Poetul Abruda

te culc la pământ să asculţi
râmele cum vociferează
mă mir
cum unii prezentatori de teve cu buza în stază
se tăvălesc pe mochete aproape
plate (?!) - a
cuzând, acuzând lovituri
cauzatoare de moarte şi nu
numai a
bruda e poetul care vă scrie
despre toate acestea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea

cum să începi o poezie de dragoste
dacă nu
cu un cap de ingenuă acuzare acoperit
cu o bă
scuţă drăguţă din macrame
gura da
se umple cu plămân antrenat şi cu sare
sarea re
spiraţiei frumos mirositoare a unei mochete (?!)
cu pete
numai câteva pete de sânge în locul
în care
nasul a coborât mult prea jos
gura da
a urcat prea mult sos
pe acei
pereţi aproape şi departe şi oricând
de un c
alm glacier... imaculat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să te înduioşez ştii că nu
e iubire
vreau totuşi să plâng ca o raţă cu lacrimile
glisând pe oranj ba pe cioc
ca o raţă
să plâng eu zilele noastre
pe balta măreaţă
ca şi cum nu am fi ba am fi
numai noi
numai trestii pe gri
şi un poet –
poetul ci
rcumspect
poetul ci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa

cum aş putea să mă culc
cu ea dacă miroase a depărtare
cum aş mai trage de mine
să intru în patul măsurat cu picioare (?!)
care ar face
diferenţa dintre tine
şi tine şi tine si ea...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărăecoul

după moarte
şi condamnarea la groapă
normal
unii îngraşă viermii sau îi adapă cu apă
din burtă
unii îl îngraşă pe
petru pe îngeri pe sfinţi
unii îl hrănesc pe fiul
fecioarei care ţine dietă (fiind remarcată)
unii pun carne pe duhul
sfânt (?!) unii
îl îndestulează pe dumnezeu -
în pământ
pentru sătănel (un căţel)
rămâne numai legătura in
estetică de oase
murdare. sumare. c-un veşnic citat
ştanţat în scârbă pe-un omoplat: ai
văzut, fraiere, dacă faci
pe nebunu şi latri
fără ecou? fără...
ecou... da...
ca şarpele bou!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haştagmişcarea

trece prin ierburi cu gesturi puternice
pe asfalt mai mult lunecă - ea
e haştagfemeia cu gesturi energice: poate
ieşi în piaţă să protesteze şi nu
vei şti exact cum - oare cum? - se deplasează
cu sugarii aproape îngemănaţi în
preajma sutienului vag metalic. trece
chiar şi în tabăra adversă (?!) dar nu
mai pentru a-mpărţi lovituri cu poşeta
posesoare de sentimente şi muşamale
desfigurate prin repetiţie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pa

râmele ce ne legau la ţărm
s-au insolat s-au bronzat s-au uscat
îndeajuns
mi-a fost vara asta cu tine în soare: intru
puţin sub pământ

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poetul...

Lumină în cuvânt
Şi Nebunie-n gând,
Speranţe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.

Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-şi patima
Scrie poetul.

Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.

Pe fila unui nor
Şi-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete şi mult dor
Scrie poetul.

Când este judecat,
Şi toţi îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Şi scrie pe-un taifun,
Numai poetul...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproapele

câtă bucurie în inimă trebuie
să simţi, poete, câtă bucurie când altul
cu pălărie (?!)
îţi scrie îţi scrie cu măiestrie, din
aprope-n aproape, toate poemele

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce am putea

spune despre omul
care nu a iubit niciodată şi-acum
trece prin flăcăruia chiuvetei
cam cum
s-ar spăla pe cap de şuviţe
aproape rebele? –
nu el, nu
eu sunt omul acesta:
probabil
te voi iubi!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

âmele

de o vreme de o
am treabă cu râmele cu r
âmele îmi place
să le strecor un decor în chiloţii de sport numismatic
zise unul dintre
cei mai mari mafioţi
din cartierul pe care
credeam
că îl stăpânesc cu un sceptru
cam cum
voievozii români din cumania
se stăpâneu între ei
benevol

