Lumini și umbre
tot ce se spune s-a mai spus odată
s-a mai sculptat tăcerea în granit
val lângă val închis într-o fregată
cadranul mării fost-a cătrănit
s-au născut prunci s-au vindecat capricii
dar soarele a strălucit la fel
s-au înălțat în lume edificii
omul a mai făcut exces de zel
se mai aprind pleiade-n vorbe sumbre
când ochiul minții plânge pe orbită
în jocul ăsta de lumini și umbre
nicio femeie nu mai e zidită.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre sculptură
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre jocuri
- poezii despre hărnicie
- poezii despre femei
Citate similare
A nins...
A nins cu-atâția morți în iarna asta!
Pe buze mi s-au cumințit
Răceli de trupuri ancestrale
Ale cuvintelor de nu s-au mai născut, ci s-au murit.
A nins cu fluturi peste sânge
Și oasele s-au cumințit.
Nu, nu s-a plâns și nici nu se va plânge
Pentru cenușile aprinse-n noi, ce s-au topit.
Zăpada s-a purificat, priviți-o
Și nu se mai topește când o calci,
Mi albă decât albul de pe suflet
Pe care-l ții în tine adânc și-l taci.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre alb, poezii despre zăpadă, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre ninsoare
Nopți albe
Ar trebui să-i mulțumesc,
Nu să-i port pică insomniei,
Când alții dorm, eu mă trezesc,
Și vamă dau melancoliei.
Tot mă frământă gânduri sumbre,
Arzându-mi sufletul de tot,
Mă uit pe geam la negre umbre,
Aș vrea să dorm, dar nu mai pot.
Și scoici mărunte-adun cunună
Pe malul mării gol, pustiu;
Privesc un val bătut de lună,
Învolburat și auriu.
Iar plopii zvelți de lângă stânci,
Înalți soldați scoși la paradă,
Pe apă lasă umbre lungi,
Iar jarul lunii stă să cadă.
Reflexiile triste, sumbre,
Ce mi-au fost chin în astă noapte,
S-au spulberat ca niște umbre,
Când valurile-mi cântă-n șoapte.
Iar universul de splendoare
Mă-nlănțuie, mă copleșește
Și insomniei sunt datoare,
Că-n miezul nopții mă trezește.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre timp
- poezii despre înălțime
- poezii despre vamă
- poezii despre tristețe
- poezii despre stânci
- poezii despre somn
- poezii despre negru
În ochii tăi când am privit
În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălțat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci și cenușii
S-au spart și s-au făcut fâșii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.
În ochii tăi când am privit
Spațiul și timpul au pierit
Și într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Și simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.
poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre spațiu și timp, poezii despre rai, poezii despre păsări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Umbre... sumbre...
Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre depășire, poezii despre călărie sau poezii despre culori
Am să te-aștept
Am să te-aștept în plină vară
Pe coama unui val spumat
Ascunși în alge, până-n seară
Să reclădim ce am stricat...
Și pasii-i spală valuri multe
Furtunile s-au răzvrătit
Stă buciumul pe deal s-asculte
Cum plânge dorul ne-mplinit,
Uimiți că șoapta ne pătrunde
Plutind pe coama unui val,
Lăsăm iubirea să inunde
Nisipul ce s-a strâns la mal,
Apoi tăcuți ca două umbre
Pășim sfioși prin poarta nopții,
Lăsăm în urmă vise sumbre
Și ne iubim, cât vor vrea sorții.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre seară, poezii despre nisip sau poezii despre dor
Nu știu cum s-a făcut
Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru și încondeiat.
Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu și cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.
Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt și-n vis din nou au înflorit.
Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pământu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele,
ca-n nopțile copilăriei mele.
poezie clasică de Magda Isanos din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre stele sau poezii despre sprâncene
Oamenii politici
S-a spus că Lumea-n 6 zile s-a făcut
Și nu mai vreau să fac nici un adaos.
Dar cred că oamenii politici s-au născut
În ziua 7-a, ziua de repaus!
epigramă de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zile, epigrame despre timp, epigrame despre politică sau epigrame despre naștere
Făcături: s-au prefăcut îndrăgostiți și au făcut sex; deși des făcut, relația lor s-a desfăcut. Mai repede decât se credea, amândoi s-au refăcut.
