași fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.
Rabd cu dăruire și voință neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.
Prin lume circulă tot felul de zvonuri
și chiar amenințări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.
Sunt atât de constant în vederi,
încât te miri cum trec peste obstacole
și merg mai departe la țintă
cu acele convingeri formate demult
ce se adaptează la schimbările din viață
ca și minciuna la existența reală.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța este o căsuță nouă
Într-o încăpere insalubră
inima mea-i o fereastră deschisă
lăsată singură în stare de așteptare,
chiar și trăirile pot înflori mai târziu
la fel cum se nasc ideile din întâmplare
și fructifică.
Doar gândul mă lasă descoperit
până mi se rătăcesc mințile,
numai locuiesc în trupul știut,
așa că, nu te supăra,
ignoră-mi tot ce am spus,
eram plecat pe drumuri de nisipuri mișcătoare
fără identitate,
departe de tine
cu lumina, o monedă ascunsă-n buzunar
la păstrat.
Speranța este o căsuță nouă
din care se vede mai departe
decât pot scrie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pretind mai mult
Nu vreau să-mi amintesc de trecut,
de geamurile sparte și de visele neîmplinite,
mă îmbrac în hainele prezentului viu.
Nu-mi caut singurătatea, îmi produce teamă,
mă bucur de prieteni și suflete calde,
prin gândurile mele își face loc necunoscutul
pe care doresc să-l descopăr ademenitor.
Noaptea se destramă în ochii limpezi ai apei,
curgere spre mările albastre,
ființă în lichidul picurat al ploii
prin cercuri din care se pierde durerea
și înfloresc tulburați pomii toamna
de la care nu se mai nasc fructe.
Aștept în această rătăcire zidită
sosirea ta asemeni primilor zăpezi,
nu pretind mai mult
decât un pelerin spre templele timpului,
să-mi lase ispitei calea deschisă
la dragostea ta închisă-n trup.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare peste amintiri
Am dat foc la cuvinte și lumina lor mângâie noaptea,
mă strecor pe cărări uitate de stele,
până la tine mai este un veac de orgolii
pe care le înving pe rând.
Degeaba înfrigurată te frămânți,
norii apăsători împart straturi de ceață.
O să te chem acolo dincolo de umbre
și ne vom întâlni pe o faleză de mare
cu inimile rănite de o cruda înfometare
de aerul tras în piept pe nerăsuflate
ca după O fugă prin colbul câmpiei
unde ne-am însămânțat dragostea.
Orice privire mi se pare uitucă
și încearcă acum să te cuprindă goală
în casa nunții tale de taină.
Mă întreb care-i prețul cel pot oferi
pentru o iubire fără contur
din care plouă cu îngeri de hârtie
pe umerii tăi albi de crin înflorit,
de unde nu cade nicio petală
și rămân cu singurătatea ciugulită de păsări
în piețele publice ale orașului de iarnă
unde o să ningă peste amintiri.
Cândva cerul o să împartă lumini,
am să le strâng în paharele goale
unde paianjeni își țes pânza subțire
în care mă-nvăluie nepăsător timpul
și tu o să fugi
sau poate rămâi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temperatura fluidă
N-am fost niciodată întors din drumul cunoașterii
doar acum am înțelegerea mai târzie,
am rămas undeva între vocație și informație,
nu pot sta toată ziua cu ochii în telefon
și mă tem să mă înscriu în obișnuința vremii,
dar nici nu-mi doresc.
Gândesc cum să mă apăr de angoasă și nebunie
și nimic nu mă lasă străin,
îmi beau vinul cu aceeași plăcere pământeană
cu care îmi acopăr dragostea cu inima,
drumul meu este din ce în ce mai scurt
și nimeni nu-i știe capătul.
A rămas între tine și mine temperatura fluidă
și anotimpurile trec peste orice obstacol
cu razele singurătății frânte.
Când mă voi desprinde de norii de ploaie
fără să se transforme în lacrimi,
voi simți totuși lipsa iubirii.
