Dor de viață
Am ieșit astăzi la rampă
Cu un gând tivit la lampă,
Cu stropi reci de ploaie-n iarnă
Si- o iubire care cheamă.
Cheamă primăvara-n mine
Ca zborul unei albine
Cheamă ochii tai căprui
Zi frumoasă să imi spui
Si-n chemarea ei ascunde
Dor de viață, dor de munte
Dor de ziua care vine,
Dor fără melancolie.
Si-am plecat râzând prin ploaie,
Am in inimă văpaie
Violetă -i zarea toată
Noaptea pleacă intunecată.
Pasul meu nu se oprește,
Peste valul vremii trece,
Dor de viață cât cuprinde,
Timpul merge inainte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vine vremea
Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este!
Vine vama să-mi măsoare porția de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer și aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta cînd dogoare patul de coșmar,
Vine vârsta de rigoare și de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa cînd mioare în folclor tresar.
Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este!
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
RESPIR PRIN VERS
mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii și albe de argint
mi se oprește pasul uneori
sub ploaia de lumină și culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins
mă dor și ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
și să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi și mult prea dor de tine.
respir prin vers când cerul e senin
și tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită
din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi și clopot de aramă
dar intre ieri și azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (S-Ș)
Nu degeaba îl cheamă Săracu: n-are nici după ce să bea apă.
Nu degeaba îl cheamă Slutu: e urât cu draci.
Nu degeaba îl cheamă Soare: este un om cald.
Nu degeaba o cheamă Sofia: este o femeie înțeleaptă.
Nu degeaba îl cheamă Solomon: este un om înțeleapt.
Nu degeaba îl cheamă Spânu: e un om al dracu'.
Nu degeaba îl cheamă Strâmbu: este un om strâmb.
Nu degeaba îl cheamă Sucitu: este un om sucit.
Nu degeaba îl cheamă Șarpe: este un om viclean și periculos ca un șarpe.
Nu degeaba îl cheamă Șovăilă: este un om șovăitor.
Nu degeaba îl cheamă Șugubete: este un om șugubăț.
Nu degeaba îl cheamă Șutilă: se ocupă cu șutitul.
Nu degeaba îl cheamă Șuț: este hoț de buzunare.
George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu pot atinge primăvara
Îmi bate primăvara-n ferestre,
Mă cheamă în poala-i înflorată,
Mâinile mele devin albastre,
Lumea îmi pare o ilustrată.
Prizonieră sunt în palustre,
Atingerea-i îmi este negată,
Îmi bate primăvara-n ferestre,
Mă cheamă în poala-i înflorată.
Zborul de pasări parcă dispare,
Doar clopotele sună-o erată,
Surâsuri și lacrimi îmi sunt zestre,
Azi, când scriu o desiderată,
Îmi bate primăvara-n ferestre...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcea chemare a veșniciei
Ascultă cum te cheamă astăzi Hristos,
cu stihuri de foc și cântec de nai,
cum Maica Sfântă te-ndeamnă duios,
cum ochii îi picură boabe de rai.
Ascultă cum te cheamă astăzi Cuvântul,
în traistă îți pune psalmi și cântare,
din rugăciune, croiește-ți veșminte,
și soarbe-nsetat izvorul de zare.
Ascultă cum te cheama astăzi Hristos,
crucea din spate rabd-o-n tăcere,
lacrima să-ți fie treaptă de folos,
necazul și spinii: pâine și miere.
Ascultă cum te cheama astăzi Iisus,
când ploaia se cerne mărgele-n șirag
și valurile bat în norii de sus:
ascultă chemarea și vino cu drag!
Ascultă cum te cheamă la viață,
cu stihuri de foc, cu cântul de nai:
Dincolo de azi e-o zi mai măreață,
razele de înger, boabele de rai.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (T-Z)
Nu degeaba îl cheamă Taină: este un om plin de taine.
Nu degeaba îl cheamă Tăcutu: este un om tăcut.
Nu degeaba îl cheamă Tânjală: se lasă mereu pe tânjală.
Nu degeaba îl cheamă Toma: e greu de convins.
Nu degeaba îl cheamă Traistă: e neam de traistă.
Nu degeaba o cheamă Tufă: e tufă.
Nu degeaba îl cheamă Urâtu: este un bărbat urât.
Nu degeaba îl cheamă Uriașu: este uriaș.
Nu degeaba îl cheamă Văcaru: este văcar.
Nu degeaba îl cheamă Vicleanu: este un om viclean.
Nu degeaba îl cheamă Viteazu: este un om viteaz.
