Fantasme ale viitorului

Picături chinezeşti ale întrebărilor mele,
semnale ale dârelor de incerteţe
capturează zilele-mi îngreunate de tristeţe,
pândite de fantasme ale viitorului precum santinele.
Mă învârt şi reînvârt
într-un somn fără sfârşit şi început,
cu amorţeala ce alternează euforiei,
în gesturi ce repet la infinit
usuc lacrimi nevărsate pe obrazul agoniei.
Uneori respiraţia nu găseşte aerul necesar
şi-n spaţiul negru-exterminat, caut adevărul-emisar.
Pregătesc aşadar speranţa a suporta dubiul de mâine
- ce mult îmi doresc a-l vedea risipit...
Din fericire, mult e ceea ce-mi rămâne
punând dorinţele mele într-un vis nedospit.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice şi tăcute
mă zbat în contratimp
de infinuturi deja în inimi trăite.
Dulci coline şi urcuşuri aride
pe parcursul vieţii mă însoţesc
momentele mele efemeride
cu speranţa mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini şi unbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roşu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munţilor de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice şi tăcute
mă zbat în contratimp
de infinituri deja în inimi trăite.
Dulci coline şi urcuşuri aride
pe parcursul vieţii mă însoţesc,
momentele mele efemeride
cu speranţa mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini şi umbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roşu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munţilor de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de fantezie îmi dăruiesc

O clipă de fantezie îmi dăruiesc,
de realitate să fug îmi doresc.
Moment magic ce-mi taie respiraţia,
emoţii asincronice înlătură dizgraţia.
Un vis de cristal, mult prea fragil,
curge-n bucăti de timp milenar ca şi gândul agil.
Nopţi dulci se împrăştie-n văzduh,
sunt nopţile inimii mele ce zboară
una câte una, dansând ca un duh
plin de bucurie pe-un arcuş nou de vioară.
Momentul de a întoarce pagina a sosit,
un alt vis îl aştept împlinit!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem ceea ce suntem

Suntem ceea ce suntem,
profunzimile şi înălţimile lumii interioare ajungem,
formele voinţei, sensibilităţii,
plăcerii, compasiunii şi durerii,
mai devreme sau mai târziu atingem...
Solidare-ntre ele, desfac modele ale adevărului necesar
agăţat poate într-un vârf de arţar
sau purtat pe mări de gândul hoinar...
Vocea interioară-mi ascult,
şoapta fragilă a unui gând îmi spune că sufletul
evocă analogii de "libertate"din "inchisoarea corpului",
până la zgârieturi infantile, trecătoare...
Maestru spiritual sau demon,
interiorul continui să-mi ascult,
să individualizez reuşesc
acele arhietipuri ale frumosului ceresc...
De Bun si Frumos acum sunt recomandată,
cu insistenţă consiliată şi apoi recompensată.
Cu răbdare, metodă şi constanţă, cauzele conştiintei explorez,
în linişte spaţiul camerei analizez
sau de-a lungul malului unui rău,
departe de sirenele agenţiilor publicitare
şi traficul ştirilor telejurnale,
mai târziu sau mai devreme,
Atingerea Sănătoasă mi se va aşeza pe gene.
Ca un vultur în zborurile-i repatate de recunoaştere,
ştiu bine ce fac şi voi face,
deschisă însă mereu la minune,
aştept ca evenimentul providenţial
să rezolve prin formele încântării
ale mele nelămuriri iluzorii...
Uneori mă aşez pe umerii giganţilor,
privesc departe precum o fiică a stelelor
în timp ce neîncetata-mi dezlănţuire,
energia atomilor recompune şi sufletul cere mântuire.
Suntem ceea ce suntem,
mai devreme sau mai târziu,
peisajele lumii noastre interioare ajungem.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă acum!