Când totul se va preface în ruină
și lumea mea s-a mutat în majoritate dincolo,
mă voi îngropa în liniștea cuvintelor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstrez același crez
Dintre toate durerile cele de suflet sunt grele,
îți seacă izvoarele trupului prin suferință
și respiri cu tristețe aerul.
Multe dezamăgiri mi-au lovit inima,
am ajuns până la refularea dorințelor,
totul mi se pare un blestem
care trebuie îndepărtat de viață,
nu pot să fiu umil, nu sunt un sfânt,
în mine păstrez același crez
și multă dragoste.
Sângele îmi poartă prin artere
tot ce-mi înflorește prin gânduri
mă face să sper la tot ce urcă la cer,
și nu se lasă răpus de zădărnicie,
multe obstacole îmi vor sta în drum
și le voi ocoli
chiar începând de azi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă și râs
nicio lacrimă
nu-ifurată de fățarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toți
vine vremea singurătății
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs
nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste ființe și neființe
niciun imbold
nu ne lasă așteptarea
mai lungă decât este
lacrima și râsul
sunt împreună
numai la bucurie lăuntrică.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puncte tari, puncte slabe
Deschid ochii și cu privirea
urmăresc o frunză prin aer
frunză cât o inimă
cine se naște în toamna târzie
zvâcnește ca o săgeată la punctul țintit
am încercat să-mi cântăresc vorbele
să nu las loc la interpretări
și oricum vor fi
n-aș pedepsi pe nimeni
sunt un pacifist convins
care se zbate în sine
aștept cu răbdare
pe cei care nu se dau bătuți
și intră în jocul rezultatelor
fără să se plângă niciodată
punctele lor tari nu se văd
dar există
acum aprind lumânări
în căni de lut cu vin
și le ofer lângă un colac proaspăt
celor care se bucură
sufletul meu caută alte suflete
să comunice cu ele
nu există multe posibilități
să intri în inima celorlalți
dar există oferte de înțelegere
din ochi, din vorbe
și din cuvinte
eu nu-mi arog merite deosebite
mă mențin în plutonul fruntaș
cu toate săbiile ascuțite
pe care nu le pot folosi
nu știu să merg pe cărări bătătorite
la care nu se întrevede capătul
încerc de fiecare dată
să mă exprim corect
am gânduri atât de incitante
încât e păcat să fie pierdute
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără timp pierdut
am închis în mine toate întrebările
n-am avut răspunsuri după care să pun virgule
am avut doar suspiciuni și frustrări
ce nu mă încântă
cu destule umbre tăiate în bucăți
îmi dojenesc simțurile care mă înșală
și mă ridic cu fața spre cer
să-l privesc ca pe o cupolă de catedrală
din genunchi pe lespezi reci
aud ciripitul păsărilor dimineții
cum se îmbină cu adierile de vânt
vreau să simt fiecare desfășurare a clipelor
fără grabă și fără timp pierdut
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul singurătății
călătoresc pe bancheta din spate a timpului
drumurile sunt lungi și anevoioase
traversez peste râuri și fluvii
și ajung în orașele aglomerate ale planetei
mă pătrund emoțiile și ochii nu mai văd
întregul în care mă pierd
vreau să-mi notez cu nerăbdare
orice impresie care-mi rămâne-n gânduri
se amestecă anotimpurile și devin altfel
înscriu fiecare zi pe câte o filă
uit clipele care trec prea repede
și fotografiez tot ce mi se pare deosebit
și o memorez pe retină
hoinăresc până-n târziul nopții
lumea are credința și Dumnezeul său
la care se apleacă cu aceeași evlavie
pentru iertare păcatelor nebănuite
seara fac elogiul singurătății
scriu și nu mai am cuvinte pregătite
nu pot lăsa oboseala să mă domine
până când desenez în culori stampe
și capăt liniștea care mă împinge la somn
un somn în care vacarmul și nerăbdarea
mă pregătesc pentru noul teritoriu necunoscut
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde bate vântul
ai putea să-mi spui
de ce porți pe umeri întunericul
și nu-l fugărești călcându-l în picioare
el se lovește de ochii fiecăruia
cu o furie oarbă
pe care nu pot să o înțeleg
lumina îmi curge din ei
fără lacrimi
și nu pot să-i opresc să privească departele
de unde bate vântul
vine praful și ierburile îl subțiază
oamenii îi întorc spatele
și nu se lasă orbiți
poți neglija întunericul din tine
dar nu neglija lumina
care îți călăuzește pașii.
