* * *

sunt
atât de departe
încât
îmi văd
sufletul
ca o floare
de portocal

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

program încărcat -
un minut de vacanţă
doar sub portocal

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi tradiţiile de valorile sunt duse mai departe atât de departe încât sunt aproape de dispariţie.

David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

talazuri se zbat
în sufletul mării
atât de aproape
de ţărm
atât de departe
văd ochii smulşi
din adâncuri
durerea planctonului

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi simt sufletul sfâşiat, rupt în fâşii străine una, de alta. Nu ştiu cum să îmi acopăr disperarea, tristeţea care mă copleşeşte. Îs atât de departe, îs amintiri atât de îndepărtate.

Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Adăugat de Cristinaade
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din luciditate te trezeşti
mai greu decât din beţie
(poate niciodată)

ne înghiţim unii pe alţii

când ne scoatem afară
aproape că nu ne mai recunoaştem
de atât întuneric

negrul se potriveşte oricui

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi citesc gândurile
şi să te'nţeleg.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi simt adierea
şi să o opresc.
Poate că eşti
atât de aproape...

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă V

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Ce-aş mai putea să-ţi ofer...
ce-aş mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îţi ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ţi spun?!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Mă iartă! şi îngerii coboară din cer...
ţi-aş dărui viaţa mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ţi-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punem foc

şi ce e o avalanşă
decât un munte
în care strigătul nu s-a stins

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzoriul selecţiei

De ce-aş alege numai păsări cântătoare
Sub cerul-n care tac şi eu de-atâtea ori
Hrănită cu furtuni ce au seminţe-amare
Încât necântecele îmi devin surori.
.

De ce aş pune sufletul să ceară taxa
De nepătat, perfect şi-angelic ciripit
Când numai Bunul Dumnezeu ştie sintaxa
Şi topica scenariului distribuit.
.

De ce aş crede că-s atât de preţioasă
Şi că grădina mea e - pentru toţi - eden
Încât să nu poftesc la o rotundă masă
Decât fiinţe cu mănuşi şi cu joben.
.

Când uneori chiar cel cu haina de cenuşă
Şi care mă priveşte mut, în jos de scară,
Cu zâmbet îmi deschide, generos, o uşă
Către palatul său de-o frumuseţe rară.
.

De ce să cred că ştiu aşa de bine-alege
Când fiecare-avem în buzunare tină
Iar cerşetorul întâlnit poate fi rege
Cum umbra e dovada clară de lumină.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Am fost atât de ocupat
să mă distrug pe mine,
încât nu am putut să văd
toate necazurile pe care
ţi le-am provocat.

Îmi pare rău.

poezie de Matthew D. Eayre, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că uneori sufletul exaltat şi limpede al copiilor pătrunde atât de departe în vremea neîncepută, încât viitorul rămâne în urmă şi le apare vag ca declinul unei amintiri.

Ionel Teodoreanu în Golia (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbim prea mult
pentru nişte oameni desenaţi
şi nu putem spune nici măcar
că suntem din hârtie
ca avioanele

aş putea vâjâi prin aer
în timp ce-mi
vorbeşti despre inimi adevărate
dar între noi e atât spaţiu alb
pe care ai început deja
să-mi desenezi moartea

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

natura renaşte -
Soarele după-amiezii
îmi încălzeşte sufletul

haiku de Cecilia Casiana Ivanov (21 iulie 2019)
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT SI EU...

Sunt şi eu un punct pribeag,
Ca multe alte câte sunt,
Purtând acelaşi steag,
Al vieţii pe pământ.

Când mă ascund sub cer,
Îmi trag plapumă de stele,
Cu Căi Lactee în eter,
Pierzându-mă prin ele.

Acest cearşaf foarte incert,
Cum îl vedem în aparenţă,
Noi nu-l percepem concret,
În necuprinsa lui esenţă.

Cerul nesfârşit îmi e acoperiş,
Încărcat de stele sau de nori,
Iarba verde îmi ţine înveliş,
Asta, chiar de foarte multe ori.

Îmi caut sufletul departe,
În veşnica lui rătăcire,
Nu văd nimic ce mă desparte,
De neant şi fericire.

06 octombrie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aeroportul este atât de departe de oraş, încât pasagerii sunt nevoiţi să ia avionul ca să ajungă acolo.

aforism de Mihail Mataringa (4 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernatorul meu este sufletul meu. Sufletul meu nu are legi. Are propria sa direcţie, ştie unde merge, eu sunt un suflet într-un trup fizic. Eu sunt sufletul. Sufletul este divin, desăvârşit, atotputernic. Şi sufletul ştie Adevărul. Orice altceva este minciună, este falsitate. Sufletul este real, este adevărat. Doar îmi ascult sufletul, mă supun lui. Totul este atât de simplu. Nouă ne place să complicăm. Dar nu e nimic complicat. Doar ascultă sufletul.

Ghislaine Lanctot în Yoga Magazin, interviu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au îngheţat pe undeva pe drum?
Sunt singură şi în viaţa mea se simte un veşnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubeşte
Atât de cald îmi şopteşte la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viaţa aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsedat de tine, frumoasa mea, sunt atât de aerian, încât am ajuns să te văd ca pe o pistă de încercare.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţii

La toţi, ne srtigă-n gura mare,
Escrocii fără de pereche,
Că nu-i corupţia în floare
Ci-i doar... o floare la ureche.

epigramă de Florea Costache din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!