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre sex sau aforisme despre iubire
Acasă, toamna
Nici nu mai sufăr, nici că-s vindecat,
Pe deal stejarii magici s-au uscat
Un pâlc de-aluni, cochet, cu alunițe,
Ca spaliere suple-s pentru veverițe
Peste livezi un nour trist burează,
Roșind pe ramuri fructele oftează
Pe prispă,-n furcă mama caier toarce
Dar firul vieții nu se mai întoarce
Melancolia-n straturi mi s-a cangrenat
Mă mir că țipetu-n laringe s-a blocat
Sătenii mă privesc ca pe un venetic,
Singurătate topită în nimic... Nimic
De la-nceput nu mai pricepe exilatul,
Doar mama-și simte ca pe ghiont băiatul
Nici nu mai sufăr, nici că-s vindecat,
Pe deal stejarii magici s-au uscat...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Micu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre veverițe, poezii despre toamnă, poezii despre stejari, poezii despre singurătate, poezii despre sat, poezii despre mamă sau poezii despre fructe
Ce ți-ai spune oare?
Dacă într-o zi
mergând pe drumul vieții,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ți-ai zice oare, privindu-ți lung pomeții,
Ce azi nu mai sunt rumeni
și parcă fără "tril"?
Te-ai lua ușor de umăr?
Te-ai scoate la un suc?
Ți-ai spune: Riduri număr
și anii se tot duc?
Ți-ai spune: Viața doare,
rămâi așa cum ești...
Căci traiul de "om mare"
nu e cum te gândești?
Ți-ai spune că durerea,
vine din când în când,
Să-ți încerce puterea,
de a zâmbi plângând?
Ți-ai spune că genunchii,
în timp s-au vindecat,
Dar pierderea mămuchii,
nu trece niciodat'...?
Ți-ai spune că amicii
de-atunci s-au risipit?
Mânați de bani, capricii,
obrajii și-au mânjit?
Ți-ai spune că norocul,
la fel ca și iubirea,
Nu prea și-a găsit locul,
și-a căutat iesirea?
Ți-ai spune că adultul,
de azi nu mai e viu,
Obișnuit cu "multul",
un mort fără sicriu?
Ți-ai spune că sunt dăți,
când plângi, fi-rar să fie,
Răpus de greutăți
după... copilărie?
Și dacă într-o zi
mergând pe drumul vieții,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ți-ai zice oare, privindu-ți lung pomeții,
Ce azi nu mai sunt rumeni
și parcă fără "tril"?
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet, poezii despre prietenie, poezii despre prezent sau poezii despre numere
Casa de pe deal
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.
Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.
De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.
E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.
poezie de Edwin Arlington Robinson,18691935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre flori
Dana Scully: Ce s-a întâmplat?
Fox Mulder: S-au dus frânele, direcția, totul. S-au dus nouă minute.
Dana Scully: Ce s-au dus?
Fox Mulder: Nouă minute. M-am uitat la ceas chiar înainte de flash și era nouă și trei minute. Tocmai s-a făcut nouă și treisprezece.
Dana Scully: Nu se poate.
Fox Mulder: Au dispărut! Pur și simplu.
Dana Scully: Nu, stai așa. Îmi spui că a dispărut timpul. Timpul nu poate să dispară doar așa, este, este, este o invariabilă universală!
Dana Scully: Nu și în aria acestui cod poștal.
replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Geangalau Lenke
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre poștă, citate despre minute, citate despre frânare, citate despre ceas, citate despre Fox Mulder sau citate despre Dana Scully
Vara lui Eminescu
Eminescu s-a născut
Într-o zi cu ger de vară.
Și când iarnă s-a făcut
A-nceput să nu mai moară.
De atunci, a tot trecut
Foarte multe alte veri.
Iar iernile s-au făcut
Minunate primăveri.
Eminescu-i primăvară
Primăvară-nmiresmată.
Și dacă va fi să moară
Cu flori, va fi colorată.
Eminescu-i calda vară
Din sufletele orișicui.
