Replică la poezia "Ritualuri matinale la 60 de ani" de Valentin David

Orice dimineaţă-i o plăcere-
Este-adevărat, ce spui, bărbate.
C-am îmbătrânit, dar fără vrere
Şi că mi-o serveşti cam tare, frate.

Geaba o-ndoieşti cu apă plată,
Ai lungit-o şi e slabă tare.
Nu mai e cum mi-o dădeai odată
Şi o faci cu mare ezitare.

Las' că intru eu în acţiune
Şi-ţi arăt eu treaba cum se face.
Trebuie un pic de-afecţiune-
Zici că-i prea fierbine? Hai, dă-mi pace!

O răcesc acuma cu zăpadă,
Fierbinţeala imediat îţi trece.
(Du-te şi adună de pe stradă!)
Să nu-mi spui pe urmă, că-i prea rece!

Să ne lămurim cam cum stă treaba,
Vom chema vecina să ne spună.
E expertă, ne certăm degeaba,
Uite, zice că e foarte bună!

Morala

Până şi cafelei îi găseşti pricină,
Când o bei cu mine, şi nu c-o vecină...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualuri matinale la 60 de ani

I-o serveam nevestei dimineaţă
Şi pe frig năprasnic şi pe soare,
Dar de-un timp, imi spune verde-n faţă,
C-a îmbătrânit şi e prea tare.

Am mai pus vreo două căni de apă
Şi m-am prezentat cu ea degrabă
Dar mi-a repezit precum o ţoapă,
Pretextând că-I lungă, dar e slabă.

M-a şocat cumplit schimbarea sa,
Constatând că nu-i ca înainte
Şi i-am spus atunci s-o facă ea...
Dar era prea neagră şi fierbinte.

A mai pus şi cuburi reci de gheaţă
Zahăr cu miros de mere coapte,
Dar acum i-am spus-o verde-n faţă
Că e rece şi-o prefer cu lapte.

Am chemat vecina, o versată,
Ce gustând, verdictul să ni-l spună
Şi a spus că-i dulce, aromată,
Nu e nici prea scurtă, deci e bună!

Morala

Ca sexagenar n-ai mare vină,
Când îţi bei cafeaua la vecină...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de V'day

Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Şi nu ştiu ce să-i iau – problemă mare! –

Să-i dau cercei? Păi, de-ăştia i-am tot dat
Şi, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienţi,
Că-s unii, după mine, prea atenţi.

Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuşi,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuşi!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine ştie cum a se purta.

Şi-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina şi-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogăţit bagajul cultural.

A, ştiu! – am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă străluceşti prea tare,
Te doare-n bască şi ce mare
Economie vei ma face!
Să ştii c-am să te chem încoace...

catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cănile

Pe-un raft înalt, odată, o cană din argint
Se adresă vecinei, în voce cu alint:
- Ciudat e că stăpânii ne-au pus lângă-olaltă!
Uitându-te la mine, observi că-s dintr-o altă
Condiţie sau... rasă... sunt din elită,-n fine,
Te rog să pleci departe, să nu stai lângă mine!
- Cinstit, vecină dragă, de tine-mi este milă:
La fiecare masă din zi mă fac utilă,
Iar tu, o fandosită, serveşti din an în Paşte,
Doar să-ţi păstrezi lucirea. Ci, baremi recunoaşte
Că îţi permiţi huzurul şi statul pe degeaba
Din pricină că alţii – şi eu – îţi facem treaba!

Ne-a spus morala unul ce nu vorbea de ceşti:
"Mărirea-i e, în taină, legată de aceşti"...

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărie, cere mărire de salariu...