drumul pe care mergi
nu-i numai al tău
dar vei ajunge singur unde trebuie
și ești așteptat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea din care vin
Noaptea se varsă peste viață
cu același întuneric pervers,
nu mai văd nicio scăpare
chiar dacă răstorn ceasul timpului.
Sufletul plânge cu lacrimi de înger
și aripile s-au frânt,
lumea din care vin
nu are alte înțelesuri ascunse,
curge și ea ca un râu ce se pierde în mare
și marea la rândul ei are aceeași soartă.
Inima e cea care moare pe trepte,
dar este din alt aluat.
Dacă o să plec noaptea
o să-ți spun cum să prețuiești lumina.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara cu chemări
Azi ninge pe străzile orașului
ninge cu fulgi mari dezlânați
parcă cerul scarmănă nori albi
ce se depun repede și apoși pe umeri.
Oamenii se grăbesc să intre undeva,
e o stare întrucâtva deschisă
și-mi place să privesc pe geam din interior
femeile și fulgii fără astâmpăr.
Seara îmi trimite chemări
fără răspuns deocamdată
dar cu gândurile duse.
O nouă noapte plină de ninsori,
o căldură odihnitoare de la sobă
cu zgomot molcom de flacără
cu tine e mai mult decât o poveste.
Și ce iubire poate fi
când taci ca un filozof construind
propriul sistem de referințe
din care nu reușește să mai scape.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea se purifică
Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
și n-am știut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.
Am semne în care nu mai cred orbește
și nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.
Nu tot ce-i dureros e și fatal,
durerea lasă totuși urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba și pe terenul ars.
Lovirea pe neașteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupți cu toate mijloacele posibile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai mult decât un cuvânt
Chiar ai dreptate, nu frumoasă
Voi spune, în a te descrie,
Ești ca o veșnică mireasă,
Ce-mi dă să sorb din apă vie
Privirea ta mă oglindește
Și-n suflet intră nemurire,
Iar zâmbetul mă liniștește,
Când gândul pleacă în neștire
Ne-am mai văzut, în altă lume,
Atinși de dragostea divină,
Cu alte chipuri, alte nume,
Cerșind atingerea sublimă
Tu ești mai mult decât îți pare,
Nu ai uitat, încă o simți,
Ești o atingere de floare,
Ce-apasă buzele fierbinți
Frumoasă nu-i deajuns a spune,
De-am să încerc să te descriu,
Ești mai degrabă o minune,
Ce mă îndeamnă ca să scriu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu acoperișul de dragoste
Mă caut și mă găsesc în hrubele veacului trecut
pe care l-am îngropat cu cruci de piatră nescrise
și-i duc în spate durerea pînă la apus,
lumina lui subțire mi-a rămas sub aripi
ca un zbor fără întoarcere din stelele iubirii.
Drumurile pe care am pășit în veacul actual
călăuzite de semne cerești nu se mai opresc,
nasc alte transparențe de logos lumină,
poeme cu acoperișuri de dragoste
de pe care cuvintele privesc întreg spațiul.
Îl simt mai aproape de descifrare
ca pe o taină care trăiește prin cunoaștere
și își dezleagă limba abstractă oamenilor
spre marginile încăpătoare ale timpului
prin ridicarea cosmicelor bariere.
În curba ascunsă nesfârșitul căutării
ce ar putea să denumească alte științe
ca fruct al răbdării și nerăbdării continue
cu tot ce ispitește viața și moartea
dincolo de gânditoarea sintaxă a creației.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!