* * *

mângâiat-ai auzul
cu versul Tău azi...
un vers reşoptit
de vânt unei frunze,
ce-n aer, şi-n apă,
în cuget, şi-n buze
tresaltă-n fiorul
pe care-l înalţi...
şi iarăşi cu tremur
se poartă pe inimi
- o sfântă pecete
de joc şi visare
de a gândului taină
o-mbracă în Soare

poezie de Elena Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadă

Cat în sus, în noapte sus,
stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s -
- semne cerului pe-un umăr.
Vânt le iscă, vânt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vânt le-aprinde, vânt le stânge,
mi le-aruncă-n gând şi-n sânge.

Joc de focuri, joc de inimi -
Ostenescu-mă să număr
înc-o dată aştri minimi.
Focuri mari şi focuri line-
- Câte văd, atâtea inimi
bat în spaţii pentru mine.
Ard în văi şi pe coline
inimi mari şi inimi line.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

În primul vers te încălzeşte,
În versul doi te ameţeşte,
În versul trei ea te răsfaţă,
Şi-n versul patru te îngheaţă.

epigramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame (decembrie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată de primăvară

Te prinde primăvară ca o rochie subţire
Îmbrăcată la o despărţire.

Primul fluture tresaltă-n soare;
Ca să te asemui, caut o floare,
Caut o floare-n vânt şi-n minte.
Fată mare, adu-ţi aminte
Cum treceai încununată de-albăstrele
Şi-n gând nevinovată de tot,
Aşa cum trec căpriţele în turma de oi,
Cu fire de iarbă în bot.

Azi mersul ţi-e catifelat.
Şi farmecul din tine creşte pe-nserat;
Atunci toate tainele se-nchid în gând
Ca mâinile pruncului plăpând.

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 81

Ori voi trăi, să-ţi scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toţi în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Şi-n viitor de mulţi va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.

Condeiul meu te face să trăieşti
Pe buze vii şi-n piepturi omeneşti.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Radu Gyr

Eminescu? Da, e un luceafăr,
Printre-atâtea stele căzătoare.
Dar tu, Radule, eşti mult mai mare.
Versul tău păstrează crezul teafăr.

Ai făcut din suferinţi izvoare
Pentru-atâţia alţii, ca şi tine,
Însetaţi de viaţă şi de bine.
Versul tău aduce vindecare.

Ţi-ai păstrat trăirile senine,
Chiar şi prins de zale la picioare,
Răvăşit de foame, disperare...
Versul tău clădeşte din ruine.

Rana-ţi sfântă, spintecă zăvoare —
Azi, când libertatea-i compromisă
Şi în inimi stă durerea scrisă.
Versul tău e cale de scăpare.

N-au putut să-ţi ţină soarta-nchisă,
Pentru-a nu rămâne-n amintire
Şi-a aduce-n suflete trezire.
Versul tău ţine mintea-aprinsă.

N-au putut să-ţi fie înrobire
Nici cătuşe, lanţuri, ziduri, dreve
Şi nici lipsa — de-ale vieţii seve.
Versul tău emană nemurire.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi e Duminică

Şi iarăşi e duminică, e o zi cu soare,
Şi clopotele sună a mare sărbătoare.
Oamenii cu bucurie în biserici se adună,
Să audă vestea cea bună, azi s-a născut Iisus,
Aşa un înger de mult la nişte păstori le-a spus.

Şi iarăşi e duminică, e o zi sfântă,
Oamenii osanale cu bucurie cântă,
E o zi de dumnezeu binecuvântată,
Azi fiul lui intră pe a Ierusalimului poartă.

Şi iarăşi e duminică, e o zi frumoasă,
Oamenii stau aşezaţi la masă,
Şi se bucură, şi se veselesc
Şi pe domnul Iisus îl slăvesc,
Căci el din morţi azi a înviat
Şi pe noi de păcate ne-a scăpat..

poezie de Vladimir Potlog (27 iulie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri în vers de poem

Eram, împreună, un vers
Din marele-al vieţii poem
Şi-n vechiul, ştiut, Univers,
Eram mai presus de suprem.

Puteam în străfund să privim,
Lumină de-acolo s-avem,
Cuvinte-mpreună să fim,
În inimi, adânc, să vedem.

Ce dulce şi tandru-mi părea
Sărutul pe umerii goi!
Ce caldă privirea-mi era
În versul din dansul în doi!