Într-o luni de dimineaţă
Maria venind din piaţă
Udă toată de sudoare,
Se uită la coana mare
Si îi spuse supărată:
-Vreau o mărire de plată!...
Cu o privire ciudată,
Doamna o-ntrebă mirată:
Ai înnebunit măi fată?
- Pai cucoană Valentina
Ştie toată Colentina
Că la toate sunt mai bună
Aşadar vreau o arvună!
- Hmm... răspunse cam nervoasă
Doamna, şi din fire scoasă,
Strigă tare să se-audă
Mai Mărie, eşti zăludă?
Dă-mi şi mie un exemplu
Să nu-mi schimb comportamentu'!
Pai cucoană, la călcat,
Mi-o zis când s-o îmbrăcat
Cu cămaşa lui cea moale,
Însăşi soţul dumitale.
-Mda... zise doamna mirată,
Şi-alt motiv mai ai mai fată?
Pai normal zise în graba
Maria făcându-si treabă:
- La gătit tot io-s mai bună,
Ştiu asta deja de-o lună.
- Mai Mărie tu eşti beată?
Zise doamna- nfuriată!
- Nu cucoană, stai cuminte
Că nu vreau să-ţi ieşi din minte:
Şi degeaba eşti mirată
Că cer mărire de plată
Da' şi la iubit se ştie:
Tot mă tare e Mărie.
Doamna deveni turbată,
Inima-ncepu să-i bată,
Se-negri precum o cioară,
Şi-ncepu apoi să zbiară:
- Asta de ce-o spui Mărie?
Fiti-ar pruncii-n puşcărie!...
- Păi cucoană, ia stai calmă,
Că vreau banii nu sudalmă.
Mi-o spuse ieri gradinarul
Deci... O să-mi măreşti salariul?

pamflet de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Pietà

Nenorocirea s-a-mplinit, şi fără nume
mă umple. Încremenesc ca-ncermenitul
Adâncului de piatră.
Tare cum sunt ştiu doar atât:
Tu mare ai devenit -
... şi mare,
ca o durere mult prea mare
ce inima întreagă mi-o cuprinde
înverşunată.
Acuma stai de-a curmezuşu-n poală-mi,
acuma nu mai pot să te mai
nasc.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (1926), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina violonistă

O vecină taciturnă
Cântă cât e noaptea toată.
Soaţa zice că-i Nocturnă,
Eu aş zice că-i... Sonată!

epigramă de Ioan Frenţescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Războiul sexelor" de Valentin David

Concluzia? Cred că o ştii prea bine:
Să nu te pui cu mine, măi bărbate!
Că ai văzut, că este vai de tine
Şi eşti nimic, făr-a ta jumătate.

M-ai supărat cumplit, cum faci de-o vreme,
Că stai mai mult în cârciumă şi-acasă,
Când vii, în zori, te-apuci de scris poeme
Şi să te cert inima nu mă lasă.

Aşa că mi-am luat traista-n spinare
Şi am plecat la mama, la Brăila.
Deşi dorul de casă rău mă doare,
De tine, nu vreau să m-apuce mila.

Te chinuieşti şi ai coşmaruri dese?
Ce bine-mi pare şi mă rog la Domnul,
Vinovăţia crunt să te apese
Şi să îţi fugă liniştea şi somnul.

Şi să te zbaţi ca peştele în plasă!
Spui că ţi-e foame şi nu ai mâncare?
Ei, uite că nu vin, de-a dracu-acasă,
Până,-n genunchi, nu-mi vei cere iertare.

Şi să m-aştepţi cu flori şi masă mare,
Curat în casă să găsesc şi spală
Tot ce-i murdar. Hai, pune-te-n mişcare
Şi să te-mbraci în hainele de gală!

De nu faci toate astea cu plăcere,
Să ştii că stau la mama înc-o lună,
Să mori de foame şi de prea tăcere.
Aşa că, mai gândeşte-te şi sună!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii atent!