Oare, să îl dăm afară
Acum este, mâine nu-i?
poezie de Radu Bunei (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre iarnă, poezii despre viitor sau poezii despre ger
Cioara mai neagră ca niciodată
Când Dumnezeu, dezgustat de om,
S-a întors în Paradis,
Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,
S-a întors spre Eva,
Lucrurile păreau că o luaseră razna.
Dar Cioara... Cioara,
Cioara i-a adunat împreună,
Legând Paradisul și pământul unul de celălalt
Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,
Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.
Apoi, cerul și pământul au plesnit la încheieturi;
Fisurile s-au transformat în cangrene și s-au împuțit
O oroare departe de de mântuire.
Agonia nu s-a atenuat.
Omul nu mai putea fi om, nici Dumnezeu, Dumnezeu.
Agonia
A tot crescut.
Cioara
A rânjit
Și țipat: " Acesta este creația mea,"
Fluturând drapelul cel negru al propriului ego.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre religie, poezii despre mântuire, poezii despre drapel sau poezii despre creștere
Imposibila vară...
Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.
Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.
Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.
E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.
poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre anotimpuri, poezii despre uitare sau poezii despre sărut
Plouă
Plouă, plouă și iar plouă.
Norii din Cer cu îndârjire plouă.
Puterea Naturii ne-o demonstrează nouă
Să nu-o uităm măcar când plouă!
Pământul cu apă s-a îmbibat
Apele în râuri s-au umflat
In puhoaie s-au transformat
Ogoarele s-au inundat.
Păsările, in loc să cânte
Spre adăposturi au zburat
Vitele nu pot sta la pășunat
Fructele s-au decimat
Legumele s-au perimat.
In case apă a intrat
In noroi s-a transformat
Oamenilor mult de lucru le-a mai dat!
Privind spre nori ei s-au întrebat
Cerul de ce s-o fi mâniat
De nu se mai oprește din plouat?
De Natură am uitat
S-o respectăm am neglijat
Am cules ce-am semănat!
Cerul cum să ne fi iertat?
Dar, iată, ploaia vine, norii pleacă
Spre alte zări acum se îndreaptă
Dar, învățătura lor ne-o lasă:
Oricât Omul ar încerca
Natura nu o poate subjuga!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură, poezii despre nori, poezii despre apă, poezii despre învățătură, poezii despre râuri, poezii despre muzică sau poezii despre legume
Amurg
Soarele și-a lăsat toată dulceața pe frunze,
Roșii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-și caută, prin cețuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ți firav.
Secundele s-au închis în ochii albaștri
Și buzele s-au contopit într-un val nesfârșit,
Pe cer, dintr-odată, trei aștri:
Tu, cu mine și iubirea, la infinit.
poezie de Alexandru Răduț (2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre secunde, poezii despre roșu sau poezii despre ochi albaștri
Sub crucile de tuș
dacă ai fi avut puțină răbdare
ți-aș fi spus
nu încerca să dezlegi tainele vântului
pe acolo
au zburat toate iluziile omenirii
s-au spart suflete în cascade
și s-au deschis curcubeie în lumini
înghițind focul vieții
dacă ai fi avut puțină răbdare
ți-aș fi spus să mai stai
și că te iubesc
dar așa, Ană,
între noi
se nasc
acum
ploile
cu flori
de miozot
iar eu te plâng
sub crucile de tuș
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc
La vederea animalului
S-au bucurat cu toții la vederea
animalului
au aprins focuri și au dănțuit
și s-au bețivit toată noaptea
și nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriașul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloși
și la dinții săi atât de albi
și la fruntea sa ușor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea și s-au
destrăbălat și nu s-au uitat deloc
la cele două brațe subțiri și la coatele
însângerate și la genunchii însângerați
ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri și le-au presărat pe stânci
au răvăși cerul cu privirile lor
și la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat
poezie de Matei Vișniec din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre animale sau poezii despre dinți
Amurg de toamnă
La început oamenii
preschimbau cuvintele
în picături de ploaie
și dezbrăcau copacii
în lacrimi
și sensul îl căutau în stele
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-și caută esența în vis
Au uitat să privească
ploaia și copacii
Nu mai dezbracă din priviri
tăcerea
o adâncesc în vorbe și scântei
de iluminare
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-și caută copacul
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre început sau poezii despre cuvinte