Am scris ne-ntrecutul poem
Purtaţi de-al iubiri avânt,
Iar azi, împreună, avem
Atingeri de mâini în cuvânt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de vis,de flori,de gand

retras în gând, eu ţip la tine
şi mă dezleg din grei fiori,
mă-ndrept spre nori cu colţuri fine
şi îi pândesc pe călători...

din colţ de piatră-mi sufli-n gând
cu mii de lacrimi albăstrii,
şi-n minte-mi umblă negrul vânt
ce-mi spune că tu nu mai vii.

plăcut miros de apă verde
în gând inunzi corp de minune
şi cine te mai poate crede
sau cine-ţi va mai da un nume...

aer de foc, în foc să piară,
apă de ceai în flori să moară,
şi-n ceasul fix, din ce răsare...
acum să se numească floare!

petală-n braţ de domnişoară
să se desprindă din visare
cu pasu'-n sunet de vioară
să rătăcească pe cărare...
..........................
şi eu pândesc pe călători...

poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXVI

Bate clopotul a sărbătoare.
Tu, mireasă, mă aştepţi în prag.
Inima îmi e nemuritoare,
Căci în ea tu locuieşti cu drag.

Viaţa nu ne-o mai măsoară timpul
Clipele ne bat în inimi de copii,
Beatrice şi Ema azi ne spun colindul
Şi povestea verbului a fi.

Sensul vieţii mi-l găsesc în voi
Şi-n lumina gândului divin.
Fericirea glăsuieşte-n noi
Şi-n prezentul anilor ce vin.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ntreba...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig!

Ce tristă-i zarea! Frunze ning...

Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
Şi pasu-mi este mai greoi.

Ce tristă-i zarea, ca şi noi...

Copacii au rămas stingheri...
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l şoptea.

Ce tristă-i zarea, ea te vrea...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig...
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig...

poezie de Vera Crăciun din Pe valuri de albastru (iulie 2014)
Adăugat de Vera Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin pe degete de aer

flori
de aer ne-nveşmântă
azi
cu razele de soare
pe când vântul
gingaş cântă
ca flăcăul
pe cărare

în Ardeal începe
viaţa
să răsară din pământ
să îţi
scalde dulce faţa
şi cu flori
şi prin cuvânt

vin
pe degete de aer
azi atâtea melodii
ce-mpletesc al umbrei caer
în diverse
simfonii

întreg cerul e aproape
e senin
şi-n gingăşie
vrând fiinţa să ne-ngroape
în a lui alură vie

peste culmi
şi peste dealuri
se vede până departe
vârfurile cu păduri
zugrăvite-n cenuşiu
şi-n puţinele culori
căci de abia
porni pădurea
drumul spre înmugurire
în Ardeal
09-04-2018 gilău păşune

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând

Există o durere, aşa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară…
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Şi va-ncolţi speranţa şi-n ţarină – şi-n mine.

Ţărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Si viaţa-mi – cine ştie?! – va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Şi mama-n miezul zilei spoi-va iarăşi casa.

Vor învia copacii, plesnind sfioşi din muguri,
Şi-n asfinţit văzduhul se va-nroşi de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleaşi stele
Şi poate n-oi mai plânge nimicul vieţii mele.

Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Si poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Şi va-ncolţi speranţa şi-n ţarină – şi-n mine.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te iubesc la fiecare răsărit de soare
Simţind fiorul dragostei divine.
La fiecare adiere de vânt
ce-mi răcoreşte sufletul Gâdilandu-mi sentimentele cu mirosul amintirilor
În inimă te port mereu
ca pe un ceas al timpului simţindu-ţi orice bătaie al gândului tău
Ce strigă cu teamă şi disperare "Te iubesc"...
chiar şi când tace!
Mi-e dor de ziua de mâine
Mi-e dor de-un nou răsărit de soare!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea toamnei

Câte dorinţe rămân neîmplinite
Şi câte vise în noapte mai aşteaptă
Dimineţi cu soare şi parfum
În lumea neînţeleasă prin cuvinte,
Ce au rămas la margine de drum...