Fii atent în orice clipă
Şi nu fă din har risipă
În lucrare fii-nţelept
În purtare fii atent
Căci Satan cel iscusit
E mereu neadormit
Zi de zi, noapte de noapte
Te încearcă, poate, poate...
El te înşeală uşor
Că-i foarte orator
Se aşează la cotituri
Cu tava de prăjituri
Şi-ţi şopteşte-ncetinel:
- Hai, încearcă-le niţel!
Ce dulce e lăcomia
Ea-ţi sporeşte avuţia.

Îţi face viaţa frumoasă
Îţi aduce pace-n casă
Cearta din lipsă provine
În belşug ţi-ar merge bine.
Deci gustă din lăcomie
Şi-ai să scapi de sărăcie.
Nu-i frumos să fii zgârcit
Dar e foarte nimerit
Ca pe lângă lăcomie
Să faci şi economie.

De nu-ţi place lăcomia
Poftim, serveşte mândria.
Asta sigur o să-ţi placă
Ea poate om să te facă.
Pentru ce tot cel mai mic?
Chiar tu omul de nimic?
Eşti frumos, eşti înţelept
Ţi se cuvine pe drept
Să te vezi ceva mai mare
Iar pe fratele în vale
Asta-i adevăr curat
Eşti mai bun, neapărat!
Vezi, mândria nu e rea
Ea te-nvaţă dreptatea.

Poftim mai serveşte una
Încearc-o pe asta: Ura
Dânsa te înviorează
De poveri te uşurează
Ce să rabzi necontenit
Pe acel ce ţi-a greşit!
Şi încă să mai iubeşti!
E-he-he, doar prost nu eşti!
Pentru ce mereu, mereu
Să înghiţi ce este rău?

E pericol să plesneşti
Vrând într-una să iubeşti.
Gustă ura, şi-ncă una
Care? Ia, poftim, minciuna
Aita-i foarte căutată
Şi de mulţi îmbrăţişată
Dar de ce? Că-i practică
De puteri şi tactică.

Omul fără de minciună
E ca fără de o mână.
Ea te scapă de nevoi
De necaz şi tărăboi.
Azi minciuna-i căutată
Te scapă, frate, pe dată
Poţi amice chiar să furi
Strâmb la judecăţi să juri.

Cu minciuna înveleşti
Orice lucru potoleşti
Dacă faci un rău şi tu
Zici numai atâta: Nu

"Nu", şi scapi foarte uşor
Minciuna-i bun salvator.
Hai, serveşte, nu mai sta
Că mai ai de a lua.
La urmă şi bombonele
Nu mă fac de râs cu ele.
Am bomboane minunate
Ce te prelucrează frate...
Uite-aicea nepăsarea
Care îţi calmează starea
Îţi linişteşte fiinţa
Îţi împacă conştiinţa.

Ce să mergi la adunare
Să te consumi aşa tare?
Nu, mai bine te lungeşti
Pe un pat să te-odihneşti.
Dumnezeu nu-i chiar aşa
Să mustre pe cineva
Ba mai mult să pedepsească
Pe cine o să lipsească.

Şase zile lucrătoare
Oboseala-i foarte mare
Duminica-i de odihnă
Şi să n-o petreci în tihnă?
Adunare şi-adunare
Asta-i o prostie mare!
Nepăsarea ta trezeşte.
Hai, acuma te serveşte!

Ca să-ţi răcoreşti fiinţa
Uite, am bunăvoinţa
Să-ţi dau drept răcoritoare
Să bei frica, frica mare.
Dânsa te înviorează
Şi-apoi te-avertizează
S-o slăbeşti cu pocăinţa
Dacă îţi iubeşti fiinţa.

Când vin zile de-ncercare
De necaz, durere mare
Vai va fi de pocăiţi
Şi vor fi dispreţuiţi
Schingiuiţi şi matrataţi
Şi chiar pradă morţii daţi.
Deci când porni-va furtuna
Frica te învaţă una:

Ia minciuna de mânuţă
Şi roag-o aşa: - Drăguţă
Scapă-mă de servitoare
Şi-o să-ţi fiu slujitoare!
Şi minciuna, diplomată,
Te scapă frate pe dată!
Spui că nu eşti pocăit
Până tot s-a liniştit.

