Traiectoriile

traiectoriile libere
sunt firul magnetic
către o destinaţie ce defineşte
natura lucrurilor care atrag
dar şi a celor atrase
.
astfel, ferestrele aparţin clădirilor
iar noi le punem negreşit
pe pereţi
ceştile de cafea aparţin mesei
şi iată, mâinile noastre le duc
spre masă
paşii noştri aparţin drumului
şi de aceea îi aşezăm
pe un drum
sufletele noastre aparţin luminii
şi călătoresc până ajung
din nou la ea
.
traiectoriile
nu înseamnă durere
nici măcar când le numim
căderi
.
de pildă - în dimineaţa aceea
când am devenit ploaie
nu m-a durut căderea
din cer
ci sunetul strident
al picăturilor mele pe uşa ta
de tinichea
.
în mod cert
va trebui să mă cercetez mai bine

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aparţin trecutului. Nu aparţin viitorului. Nu aparţin prezentului. Sunt ceea ce este, aici, dincolo de timp, conştiinţa nenăscută.

citat din Mooji
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi aparţin

Nu-ţi aparţin, sunt numai o himeră
Ce-o plăsmuieşte zilnic al tău gând,
Un râu pierdut prin viaţa-ţi efemeră,
Din lacrimiri reci, safire adunând.

Nu-ţi aparţin, e doar o amăgire,
N-ai priceput absurdul joc în doi,
Pe care îl numeşti sublim: Iubire,
Povară ce o porţi pentru-amândoi.

Nu-ţi aparţin, de ce stârneşti furtuna,
Noian de vorbe, pline de-nţelesuri?
Sunt doar secunda ce apune-ntruna
Călătorind prin sutele de versuri.

Nu-ţi aparţin, sunt rodul Veşniciei
Din care, nebunesc, m-am înfruptat
Spre a-i achita tributul fanteziei
Prin visul ce îl vreau neîntinat.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identitatea mea constituia o mare problemă atunci când eram adolescent şi îmi puneam o mulţime de întrebări, cum ar fi: "Cine sunt eu?" "Cui aparţin?" Dar când am mai crescut, am decis că apartenenţa este un proces dur în viaţă şi aş spune mai bine că aparţin mie însumi şi lumii, mai degrabă decât unei naţionalităţi sau alteia.

citat din Hiam Abbass
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii nu aparţin nimănui, dar experienţele aparţin fiecăruia.

citat din Walter Bonatti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu îmi aparţin mie însumi numai cu împrumut, ca să spun aşa. De fapt aparţin umanităţii.

Saul Bellow în Trăieşte-ţi clipa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele aparţin unui singur secol, iar gândurile aparţin unor secole întregi.

citat din Nikolai Mihailovici Karamzin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut cândva că ţelul cel mai înalt pe care un om putea să şi-l propună era acela de a fi uman, dar acum văd că acest ţel n-avea altă raţiune decât aceea de a mă distruge. Astăzi sunt mândru că pot afirma că sunt inuman, că aparţin nu oamenilor şi guvernelor, că n-am nimic în comun cu credinţele şi principiile. N-am nimic de-a face cu maşinăria scârţâitoare a omenirii, eu îi aparţin pământului.

Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparţin oamenilor pe care îi iubesc, iar ei îmi aparţin mie - ei, alături de dragostea şi loialitatea pe care le-o ofer, formează identitatea mea mult mai bine decât ar putea să o facă vreun cuvânt sau vreun grup de oameni.

Veronica Roth în Experiment (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura şi mişcarea membrelor provin de la corp;gândurile de la suflet. Astfel, din pricină că nu concepem ca trupul să gândescă în vreun fel, avem dreptate să credem că toate felurile de gânduri care sunt în noi aparţin sufletului. Şi fiindcă nu ne îndoim că există corpuri lipsite de viaţă care se pot mişca în tot atâtea sau în mai multe feluri decât ale noastre şi care au tot atâta sau mai multă căldură(ceea ce experienţa arată în flacără, care ea singură are mai multă căldură şi mai multe mişcări decât oricare din membrele noastre), trebuie să credem că toată căldura şi toate mişcările care sunt în noi, în măsura în care nu depind de gândire, nu aparţin decât corpului.

