Să nu vă luaţi adio!

Să nu vă luaţi adio de la mine!
Cu voi, oriunde, eu voi fii mereu.
Vom colinda pădurile virgine –
Sprânceană de lumini şi curcubeu.

Vom colinda pădurile virgine –
Sprânceană de lumini şi curcubeu,
În câmp cu maci, în roiuri de albine,
În taină, într-un zbor de Prometeu...

În câmp cu maci, în roiuri de albine,
În taină, într-un zbor de Prometeu,
Cu voi oriunde eu voi fii mereu...
Să nu vă luaţi adio de la mine!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ascunde iubirea

Se-ascunde iubirea în moarte
Şi noi nu-nţelegem să fim...
Ne-nvăluie voaluri de şoapte
Şi iar din iubire greşim.

Bat clopote-suflet în ceruri...
O boabă de vis gândul meu,
Sunt verb scrijelindu-şi în ţeluri
Iubirea, mereu şi mereu.

O umbră devin pentru mine
Şi-n umbre adesea mă pierd,
Colindă pe trepte divine,
Şuvoi de lumini şi regret.

Eu sunt şi voi fii pentru tine,
Un fluture pur, inocent,
O noapte... În clipe virgine,
Voi arde de dorul ardent.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi colinda

Voi colinda, colinda-n dimineaţă,
La poarta ta cu zvon de zurgălăi,
De va fi crivăţ sau de va fi ceaţă,
Zăpezile de s-au întins pe văi

Voi colinda, colinda ca o veste,
La uşa ta cu dalbe flori de măr
Şi împleti-voi depărtări celeste,
În bradul ca un tainic adevăr.

Voi colinda pe înserat, colinda,
Când ţurţurii vor deveni imuni
Şi va trosni a mulţumire, grinda,
Rugându-ne, a deveni mai buni.

Voi colinda, colinda ca o vrajă,
La geamul tău, înfiorat de dor,
La ora când luceferii fac strajă
Şi lăcrimează apa de izvor.

Voi colinda, copilăreşte, încă,
Fulgii nebuni şi urmele vânt
Ce ne aduc o ultimă poruncă,
De pace şi... iubire, pe pământ

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom iubi fără cuvinte

Pe-această pagină, când vântul
Sufla-va dulce adiere,
O lacrimă va curge... Râul
Ei va aduce mângâiere.

Vulcani în inimi, anotimpuri
Pierdute printre ani, voi fi
Eu voi erupe pentru tine
Iar tu mereu mă vei iubi.

Eu voi fi noaptea. Zilei tale
Voi da răgaz prin ani, să treacă
Să nu ne-nebunească... fericirea
Învolburata vieţii apă

Vom fi şi alfa şi omega
Şi intru noi va fi tăcerea
Şi infinitul vom cuprinde,
Îmbrăţişând întreg pământul
Ne vom iubi fără cuvinte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi laşi...

Să-mi laşi inima ta
Sprijinită de taina prăpastiei
În care te-am căutat ani la rând.
Bolnavă de tine, suspinam cu fiecare
Adiere...
Privire de miere
Şi cer de maci
Străluceau pe cerul ochilor dragi...
Erai un "coppy-paste Prometeu"!
Ca mustul împăcării
Voi trece
Prin învolburatele ape...
Vreau să te am mai aproape...
Vor renaşte vulcani în inima mea,
Fi-voi numai a ta!
Îngenunchi la margini de cer
Şi voi fii râu de lumină
Ce-ţi izvorăşte în palma crăpată
De neputinţa mângâierii...
Oh, nimfă divină!!!
Spre moarte mă voi întoarce mărgăritar
Şi clopot de jar...
Numai să treci
Chiar şi-n somn,
Printre genele mele murdare
De dor de-mpăcare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un arici pe-un câmp de maci

Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâşnet
Un arici pe-un câmp de maci.

Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.

Cărţile – Ferestre-n ziduri – Pentru toţi
Un arici pe-un câmp de maci.

Între vise – regăsire
Între taine – amintire
Un arici pe-un câmp de maci.

Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.

Între râs şi răsărit
A uita şi amintit
Un arici pe-un câmp de maci.

Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.

poezie de Florin Chilian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunică dragă...

Eşti şi vei fi mereu bunica mea
Te voi cinsti şi te voi respecta
Tu-mi dai speranţă şi lumină-n doi,
Mirosul dulce-al florilor de mai.
Noi trei, un vis, un gând şi-aceeaşi lună
Acelaşi semn zodiacal avem,
Când suferim, luptăm şi vom învinge
Căci vom învinge, singur, dacă vrem

Tu iarbă eşti, eu cer sunt şi sunt mare
Bunicule, cu ochii-ţi te numesc
Voi sunteţi pentru mine sărbătoare,
Din suflet vă cinstesc şi vă iubesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu voi veni...

