Un altfel de primăvară
Moartea în viziunea ta era apetisanta, voluptoasa...
Da, da.... Cu nurii ei incitând la păcat, la dezmăţ nebun
Da, da, poetule, te amăgeşti şi ne amăgeşti cu nimfe purtandu-si coasa ca pe o cununa de lauri
Coapsele lor talazuind unghiuri dulci
Şi glasatele sfârcuri aşteptând nerabdatoare
Săruturile tale de sclav
Poetule, ce descrii tu nu e moartea
Ci un altfel de primăvară
Da, da... Poetul zâmbi complice
poezie de Iulia Gherghei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
SĂ NU TE AMĂGEŞTI CĂ ÎNTR-O ZI ÎŢI VA ZÂMBI HAZARDUL
Să nu te amăgeşti că într-o zi îţi va zâmbi hazardul,
Nici că vei trece jungla fără să te vadă leopardul,
Iar în ograda care ţi-e străină nu intra cutezător
Atunci când tu n-ai cum să ştii ce înălţime are gardul.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dialog cu soldatul câinelui
.. pe Strada Independenţei,
soldatul câinelui – în pas de defilare,
cu kalashnikovul ruginit la spate...
– ce hram mai porţi, soldat,
de vreme ce România e complet dezarmată?
– am rămas singuri, poetule, eu şi câinele,
şi ni-i frică, ni-i frică!
– să mergem la un whischey, soldat,
i-am spus,
iar el a zâmbit, stingherit, şi mi-a răspuns:
– ai înnebunit, poetule,
ce-o să zică prefectul că ai băut un whischey,
cu soldatul câinelui?
... atunci, mi-a sărit muştarul şi i-am strigat,
cu mânie literară: mă doare-n cot, ca să ştii,
nu-mi pasă de prefectul tău comunist,
îl desfid, îl urăsc, sunt gata să-i dau peste bot!
– te rog să nu ridici tonul la mine,
îmi spune, aproape umil, soldatul câinelui,
ce rău ţi-am făcut eu, poetule?
– sunt singur soldat şi mi-i frică, mi-i frică,
împrumută-mi câinele,
vreau să fiu poetul câinelui tău...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Arlechinada 1
O, poetule
rece, detaşat, smuls ca un abur
realităţii
ascunzi
rănile tale
mirări, spaima şi mai ales neputinţi
vino să bem o cană cu vin
să înjurăm cu năduf vremuri
acre vremuri ’tui pălăria vântului să fie…
lasă arlechinii să intre
pe arena inimii tale, nu
nu te vor întrista mai mult
decât colesterolul şi perspectiva burţii
nu te vor înveseli mai tare
decât prefăcătoria ceremonioasă
la morţile confraţilor
vor mima doar
sentimente până când
involuntar
îi vei imita apoi singur
până te vei da afară din odaia ta
părându-ţi-se deja prea multă lume acolo!
O, poetule,
nu te cred
rece, detaşat, rupt aproape cavalereşte…
ascunzi tu ceva
răni, rugăciuni neterminate, căi oculte, iubite
măritate departe
sau
te-a minţit cumva medicul
că n-ai voie la vin?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecta răzbunare
Am primit ieri telefon de la fii-mea
Ştiu ce fac, zice ea entuziasta
Te fac cenuşă şi te plantez
Şi o sa creşti un copac
Pesemne e la vârsta când începi sa accepţi moartea
Îmi aduc aminte când moartea tatălui meu
Pentru mine era sfârşitul lumii
Plecam în munţii, departe de oameni
Într-o peşteră
Bineînţeles ca nu s-a întâmplat asa
Cetatea m-a înlănţuit de zidurile ei
De griul ei iernatic
Moartea tatălui a fost doar o temporara surzenie
Ma bucur ca voi deveni un copac
Fii-mea ma va face cenuşă
Cenuşă se va transforma într-un copac
Şi eu o voi bate la cap cu foşnetul frunzelor mele
poezie de Iulia Gherghei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Posteritate
Poetule, nu căuta
Pentru talent, certificate,
Valoarea, preţuirea ta
Depind doar de... posteritate.
Tu doar jertfeşte-te, tăcut,
Pe sfânta foaie de hârtie,
Şi-oricât de tare te-a durut
Trecutul, scrie poezie.
Mai mult de-atâta n-o să ai
Şi nici nu trebuie să-ţi pese,
Te-aşteaptă Dumnezeu, în Rai,
Şi toate muzele - mirese.
Poetule, nu aştepta
Prea multă solidaritate
Din partea lumii care n-a
Ieşit cu gândul din cetate.
Nu fi pe oameni furios,
Menirea ta e poezia,
Să dăruieşti, precum Christos,
Iubirea, pacea, veşnicia.
poezie de Ionuţ Caragea din Citatepedia (23 martie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!




Cand soarta darnica…
Cand soarta darnica devine avara
si flacara dragostei fumega stinsa;
cand mangaierile si cand surasurile
ti-s dramuite sau ti-s respinse;
cand toti prietenii te-au dat uitarii
si toti datornicii te trag de maneca
e vremea, Poetule, sa-ti zavorasti usa,
si sa-ti apropii cuvant de cuvant
si ritmuri de ritmuri sa le alipesti.
Cand soarta-n bine iar se preschimba
si iar ti-ngaduie sa fi norocos;
cand fluviul placerilor – odinioara
secatuit – iar se revarsa in viata ta;
cand toti prietenii iti bat la usa
si toti dusmanii vor sa se-mpace;
cand ochii galesi, duiosi te-admira
si dulci surasuri ti-aduc ravase –
e vremea, Poetule, sa-ti zvarli pana,
inima de-o inima sa ti-o apropii,
buzele de-alte buze sa le-alipesti.