Când soarele iar răsare
Atunci, cu căinţă mare,
Te întorci la Dumnezeu
Că doar El iartă mereu.
De rău eu nu te învăţ
O, creştine, fii isteţ
Uite ce bine-ai ieşit
Ne-ncercat şi pocăit.

Vezi deci cu ce prăjituri
Pline de învăţături
Servesc lumea fără plată
Deci fac o frumoasă faptă.
Compoziţie grozavă
Au bucatele din tavă
Sunt medicamente bune
Frăţioare, n-ai ce spune!

Fără plată, ce gâneşti
Merită ca să serveşti.
Să refuzi nu e frumos
Nici nu e politicos.
Uită-te, dragă creştine,
Uită-te, uită-te bine
Ce dibaci este Satan
Veşnicul nostru duşman.

Păcatul bate la uşă
De-i deschizi, ca o căpuşă
Suge ce-i dumnezeiesc
Şi rămâne ce-i firesc.
De vrei în ceruri s-ajungi
Creştine, vrednic atunci
Primeşte drept avertisment
Un veşnic: FII ATENT!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărioara la doctor

Mărioara de la ţară
Astăzi la oraş veni.
Nu veni ea într-o doară,
Lucrul bine îl gândi.

La un cabinet cu plată
Medicului se prezentă.
Ruşinată biata fată
Iată cum îi cuvântă:

- Eu sunt tânără, frumoasă,
După cum mă şi vedeţi.
Nu pot sta închisă-n casă,
Sunt iubită de băieţi.

Te rog doctore, mă-nvaţă;
Să nu spui că-i prima dată
Când îţi solicită o fată
Cum să nu rămână însărcinată.

- O! Nu-i greu, că viaţa trece.
Te distrează cât doreşti
Un pahar cu apă rece!
Ai grijă să nu răceşti!

- O, dar pot să iau o cupă!
Nu mi-a dat ca să gândesc...
Întrebare-i: înainte ori după...?
Cum să fac să nu greşesc?

- Înainte, îi burtă plină.
După – pentru ce să ei?
Ca să fie treaba bună,
În loc de... mai bine bei.

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas oltenesc (3)

Zarie, pune-oţâră de rachie!
De nu ţ-o place, dă pe gât cu alta,
că e de prună, şi să nu-mi spui mie
de înţărcat, cât are peşte balta.

Şi dă-te-ncoa, că am să-ţ zâc o vorbă!
Hai, umple ţoiu', nu te fă că plouă,
că altădat' te bagi ca musca-n ciorbă
şi stai colea... ca cloţa după ouă!

Aşa! Aşază-te mai lângă mine,
mai trage-ţi sufletu', că-i gata treaba,
şi nu te face nimeni de ruşine
că eşti fomee şi că stai degeaba!

Acu', să-ţ spui ce gânduri mă frământă,
de sânt ca oala de pe pirostrie,
şi ete, mă şi jur pe crucea sfântă:
cu ce-am acu', nu mă descurc, Zarie!

Că toţi au un iPhone sau vin cu smartu',
şi numai eu mă chinui cu laptopu',
de-mi zâc toţi zăpăciţii, că-i porthartu',
şi-mi vine de pământ să dau cu clopu'.

Aşa că nu mai fac feisbucăreală
decât acasă. Când ăilanţi se bagă
să şeruiască fo muiere goală,
le zâc şi eu că le lipseşte-o doagă,

Da' m-aş uita -cum nu!- la câte-o fufă
din ălea de le zice,-acu', vedete,
că-mi place când nu au pe ele-o rufă,
da' par, printre muieri, mai alfa(bete).

Zarieee! – nu mai pot, că mi-e ruşâne
să stau degeab-aşa, ca psihopatu',
că eu sunt Nae, muică, nu un câne,
să stau la colţ, de-o să mă ştie satu'.