Nu degeaba îl cheamă Voinicu: este un om voinic.
Nu degeaba îl cheamă Vrăjmașu: este un om vrăjmășos.
Nu degeaba o cheamă Vulpe: este o femeie șireată ca o vulpe.
Nu degeaba îl cheamă Zgârcitu: este atât de zgârcit, încât își mănâncă de sub unghii.
George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Oriunde
străbat câmpia verde
și brațele ridic...
un soare se mai vede
chiar dacă-i asfintit..
mă cheamă tandru marea
mă cheamă fagii verzi
mă cheamă ochii galeși
sub pomii din livezi...
în armonii depline
cu tot ce mă-nconjoară
inspir parfumuri fine
din flori de primăvară!
și-așa plutind în seară
cu aripi nevăzute
eu port în ochi iubirea
și pot a fi oriunde...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (B-P)
Nu degeaba îl cheamă Bacșiș: ia bacșiș cu mâinile amândouă.
Nu degeaba îl cheamă Ciolanu: îi place ciolanul.
Nu degeaba îl cheamă Ciorbea: îi place ciolanul.
Nu degeaba îl cheamă Ciubuc: ia ciubuc cu mâinile amândouă.
Nu degeaba îl cheamă Ciuș: este un măgar.
Nu degeaba îl cheamă Ciuvică: seamănă cu o cucuvea și e plătit de patronul pușcăriaș al Latrinei 3 TV ca să prevesteacă mereu nenorocirile liberalilor, deși nimeni nu-l bagă în seamă.
Nu degeaba îl cheamă Codru: fură ca-n codru.
Nu degeaba îl cheamă Cotea: merge totdeauna pe căi ocolite pentru a-și atinge scopurile.
Nu degeaba îl cheamă Cucuruz: îi place mămăliga la nebunie.
Nu degeaba o cheamă Frumosu: e superbă.
Nu degeaba îl cheamă Lupu: e crud ca un lup.
Nu degeaba îl cheamă Mielu: e blând ca un miel.
Nu degeaba o cheamă Otravă: este o otravă.
Nu degeaba îl cheamă Păcătosu: e plin de păcate.
George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Iubire fără vină
Îmi spui că ochii mei
N-au vină că-i iubești
Ți-e verdele-n condei
Rugi dumnezeiești.
Ce este de-i iubești
De nu se cheamă vină?
Oare-s iubirea din povești
Și-a ta dulce copilă?
Ce este de-i compui
Și nu se cheamă vină?
La Ceruri să mă sui
Și-n tine mă alină.
Ce este când îmi spui
Că verdele te cheamă?
Să fiu cum alta nu-i
Iubirea-ți de aramă?
Nu știu ce-ți sunt
Dar știu că-ți Mulțumesc
Că ești poemul sfânt
Pe care îl iubesc.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea toamnei mele
Iubirea mă cheamă, de mână, s-o țin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă și prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.
Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Și vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna și-n păr și pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.
Iubirea mă cheamă și cu ochii închiși
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia și trăiesc un vis!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi și toamna
Fără mine, fără tine,
Fără zborul de albine,
Fără flori de liliac,
Fără, zâne în iatac,
Fără dorul călător,
Fără urmă de umor,
Trece vremea anodină
Doar cu galben și rugină.
Un noiembrie grăbit
Zarea lumii a-mpânzit
Plin de ploi și de vecernii
În pădurea cu vedenii,
Toată neagră in apus
Cu argintul zilei dus...
Doar argintul tău la tâmplă
Mi-e remediu și zi sfântă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărm
nu am să vin
nu am să chem
nu am să tulbur
cu visarea așteptarea
între mine și timp
a rămas un suflet în rugă
lumina s-a retras între ochiuri de apă
cerul s-a ascuns în priviri
și raza s-a închis peste pleoape
sunt pescăruș unit cu marea
și zborul meu este chemarea
taine și visări în urma umbrelor
în care trec și mă petrec
să mă unesc cu zarea
m-am născut dintr-un mugur
sunt coajă a vieții trecătoare
mă ard pereții lumii
sunt foc de aripi albe peste ape
mai țes o pânză'n noaptea în care a țipat cocorul
și întreb...
a poposit odată aici un om
mă cheamă orizontul și timpul a murit
uneori desenez gânduri printre aste
renasc în roua zorilor de ziuă nouă
în dansul nefiresc al picăturilor de ploaie
a mai trecut un nor
târziu apare câte un semn
mai trec ani și tăceri, se agață dureri
de cruci răsturnate pe drum
se ascunde cântecul în mine
ei, un drumeț necunoscut
au spus a doua zi bătrânii
el a bătut odată în poartă și a plecat apoi pe drumul sorții
trec pași de lut pe drum
nu e nimeni acum
și marea curge și curge în zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare frumoasă
Când caii năvalnici în dans se aprind
Și veseli coboară în lunci,
Doar norii îmi strigă mirați de porunci
Și-aruncă cu zâmbete-n gând.