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!



Antreprenor de idei
! Antreprenor de idei
şi catastrofă exemplară,
pentru aceste vremuri
de bejenie,
pe o scară de lacrimi,
cu versu-i mocnit,
suie, agale, Poetul...!
! Suflet pur, decantat –
arta lui suferă în intensitate
devenind ispită şi stranietate
a spaimei,
căci, poezia adevărată
se stinge, născându-se,
şi învie, pierzându-se!
! Mila poetului e un lux,
fuga spre înlăuntru – o tehnică,
extazul – o religie,
recursul la abisuri –
poezia în sine!
! Des gustat de el însuşi,
poetul săvârşeşte
păcatul de a capta lumina
şi de a o elibera discreţionar,
prin poemele sale,
în timp ce iubita lui îi spune:
– Gata cu zorile,
scutură-mi carnea şi orgoliu,
nuanţează-mi instinctele,
cu versurile tale,
laudă poezia care atârnă de suflet,
laudă sufletul care atârnă de poezie,
fă în aşa fel ca, după păcat,
Poetule, să ne mai putem
răscumpăra demnitatea
de dinainte de prăbuşire,
Amin!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Moartea e fricoasă
Oricare omului i-i rasa
Şi-oricât e moartea de păgână,
Îl ocoleşte cea cu coasa
Pe cel ce are-o sapă-n mână!
epigramă de Gheorghe Bâlici din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spânzurat în dulcele păcat
Tu ai rămas în weekend în oraşul de smoală,
Eu ascund credincioase vise la tine în poală.
Luna˗şi arată bănuţul în coarne de melc,
De la sânu˗ţi cu vise nu mă˗ndur ca să plec.
M˗amăgeşti că˗n oraş smoala devine asfalt,
Luna îmi spânzură inima în dulcele păcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cine este mai puternic decât moartea? Cel care poate zâmbi când moartea îl ameninţă.
citat din Ruckett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetule, continuă să călătoreşti spre stele! M-aş bucura să te însori cu una din ele.
aforism de Harry Ross (iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Cum tu singur eşti răspunzător pentru acţiunile tale, orice faci sau nu faci contează - dacă ai o altă impresie, să ştii că te amăgeşti şi te minţi, cazi, adică, în cea mai gravă formă de iresponsabilitate.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea (cea cu coasa) nu se uită la dinţi; moartea nu se uită la certificatul de botez.
proverbe lituaniene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Moartea la pauşal
De cele mai multe ori
când mai ai o secundă de trâit
te apuci să numeri mileniile
şi moartea cască
când îşi leagănă coasa
iar tu te holbezi în oglindă
şi speli cu dinţii
o vechitură de perie de sfinţi.
poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea unui fercheş
L-au îmbrăcat în haine fine,
Condus acum pe ultim drum,
Oftează unul cu suspine:
Păcat! Păcat de-aşa costum!
epigramă de Nicolae Muntean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Înmormînvierea
Vai, moartea nici nu e cât se preface
Nici nu prea poartă rod în pântece
Şi nici să fie nu-i, că nu-i dă pace
O înviere, cine ştie ce.
Vai, moartea, dacă e, se contrazice:
Nu poate fi şi moarte şi trăire,
De n-are învierea drept complice,
Să-i calce dreptul strâmb la nemurire.
Vai, moartea e ca noi, deci muritoare,
De fiecare Paşti ne lăudăm
C-o calcă învierea în picioare,
Şi noi apoi în cap o îngropăm.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te iubesc, poetule
cu magia gurii mele te-am strigat şi
în vraja mintii te-am cuprins,
cand dansam baletul luminii
fiorii ma trezeau dandu-ti chipul
pasilor mei,
ti-am intrebat buzele ce frematau de durerea sarutului meu.
iti conturam fiecare simtire
cu poantele soaptelor
intr-o feerie infinita.
tu, manuitor de cuvinte
sadesti nebunia dragostei
in fiecare por ce se zbate in mine.
murind si inviind auzindu-ti glasul tau mut.
trupul meu l-ai transformat intr-un pergament
cu inscrisuri ce ascund dorinta mocninda.
starnesti lava incinsa ce doarme de vreme
si o prefaci in stele arzande pe umerii mei moi.
ma cutremur si teama ma cuprinde
de iubirea ce imi asterni dincolo de marginea lumii.
ma ucizi cu iluzii si viata imi smulgi din fiecare secunda ce mor
intr-un sfarsit ce ramane etern in cuvinte.
te iubesc poetule, obsedant si tacut.
te iubesc asemeni atingerii buzelor tale.
esti misterul mintii mele in care am invatat sa zbor
nimicind tristetea si lacrima noptii cu ochii de soim neînvins.
poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dragă poetule,
Când vei reuşi să vorbeşti
despre oameni şi nu numai
despre tine, vei fi observat!
catren de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea are miros. Moartea are gust. Moartea are culoare. Moartea are subiect.
Claudiu Ovidiu Tofeni în Alfabet din Viaţă (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegi totul, fiindcă iubeşti totul. De aceea şi plângi uneori fără motiv. Dar plânsul, ca şi râsul, este un exces, un semn ce îţi trădează slăbiciunea. Iisus a călcat moartea cu moartea Sa, surâzând. De la El învaţă surâsul, şi spinii ce îţi produc azi dureri mâine se vor preschimba în lauri.
citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