Îmi iau aifonu' chiar de vând viţâca,
să vadă lumea că sunt om cu stare
şi că-mi dă mâna, nu prea mult, niţâca,
chiar de n-am mai ieşit la vreo votare.

-Tu, Nae, tu n-ai minte cât o ceapă
din aia, de o muşc-afară gerul!
Auzi la el! – cu un picior în groapă,
şi vrea iPhone! Naeee, bătu-te-ar cerul!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri de frescă

Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...

Când simţi stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...

Să-ţi rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,

Nu poţi face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...

In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,

Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...

Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...

Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...

Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?

Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea

De la unde-ai fost odată
Pân' la unde vrei s-ajungi,
Dai din coate, ochii roată,
Depărtarea s-o alungi.

Te agiţi ca într-o mare
Ce te-ntâmpină c-un val,
Uneori, mai fără sare,
Alteori, catastrofal.

Şi nu vezi că-i doar o mare,
Nu vezi nici că-i doar un val,
Te forţezi să-ţi faci cărare
Către un... ceva final.

Când ajungi, priveşti în urmă,
Dar ţi-e foarte greu să vezi
Căci, în spate, anii, turmă,
Te aşteaptă să te-aşezi

Şi se ţin de tine... aţă,
Nu ai loc spre unde-ai fost,
Şi-ţi dai seama că o viaţă
Ai trăit-o... fără rost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui om de nimic

Ba că-i neagră, că-i bălaie,
Ba că-i rece, ba e caldă.
Nu prea face Domnul baie,
Dar o scaldă.

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt gata să iubesc

Prinde-mă de mână şi fii ghidul meu
Spune-mi ce ai vrut să îmi zici mereu.
Şopteşte-mi în taină acele cuvinte
Vreau să le-aud şi să le ţin minte.
Gura mi-o sărută, atinge-mă bine
Stârneşte dorinţa ce o simt în mine.
Ţine-mă în braţe şi strânge-mă tare
Risipeşte-mi teama şi dă-mi alinare.
Şi în bezna nopţii când nimic nu vezi
Fii a mea făclie să îmi luminezi.
Iar în timpul zilei, e de înţeles
Vreau să îmi arăţi că eşti cel ales.
Aripi tu să-mi dai, ca să pot să zbor
Când eşti lângă mine mă înalţ uşor.
Pătrunde-mi în suflet, zidul prăbuşeşte
A venit şi clipa să-l văd cum sfârşeşte.
Fiindcă prizonieră sunt de când mă ştiu
Haide, rupe lanţul, liberă să fiu.
Căci a mea armură este mult prea strâmtă
Vreau să mi-o dai jos, că nu plec la luptă.
Scoate la lumină sufletul din mine
Că sunt gata acum să mă iubesc cu tine.

poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui chefliu

Pe la orele târzii,
Când prea tare te dispui,
Mai întâi spui tot ce ştii
Şi-apoi nu mai ştii ce spui.

antimetabolă epigramatică de I. Berg din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţivul la policlinică

Doctore! Inima mă doare,
Dă-mi şi mie o doctorie,
Să nu mor în drumul mare,
C-ai şi matale o datorie!

Ce spui dumneata, bădie,
Vrei de la mine un leac?
Dă-i înainte cu rachiu
Şi-ai să vezi că-i faci pe plac.

poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă

Sunt copilul iernii
Născut din zăpadă
Nu-mi place căldura
Locuiesc pe stradă

Eu nu am picioare
Şi sunt cam rotund
Am un nas cam mare
Dintr-un morcov crud

Ochii îmi sunt negrii
Din tăciuni se pare
Braţul meu puternic
Ce să fie oare?