Numai izvorul cel cu apă rece
Îmi potoleşte setea care mă cuprinde
Murmurul vieţii se aude lângă mine
Când toamna cu paşi repezi vine

De dor şi bucurie, când ploaia cade
Şi un miros de crizanteme pluteşte-n aer
Cu prospeţime de frunze şi culori
Iubirea revine încet, în suflet şi-n priviri

Razele de soare îmi dau binecuvântarea
E iarăşi toamnă, iar vara-mi spune adio...
Merg liniştită să îmi găsesc cărarea
Îmi este bine să vorbesc cu tine,
În curând se va aşterne iarna...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze de dor

Dacă trei frunze rătăcite
Vor poposi la geamul tău
În palme să le prinzi, iubite
Am pus în ele dorul meu.

Şi le-am trimis pe-aripi de vânt
Ca să-ţi şoptească în amurg
Că eşti mereu în al meu gând
Şi-n sufletu-mi ce arde rug.

Tu să le mângăi cu privirea
Apoi, doar una să păstrezi
Pe alta să-ţi aşterni iubirea
Şi tainic să mi-o-napoiezi.

Iar pe a treia, cu grăbire
S-o laşi să plece iar în zbor
Să poarte-n lume fericire
Şi să o-mpartă tuturor.

poezie de Elena Neicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să culeg lumină din durere

eu ador îndemânarea de-a te urca sus pe creste
unde-s norii care poartă ploile peste câmpie
cu lumini şi cu privelişti ce te poartă în poveste
cu tot dorul ce aşează toate într-o feerie

te alint cu zbor de fluturi ce se-aşează pe petale
şi văd valurile care spală zarea ce de sus se strânge
au ieşit din mare zorii care-ncep să mă îngâne
şi cu ropote de izvoare ce-n culori încep a curge

te iubesc cu toată energia şi cu freamătul de frunze
în inima mea tristă sub mersul căprioarelor fricoase
vreau să simt pe deplin arsura din ale tale buze
surâsul tău e versul ce cuprinde zările stâncoase.

poezie de Eugenia Calancea (19 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa celor trei romanţe

Mi-am zis:
Voi scrie trei romanţe...
Şi-n trei romanţe-mi voi închide,
Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morţi iubiţi -
Trei clipe reci -
Ce-mi stau în suflet împietrite,
Ca trei luceferi stinşi pe veci
Uitaţi în haos,
Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...

Mi-am zis apoi:
Romanţa primă
Voi scri-o-n gustul florentin -
Aşa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice -
Şi-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice
Că-ngrămădiră credincioşii
Pe groapa primului creştin...

Pe-a doua
Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,
Cu care-n Lesbos cântăreţii şi legendele nebune
Sărbătoreau pe blonda Venus.
Şi-n fiecare vers voi pune
Carmin din buzele acelor neasemânate curtezane...

Iar pentru-a treia
Voi alege tot ce-i mai trist -
Voi scri-o aşa
Ca-n versul ei să plângă glasul
Tristeţii nopţilor polare
Şi-n versul ei voi pune verde -
Un verde-mocirlos, în care
Şi-or îngropa pe veci iubirea acei ce n-o vor mai cânta...

............................

Mi-am zis:
Voi scrie trei romanţe...
Dar azi, din aurul de-alt'dată
Şi din carminul de pe buze
Nu mi-a rămas decât o pată -
O pată verde, ce m-apasă ca şi o piatră funerară
Sub care dorm, ca-n trei sicriuri,
Trei stinse-acorduri de chitară!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite

Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate

Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă.

poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisură

Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Îşi ia toamna la plimbare
Şi se-ntinde
Şi se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.

Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Şi se plimbă
Şi se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
‘n legământ.

Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Îşi vând ploile din zori
Şi se-ajută
Şi se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.

Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă şi se jură,
Şi se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Şi cutremur -
În fisură.

poezie de Gabriela Chişcari (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda unui gând

Ţi-am scris în taină numele pe frunze
şi-n haină de omăt l-am prins sub ger
dar toamn-a ruginit pe mii de buze
rupând cadenţa-n jumătăţi ce pier.

Un marş de foc m-a mistuit în suflet
şi-n solzii toamnei am uscat cărări
trezind îngheţul de prin blândul umblet
cu mâini de ceţuri croşetând iernări.

Te-ai rupt din lanţul putredei ninsori
nălţând spre ceru-ţi pâlc de tămâioară
ştergându-mi scrisul frunzelor în zori
să-mi fii doar gând colindelor de seară.

poezie de Doina Bezea (18 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!