Descartes în Meditaţiile
Adăugat de Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleanor (către Park): Eu nu cred că respir când nu suntem împreună... Asta înseamnă că atunci când ne vedem luni dimineaţa, e ca şi cum nu aş fi luat o gură de aer de aproape 60 de ore. De asta sunt aşa ursuză şi mă răstesc la tine. Tot ce fac când nu suntem împreună e să mă gândesc la tine, iar când ne întâlnim, să mă panichez. Asta pentru că fiecare secundă e aşa importantă. Eu nici nu îmi mai aparţin mie. Sunt a ta. Şi ce mă voi face dacă te vei hotărî că nu îţi place de mine?

replică din romanul Eleanor & Park de Rainbow Rowell (mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personajele nu aparţin nimănui, nici măcar persoanei care le interpretează.

citat din Antonio Banderas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înalţ preţul lucrurilor cu cât sunt mai străine, mai depărtate şi-mi aparţin mai puţin.

aforism clasic de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu sunt eu

De câte ori te vei întoarce, prietenă în timp şi în carne,
vreau să nu mă găseşti aşa, cu ochii plânşi,
dincolo de uşa încuiată, dincolo de ferestrele bătute în cuie.
Răspunde-mi, de mă mai auzi, nu te împotrivi, sunt tot eu,
am vrut să aflu doar cu cine am de-a face.
Cine eşti?
Ştiu, tu, prietena mea adevărată, care nu te-ai oprit la ce se vede,
şi, iată, ţie îţi aparţin în exclusivitate.
Nu te-ai ascuns de mine, nu m-ai minţit,
de aceea, cum să te confund cu altcineva?
Tu sunt eu,
prietenă,
în timp şi în carne.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura şi cărţile aparţin ochilor care le zăresc.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de iarnă

El a venit de departe – şi nici n-a ajuns bine
că a plecat încă mai departe:
a stat doar cât să facă
din apele adormite ale inimii mele poticnite
un murmur de silabe, trezind dimineaţa.

Ca toţi oamenii care împart
viaţa lor cu lumina,
era foarte inocent, el a adus din locul
unde se născuse
fervoarea lucrurilor care aparţin mării.

N-am cunoscut veselie mai pură
decât cea care era în pietrele
umede-ale ochilor lui
şi care mai dansează şi acum în flăcările
fiecărui colţ al acestei case.

Spre seară, cântecul
unei pasăruici şi vântul spuneau
acelaşi lucru: nu lăsa pârjolul
deşertului să-ţi invadeze inima.

Iar asta fără ca tu să prinzi măcar de veste.

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce generăm cu sufletul, zămislirile spiritului şi priceperii noastre, sunt produse de către o parte mai nobilă decât cea trupească şi ne aparţin mai mult; suntem deodată şi tată şi mamă ale acestora. Ele ne costă mult mai mult şi ne aduc mai multă cinste, dacă au ceva bun în ele.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii nu sunt proprietatea nimănui: ei nu sunt nici proprietatea părinţilor lor şi nici măcar a societăţii. Ei aparţin numai libertăţii lor viitoare.

citat din Mihail A. Bakunin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu-ţi aminteşti cum a început totul, nu vorbi de viitorul nostru comun. Inimile noastre sunt doar două incinte de sticlă subţire ce aparţin aceleiaşi clepsidre. Iar locul prin care se scurge nisipul e mult pre îngust.

Nicolae Cornescian în revista SUSPANS.ro
Adăugat de Elena M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Figurile membrilor familiei sunt oglinzi magice. A-i privi pe oamenii care ne aparţin înseamnă a vedea trecutul, prezentul şi viitorul.

citat din Gail Lumet Buckley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O păpădie-n vânt

Mă vei obliga să fiu prezentă,
Sau mă vei sechestra din lumea mea de poveste?
Mă vei adormi cu vorbe dulci, în prag de seară
Şi cu sărutări mă vei trezi
Pe buzele-mi uitate afară, în neaua sufletului aprinsă.
Gerului îi vei porunci să-mi atingă coapsele,
Desprinse de canapeaua mov-lila,
Nu vreau a fi la mila ta, a altuia.
Aş vrea să fiu Crăiasa din poveşti,
Căci într-o zi ai înţelege că nu pot aparţine ţie,
Eu aparţin cerului şi codrului,
Aparţin murelor, divinului...
Vijelia iubirii o primesc, dar nu mă-ndrăgostesc.
Iubesc... poemul inimii mele şi copiii pe care îi voi creşte,
Chiar de într-o zi voi fi doar o stea căzută, sau o păpădie-n vânt.
Miraj de galben, miere şi cânt.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!