Puterea din vin se coboară-n picior,
Cu murmur de pași peste gând.
Iar corpul se lasă purtat doar de vânt,
Când sunetul trist se închide-n covor.
Mireasma de haine ramasă acasă,
Vulcanic combină succint,
Al pielii miros combinat în distinct,
Cu iz metafizic și lemn de pe masă.
Chemarea din sunet ne strig-a putere,
Ce curge pe corpul brumat,
Închis într-o sticlă cu geamul cam mat,
Purtată succint în odăi de campere.
Ne cheamă și ochii din gândul fugar,
Al minții năprasnic vulcan,
Cu mici mângâieri în noaptea din an,
Ce pune o buză, jucăușă pe jar.
Și jocul începe să-mi sune în strună,
Ca marea, năvalnic vulcan,
Prin zâmbet și gând de șaman,
Ce face orice, sub o rază de lună.
Mirare frumoasă nu mă amăgi,
Prin gene fardate-amical,
Căci timpul străpuns de pocal,
Ne cheamă spre a ne iubi...
poezie de Liviu Reti (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne cheamă timpul
Ne cheamă timpul - ardere imensă...
Tiranul care taie prin destin,
Cu platoșă
Și pavăză mai densă,
Ca patima,
Ce freamătă-n rubin...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Putna (550 ani de la sfințire Mănăstirea Putna)
La Putna un clopot bate,
Dangătul lui peste munți răsună.
El ne cheamă la libertate
Și la unitate ne îndrumă.
La Putna toaca se bate,
Ne cheamă să ne rugăm.
Pe mine și pe tine frate
Căci de acelaș sânge suntem!
La putna Ștefan ne cheamă,
Să ne spună cu glasul său bland.
S-o iubim pe a noastră mamă
Cum la iubit el pe domnul sfânt!
La Putna e o frumoasă sărbătoare,
Ea s-a îmbrăcat în alb.
E ziua ei și a lui Ștefan Cel Mare.
Să ne ducem fratele meu drag.
poezie de Vladimir Potlog (1 septembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt un fulg, sunt chiar lumina
Deși tu ai plecat in negura pustie,
Eu am cuprins lumina sufletului tău
Și am descifrat taina împletirii artelor
Nu caut sa respir prin porii pielii tale
Ci voi atinge sufletul in dansul fără ritm,
Ma simt ca un voal in senzații multicolore
Ce va cuprinde timpul și mintea uneori.
Să ne atingem ochii prin calde îmbrățișări
In care timpul nu e limitat de tine, nici de zei
De astăzi voi fi regina propriei vieți,
Voi lumina precum un felinar in noapte
Și voi cuprinde nemărginirea in lumea fără sens.
Prin somn voi cuceri țărmul, fără limite
Fără reguli și desprinse zări.
De astăzi îngerii nu se vor ascunde...
Vor domina lumina și vor atinge zarea...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața fără gară
Vino la mare, hai cu mine,
Alungă umbra din privire
Vom innota in valuri.
Un soare sus ne va zâmbi
Si pescarusi se vor roti
Deasupra noastră.
Vor trece veri si ierni pe rând
Ne vor găsi la fel râzând
Cu inima in palmă.
Tu pentru mine astăzi esti
Ca in frumoasele povesti
O viață fără gară.
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cheamă Alunka
Mă cheamă Alunka
și mă duc încotro mă cheamă ea
cu brățările ce se mișcă zornăind în ploaie
ploaie de raze la încheieturile mâinilor
plec către mine, către ea, unduindu-mă
mătăsos si creț este părul meu,
lăsat în bucle să se nască,
bucle crețe prinse în creștet de pieptăne
strămoșii mei nu-l cunoșteau când culegeau bumbacul
calc pe urmele lor
rămase în amintirea pământului
brățările de la picioare prind sclipiri de aduceri aminte
cercei de rouă prinși de puful bumbacului
iar tălpile mele gustă din trecerea timpului peste lutul ars de ani
lut ars și bătătorit ca palmele asprite de cules
trec mai departe, călcând peste vreme
și ducându-mă cu pas leneș acolo unde
mă cheamă Alunka
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!