Printre sunetele roase şi obosite ale vieţii te caut,
în tăcerile sufletului te iubesc.
Durerea degetelor cu pielea crăpată simt acut
şi inima cufundată în melancolie oblojesc.
Iubeşte-mă acum, înainte ca seara să poarte cu ea
întunericul ce acoperă cu mantia sa
pămantul fertil şi paşii noştri îngemănaţi,
de urmele trecutului atârnaţi.
Iubeşte-mă în zori, îndepărtează de la faţa mea
sarea acidă, arzătoare a Luceafărului de dimineaţă
şi cu suspinele ochilor tăi recheamă roua soreaţă
să spele ale mele lacrimi scoţându-mă din ceaţă.
În rotunjimea Universului eu te iubesc...
Vino, iubeşte-mă acum, învaţă-mă iar să trăiesc!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele vieţii

Eu aud şoaptele vieţii,
percep fiecare răsuflare
precum scâncetul copilului flămând,
cerând de mâncare.
Ascult în tăcere
foşnetul ramurei ce scutură frunzele într-un dans
cu mişcări unduioase însoţind vântul în relas.
Simt inima pulsând cu putere
când fiece emoţie înregistrează
o bucată, o notă sau un tril de cintează,
făcând sufletul să-mi vibreze
precum zbaterea de fofeze.
Culeg din străzi sunete, cuvinte şi emoţii
pentru a scrie apoi versuri
ale cântecelor mele, în paginile vieţii.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"lovely bones"

calciul din oasele mele a dispărut stau dislocată undeva într-un colţ
mă uit la mâinile mele fără oase nu sunt în stare să prindă nimic
totul alunecă mereu şi mereu

printre degete şi pielea umedă văd valurile de ceaţă ale toamnei
si oasele mele albe ca o zăpadă împrăştiate printre frunzele roşii,

apoi, a început să ningă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de la miezul nopţii

Cum poate un om scăpa de amărăciunea şi de regretele vieţii?
Care-i limita solitarei mele dureri?

Într-un vis mă întorc în ţinutul natal.
Trezit, şterg două lacrimi.
Acum cine va urca-n cele două turnuri?
Rememorez acele peisaje clare ale toamnei.

Evenimentele de demult şi-au pierdut înţelesul,
Ele se evaporă ca într-un vis.

poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi pierd uneori?

De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?

De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?

De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?

De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?

De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?

De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea lui Morfeu

Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopţile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.

Morfeu? L-am căutat şi prin eresuri
Ca să-l întreb de premoniţii rele
Că uneori aşa sunt ale mele
Şi nu doresc să fie ne-nţelesuri.

Mă îngrozea oniricul periplu
Ş-am apelat la îngerii albaştri,
Ca pentru mine să se roage-n templu
Ş-apoi să zboare liberi către aştri.

Insomnicele nopţi să nu mai vină
Să pot dormi şi-n raza de lumină!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă sunt o persoană tristă cu vocaţie de a fi fericit, sau viceversa, ori dimpotrivă. Ceea ce ştiu este că da, există întotdeauna o anumită tristeţe în cele mai fericite momente ale mele, la fel cum există întotdeauna o mică bucurie în cele mai proaste zile ale mele.

citat clasic din Mario Benedetti, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apariţii spectrale

Dincolo de perdeaua ponderabilă a toleranţei,
soarele lasă locul nopţii cufundată-n tăcere.
Transparenţele timpului aruncă flashuri
ce-mi amintesc eventualităţi serafice
între suspinele unui trecut,
sfărâmate în schije de mortale esenţe
şi vesele mângâieri ale brizelor marine,
pierdute în delirante tăceri ale unui timp fără viitor.
Aparaţii spectrale sfâşie în ace de vanitate
ochii tăi acum corozivi,
îmbibaţi de stupoare animalică
şi evaporă cuvintele de iubire şi credinţă,
lăsând cântul de moarte a mă cuprinde.
Jucându-mă în vânt,
pe cale sunt de-a-mi pierde sufletul dar,
lumina străpunge apăsătoarea negură,
mă prinde de mână, cu forţă mă trage,
lacrimi amare îmi spală păcatul,
mă-ntorc la credinţă, iubirea îmbrăţişez.
Privesc doar înainte, speranţa mă-nsoţeşte,
continui al meu mers pe strada-mi înflorită
sub paşii mei, parfumul omeniei va rămâne...
Rămâi cu vanitatea ta,
eu cu iubirea ce încă îţi voi da
şi-n rugi te voi înălţa.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,

Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...

Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.

Liniştea mă împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.

Se învârt în juru-mi tandru
Este vis, o feerie
Eu le-ajut încet cu pana
Să coboare pe hârtie.