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nebună

dorinţa poetului este
să scrie în linişte poezie
dar
liniştea poeziei ce-o scrie
pace nu-i dă nicidecum
atunci
dorinţa poetului este
să iasă din linişte, cum
plină
iese şi luna din capul
nopţii... şi urlă nebună
aşa
cum dorinţa poetului es
te să scrie... să scrie...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeam

despre foci cu o prietenă
ea părea
invidioasă pe stratul de grăsime-al polarelor
aproape
plângea ea neavând practic în bustieră ce ţine
pe nişte
picioare ca de meduză - cu extatice
priviri eu
ristice ea părea totuşi să destrame cu lovituri
aproape
simpatice (?!) tot ce ţinea de cuibul straşnic de sper
mă dintre
mine şi ea - prea părea (creaţă, fără speranţă)
decisă a
proape s-o termine să
înceteze
dragostea sădită în brazdele trase în gheaţă
aproape
de spărgătorul nevrotic
de ceaţă
...
ea părea
ea era elementul de ne
legătură cu bucle -
ea plâng
ea pt. ea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte mulţi

cred că poezia se scrie cam cum
ţi-ai face o labă sau două de grizzly
(de altfel, foarte gustoase)
la un foc înteţit cu alcool... nu
îmi vine să râd: dimpotrivă, poezia este atunci
când labele ursului grănicer
(de altfel, foarte duioase)
la vama puţin frecventată
a pustiei se înfig în cer şi aproape că sfâşie (?!)
picioarele lungi ale stelelor
(de altfel, foarte păroase)
apoi se odihnesc pe obrazul
care-ţi arată cum ochiul ar fi
superior unui umăr ce urcă spre frunte
cu inima bine
atât de bine şi fals
scrisă în documente oficiale în care
foarte mulţi
stau cu capul şi cred
stau şi cred
că poetul e un carnivor îmbibat
de alcoolul dorinţei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau nimicul

nu despre moarte v
orbim
doar despre poziţia-n care
stă şi ea ca o proastă-n orbire
de moarte: printre
picioare îi trece o a
dăpătoare vizuală şi nu
ştie să sugă
nu ştie
să vadă mai mult
sau nimic
nu
aici erau ochii
prea con
centraţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea

Dacă luna m-ar lăsa
Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea
Despre vise, despre frici,
Despre ce mai e, pe-aici.

Despre zboruri şi căderi,
Despre cum n-am fost nici ieri,
Despre rugi şi întâmplări,
Deziluzii şi frustrări,

Despre cum în lung nu-i lat,
Oricât de mult am umblat.
Iar atunci când mi-a fost greu,
M-a-ndrumat doar Dumnezeu,

Fiindcă-aşa m-ai învăţat,
Pân' din cer ţi-ai făcut pat,
Şi la EL te-ai înălţat
S-ascut dor, reverberat.

Ţi-aş scrie pe-un colţ de de stea
Despre toate, maica mea!
Tu să-mi scrii pe-un colţ de vis:
Cum ţi-e, mamă'n, paradis?

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea s-a schimbat

Cum ţăranii, nu e glumă,
Ştim c-au fost luaţi de vânt,
Numai râmele din humă
Strigă, azi, "Noi vrem pământ!"

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalia

în fiecare dimineaţă în care ana
intră în zid în încercarea
de a ieşi grăbită pe uşă
o bat şi eu la cap cu două atele portante
până recade
în braţele mele cauzatoare
de salvatoare rocade în mersul
firesc al sexului matinal şi al job-ului
ce oarecum o precipită

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dero

a trebuit să mă îmbăt
cu apă rece îndoită cu gin
ca să pot scrie simandicos
despre prietenul şi poetul
Dan Emilian Roşca
şi a trebuit să îmi amintesc
ce verighetă de aur masiv avea el (?!) pe
un deget oarecare de la picior
la 17 ani şi păşea dintotdeauna în poezie
apoi s-a căsătorit: a făcut
o fetiţă, pe Beatrice
să sufere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratamente

te tratez cu distanţa ne
cuvenită mie, îţi intru vocal în ureche: te
îmbolnăvesc de otită (?!) - mă mir toată seara
cât creier poate să aibă, cu alte
cuvinte,-o femeie îndepărtată, cum ceara

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Priveşte cum plouă afară
Cum picură norii mărunt.
Mă mir că mai este şi ploaia
Mă mir că încă mai sunt.

Priveşte cum plânge azi cerul
Ce lacrimi arzânde m-ating.
Mă mir că mai sunt încă norii
Mă mir de ce nu mă sting.

Priveşte ce singur mă simt
Plouat cu picuri de gând.
Mă mir că mi-e dor de acasă
Mă mir de ce umblu şi plâng.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de Dorina Radoi
Comentează! | Votează! | Copiază!