Omul și pomul
Un stăpân avea un pom,
Stăpânul se numea om!
Pomul roadele-și arată,
Dar stăpânul niciodată:
"Proprietate privată"!
Prețuind a sa avere,
Pomul ține la vedere,
Dezvelind fructele lui
Ca rod al pământului
Și dăruiește oricui!
Vede un om necăjit,
De putere părăsit,
Își apleacă poalele
Să-i culeagă roadele
Potolindu-i poftele!
Omul, când are necazul,
La vecin sare pârleazul
Să i-l lase în grădină,
Chiar de n-are nicio vină,
Din mocirlă-l bagă-n tină!
Cine-i omul, ce e pomul?
Omul se încrede-n Domnul,
Pomul știe stăpân omul,
Amândoi trăiesc sub soare,
Fiecare singur moare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Omul și pomul
Omul se naște din iubire,
Pomul prin încolțire.
Omul crește mare,
Pomul să înalță spre soare.
Pomul frunză verde are
Și se mândrește cu ea tare,
Omul muncește și adună
Și are inimă bună.
Iar când iarna vieții sosește,
Omului părul îi albește,
Pomului ramurile îi trosnesc
Și amândoi îmbătrânesc.
poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Și pomul și omul
Pomului îi stă bine cu roadele,
omului cu faptele.
La pom, florile rodesc,
la om, faptele vorbesc.
Așa dar,
și pomul și omul
își arată rodul.
poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și pomul din grădină
omul are rădăcină.
Pomul crește unde-l pui,
omul doar în țara lui.
catren de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Având aceeași soartă
Cât e tânăr, omul,
de rău nu se teme.
Este ca și pomul
care-înfruntă vreme.
Când se-adună anii
și amprente lasă,
Nici măcar chiar banii,
viața n-o salvează.
La fel e și pomul
bântuit de vreme.
Își pierde tot rodul,
Nu mai este verde.
Având aceeasi soartă,
Și omul și pomul
sfârșesc. Unul pe vatră,
altul sus, la Domnul.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia: omul se trage din maimuță, dar...
Ia aminte la tăicuța:
Eu în tine văd maimuța
Ce-a părăsit pomul,
Nu văd, însă, omul!...
epigramă de George Budoi (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără suflet, omul nu mai este om
Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzește,
omu-n pământ putrezește.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.
poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar vine o vreme
În tăcere, pomul
către cer se-înalță.
Să trăiască, omul,
de la pom învață.
Învață cum să crească,
învață să muncească.
În lumină se răsfață
și către cer se înalță.
Dar
Vine o vreme când pomul
nu mai înfrunzește.
Vine o vreme când omul,
mult îmbătrânește.
Atunci,
Nici unul, nici altul
nu mai scrutează înaltul.
Nu mai adoră văzduhul,
către cer le pleacă duhul.
poezie de Dumitru Delcă (24 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
Dacă cugeți, iată, omul
E întocmai ca și pomul:
Roade bune de voiești,
Când e mic să-l altoiești.
epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (23 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele și omul
Îi unește-același os
Tot așa ca pomul,
Cîinele-i mai omenos
Uneori, ca omul.
epigramă de Mircea Micle (18 martie 2008)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul vieții
L-am simțit cu inima și trupul,
Mi se părea că noaptea-i urlă lupul,
Că i-ar sfâșia și ochii și lumina,
Că s-a născut în lume îi fu vina.
Să fie unic pomul pe pământ?
Să aibă rădăcinile în tină și-n cuvânt?
Să-i fie pronunțată viața de înaintași?
Să lase urme sfinte, roade la urmași?
Întru iubire pomul lasă fructe
Pentru veșnicii necunoscute,
De-aceea stau cu mâinile întinse
Să-l cuprind cu lacrimi și cu vise.
Să-l cuprind cu dragostea din noi
Ca pe o carte scrisă doar în doi,
Pe care-ai noștri copiii s-o citească
Și-n litera luminii ei să crească.
Astfel cunoscut-am pomul vieții mele,
Stă pe munți cu vârful între stele,
Îl păzesc mustind de fericire
Când tu îmi dărui clipe de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus Hristos: Ori spuneți că pomul este bun și rodul lui e bun, ori spuneți că pomul e rău și rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaște pomul.
replică din Sfânta Evanghelie după Matei, 12:33 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecția unui cuier
Rău e-n viață dacă pomul,
L-a distrus mașinăria;
Și e trist când n-are omul,
Pe ce pune... pălăria!
epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul bun și pomul rodesc pentru alții, iar omul rău rodește doar pentru sine, când ia și de la alții.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Omul bun (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Poezie... răspuns...
De ce să te plângi când nătângi încă dorm
de ce să crezi pomul că-i prostul enorm
de ce să crezi timpul că-i surd la nevoi
sau sângele scurs e din noi fără voi
Află că pomu-i la fel precum omul
SIMTE citește chiar gându-ți din gnomul
clipa, secunda trăiește-o ca-n pomul
ce-ți crește-n grădina ce-o udă chiar DOMNUL
Zici că îți crește pământul în vene
nu te speria, e doar calciu și lene
plin de grăsimea guiț ce se cerne.
o sperietură-i doar viața-n-final
crezi că sfârșitu-i aici,... în spital
nu înțelegi, nu accepți lapidar,
că-i nemurire, fii sigur... "fatal"!
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș (21 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala face omul om ș-altoiul pomul pom.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altoiul face pomul pom și școala omul om.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul aduce rod de la sine, tot așa și omul bun.
aforism de Dan Surducan
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!
După coajă se vede pomul, după haină se cunoaște omul.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numind Pomul Cunoașterii, omul a desființat... Paradisul!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să am întotdeauna...
Vreau să am întotdeauna
conștiința de acuma.
Nimănui să nu fac rău.
Să păstrez cugetul meu.
Cât trăiesc în astă lume
să port cu cinste un nume.
Tuturor să dau lumină
din a cărților grădină.
Să le spun doar adevărul
despre ce zidește cerul.
Despre pământ despre om,
despre izvor, despre pom.
Pământul, omul și pomul,
toate-s create de Domnul.
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!