Hai nu râde frate
Stiu că-i măturică
Singurel în stradă
N-o să-mi fie frică

Oala cea de noapte
Ce o port pe cap
Zău că nu îmi place
Vreau joben şi frac...

poezie de Florentina Danu (16 noiembrie 2019)
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum gândeşte un bărbat în zilele noastre

Eu sunt şef la mine-acasă!
Da, sunt şef de şef, nu glumă!
Dar de când cu internetul,
Nu-mi merg lucrurile strună.

Când mă plâng că-mi este foame,
Soaţa-mi zice:
- Stau pe CHAT! Ţine cură de slăbire!
Eu de şunci m-am săturat...
(Şi îşi plimbă silueta mai decât un top-model)
Coapsele îşi modelează,
Îşi arată sânul ferm...
Zic eu:
- Vrei ceva, iubito?!
Zice ea:
-Vreau bani, bărbate,
Că de la o vreme-ncoace
Spui mereu că nu se poate...
Ba că ţi-au oprit din leafă,
Pentru pierderi din profit,
Bă că dai că-ţi moare seful...
Şi în plus te-ai ramolit!
Uite, vii, te-aşezi la masă,
Spui că spatele te doare!
Mai zici că eşti şef în casă
Şi nu faci două parale!
Plec...
- Îmi trebuie cămaşă, zic a doua zi.
- Spălată?! Mergi, în grabă ţi-o clăteşte!
Eu nu pot! Sunt ocupată!
- Şi ce treabă ai, femeie?
- Stau pe facebook! Meditez...
Mă întreb dacă cu tine
Aş putea să progresez.
Vom intra în UNIUNE!
Ce să fac? să stau aşa
Cu un pămpălău ca tine?
Mă-ntristezi, iubirea mea!

De' o fi una, de' o fi alta,
Că oi fi măgar sau câine,
Toată grija căsniciei,
Cade în final pe mine...

Deci, sunt şef la mine-acasă,
Nevasta, coastă de drac,
A-nvăţat să mă conducă,
Ea comandă şi eu tac...
Şi vă spun: Am dat de dracu!
Cu femeia nu te pune,
Chiar de-aş zice nu se poate,
În final, ca ea rămâne.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum gândeşte un bărbat în zilele noastre

Eu sunt şef la mine-acasă!
Da, sunt şef de şef, nu glumă!
Dar de când cu internetul,
Nu-mi merg lucrurile strună.

Când mă plâng că-mi este foame,
Soaţa-mi zice:
- Stau pe CHAT! Ţine cură de slăbire!
Eu de şunci m-am săturat...
(Şi îşi plimbă silueta mai decât un top-model)
Coapsele îşi modelează,
Îşi arată sânul ferm...
Zic eu:
- Vrei ceva, iubito?!
Zice ea:
-Vreau bani, bărbate,
Că de la o vreme-ncoace
Spui mereu că nu se poate...
Ba că ţi-au oprit din leafă,
Pentru pierderi din profit,
Bă că dai că-ţi moare seful...
Şi în plus te-ai ramolit!
Uite, vii, te-aşezi la masă,
Spui că spatele te doare!
Mai zici că eşti şef în casă
Şi nu faci două parale!
Plec...
- Îmi trebuie cămaşă, zic a doua zi.
- Spălată?! Mergi, în grabă ţi-o clăteşte!
Eu nu pot! Sunt ocupată!
- Şi ce treabă ai, femeie?
- Stau pe facebook! Meditez...
Mă întreb dacă cu tine
Aş putea să progresez.
Vom intra în UNIUNE!
Ce să fac? să stau aşa
Cu un pămpălău ca tine?
Mă-ntristezi, iubirea mea!
........................................
De' o fi una, de' o fi alta,
Că oi fi măgar sau câine,
Toată grija căsniciei,
Cade în final pe mine...
.........................................

Deci sunt şef la mine-acasă,
Nevasta, coastă de drac,
A-nvăţat să mă conducă,
Ea comandă şi eu tac...
Şi vă spun: Am dat de dracu!
Cu femeia nu te pune,
Chiar de-aş zice nu se poate,
În final, ca ea rămâne.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!