Stoluri de cuvinte-alese
Cu aripi de întelesuri
Se aşează pe hârtie
Într-un dans ciudat de versuri.

Un cuvânt mai mult ca toate,
De lumină străluceşte
De uimire deschid mâna
El in palma mea păşeşte.

- Cine esti? întreb in taină
Cum de stai în palma mea?
Eşti vreun zeu sau poate-o zână?
-Eu sunt TU. IUBIREA TA.

Mă cutremur în fiintă
Însă inima-mi e calmă,
Între vis şi nebunie
Îmi tin sufletul în palmă.

Trece un fior prin mine
Si tresar mă uit în mână
Prin fereastră-ncet se scurge
Doar o raza de la lună.

Noaptea neagră ţese vise
Din cuvinte şi din gânduri
Pe cărare de poveste
Vin in minte rânduri, rânduri...

poezie de Constantino Amarande (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino Amarande
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuinţele mele sunt ale mele, total diferite de ale altora.

citat din Jacqueline Kennedy Onassis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Mi-am pus într-un felinar curajul
Şi l-am aprins cu scânteia lucidităţii
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.

Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful imaginilor
Şi am ascultat cuvintele glasurilor
Ce s-au adunat.

Pe tine te-am găsit într-un ungher
Într-o cameră cu uşa încă deschisă
Dureros de plină cu suferinţele mele
Foste dorinţe vii.

La uşă se îmbulzeau alte dorinţe
Arzând să intre şi să te mistuie
Dar tu le ucideai pe rând cu arma
Indiferenţei glaciale.

Te-am privit şi mi-ai părut obosită
Să te lupţi mereu cu dorinţele mele
Şi tristă în sufletul meu să fii închisă
Fără de voia ta.

Te-am prins de mână şi te-am scos afară
În timp ce dorinţele mele veneau năvală
Urlând după tine şi luptându-se cu mine
În urma ta.

Şi ţi-am strigat Fugi! Nu mă aştepta
Încearcă să te ajungi pe tine însuţi
Cu toţi si toate ce-s ale tale acum
În lumea ta.

Am să rămân să îmi ucid dorinţele
Să le închid în camera suferinţelor
Şi să-ti aşez imaginea în praful amintirilor
Din lumea mea.

poezie de Daniel Uritu (februarie 2011)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţie

ce se alege de mine?
un pumn de ţărână
nu cred
un pumn de cenuşă
mai bine
un fum de picături transparente de emoţie
distilate şi contractate în cristale cu memorie
universală
aproape
uneori trăiesc noaptea vise ce nu sunt ale mele
alteori mă simt un punct nevrotic în corpul unui uriaş
când sunt fericit lumea îmi este
până la urmă moartea e cea mai bună lecţie
ca să pot suporta viaţa

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de Autograf

Târziu a început
dimineaţa aceasta,
în care încerc să imprim
litere pe sufletul tău...

Târziu acest zgomot
de suflet
m-a trezit
din visul în care
tu rătăceai
în oraşul construit de tine...

Târziu am început să mă cunosc
printre miile de suflete
care pretindeau a fi
ale mele...

Târziu acest autograf fără anotimp...

Sfârşit de Autograf...

Devreme am început să te iubesc...

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (4 aprilie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scrierile mele am încercat să explorez acele laturi întunecate ale individului, să cercetez amănunţit temerile, obsesiile, dorinţele, mereu într-un context recognoscibil, cu care spectatorul să se poată identifica, dar lăsând spaţiu pentru imaginaţie şi poetic.

citat din Marilia Samper
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Georgia Thomas: Ally, de ce sunt problemele tale mult mai importante decât ale celorlalţi?
Ally McBeal: Pentru că sunt ale mele.

replici din filmul serial Ally McBeal
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina Lalescu nu s-a mulţumit cu florile oferite de matematică, ci s-a aventurat la flori ale istoriei României, ale finanţelor, ale sociologiei, ale muzicii, ale ingineriei, ale lingvisticii, ale istoriei manualelor de matematică, ale istoriei matematicii, ale propagării în mase a culturii ştiinţifice, ale filozofiei etc.

Solomon Marcus în Un om pentru istorie: Traian Lalescu (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!