Eu voi veni la tine-n vis
Voi desfăta a ta făptură,
Cu vraja trupului învins,
Ce arde-ncet sub a mea gură.
Eu voi veni ca somnul lin
Şi voi întra tiptil în tine,
In orice fibră, - să-mi alin,
Iubirea clocotindă-n mine.
Eu voi veni în al tău gând,
Mă voi prelinge prin fiinţă,
Voi urmări surâsu-ţi blând
Şi-ţi voi jura pe veci credinţă.
Eu voi veni, te voi striga,
Te voi chema în altă lume,
Cu sfere noi te-oi intriga
Şi universuri fără nume.
În lumea ce te voi chema,
Va fi mereu numai a noastră
Prin constelaţii vom zbura,
Tinzând spre zariştea albastră.
Eu voi veni, nu va fi vis,
Va fi poveste-adevărată,
Tu să m-aştepţi şi-necuprins

Ne vom topi ca altă dată.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul glonţului

O, să fii desfătarea creaţiei
Este nespus de plăcut, extrem de bine,
O, să fii extazul zborului,
Al libertăţii divine!
Să fii războiul câştigat sau războiul pierdut,
Chiar dacă fumul acoperă cerul ca un scut;
Eu îmi voi descoperi iubitul, omul născut
Pentru mine!

Îl voi recunoaşte, oriunde pe faţa pământului
Se-ascunde făptura-i pribeagă,
Iar puterea-n mâinile lui
O voi depune-ntreagă.
Îl voi recunoaşte după-a chipului lumină,
După graţia şi-alcătuirea divină,
Şi-un timp, nimbat de curcubeu,
Va fi numai al meu.

El e al meu – iubit!
Tânăr şi îndrăzneţ!
Eu sunt – tot ce iubirea i-a proorocit
Mai măreţ.
Eu sunt iubirii – binecuvântare!
Vei răspunde sărutului meu oare?

Iubitule, al cui trup zace-acolo în cărare
Pietrificat de-al morţii-ngheţ?

poezie de Francis Bret Harte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise promise

De vei veni, în somnul tău, la mine,
să-mi tulburi visele şi somnul meu,
te voi primi şi voi dansa cu tine,
vom fi: tu - flacără, eu - Prometeu.

Te voi purta, în braţe, printre ceruri
şi îţi voi stinge focul pe vreo stea,
cu sărutări, dorite giuvaeruri,
te voi acoperi, iubita mea.

Iar de va fi ca visul tău să plece,
îl voi urma, în visul meu de zi
sau voi trimite gândul să se-aplece
asupra ta, şi doar al tău va fi.

În gândurile mele şi în vise,
te-aştept, iubirea mea, te-aştept să vii,
şi-atunci, îmbrăţişările promise
vor fi cum doar în vis, acum, le ştii.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru totdeauna

Mă voi închina la tronul Tău
Şi îţi voi cânta cântecul meu de iubire
Voi cânta cu inima
Pentru Tine, Tatăl şi Regele meu
În fiecare zi voi trăi
Pentru a Te face să zâmbeşti
Şi când, în sfârşit, ne vom întâlni
Va fi pentru totdeauna
Şi, o, cât de larg Îţi vei deschide braţele
Când voi avea nevoie de dragostea Ta
Şi cât de departe vei călători pentru mine
De mă voi pierde vreodată
Şi mi-ai spus că tot ce simţi pentru mine
Este iubirea nemuritoare
Pe care mi-ai arătat-o prin cruce
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Te iubesc
Te iubesc
Mereu voi cânta
Mereu voi fi cu Tine
Voi fi cu Tine.

cântec interpretat de Hillsong
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nana – poezie diamant

Nana –
Om special,
Stea mereu licărind...
Sete de viaţă cuprind,
Cu braţe de taină, mereu,
Vraja din sufletul tău.
Suflet, lumini fredonând,
Luceafăr, mereu
Strălucind.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu... Mamă

Departe eşti dar... Un înger păzitor,
Tu! Îmi alini atâtea răni ce dor.
Departe eşti, dar... printre pământene,
Un suflet nepereche, un vis de... "Sânziene."

Mereu te simt, şi... mai mult, te ador,
Tu mi-ai dat aripi, m-ai învăţat să zbor,
Mereu te simt, m-ai ajutat să sper,
Să-nving cu bărbăţie, năstruşnicul mister.

Oriunde sunt, oriunde mă voi duce,
Am să păstrez, în sânu-mi a ta cruce,
Ce-i un semnal, mereu spre biruinţă,
Fii liniştită mamă! Respect a ta credinţă.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (21 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu întrebaţi

Să nu mai întrebaţi de sufletul meu!
Nu vă voi recunoaşte.
Între noi s-au înălţat munţi de ceaţă.
Mă voi reîncarna într-un alt trup
Şi îl voi investi cu forţa visului meu.
Da-ţi-mi înapoi timpul
Şi timpul vă va aparţine!
Chiar dacă voi purta un alt nume aici, pe pământ,
Voi nu veţi cunoaşte
Faptul că mă voi ascunde în el,
Devenind frază divină
Ce acoperă cu sine cenuşa trecutului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vă va fi dor...

Cândva veţi întreba de mine şi de va fi într-un târziu,
Să nu fiţi trişti, cu zâmbet cald, iar lânga voi eu am să fiu,
Şi din mormânt, sau din eter, nici eu nu ştiu din care parte?
Voi da un semn de mângâiere şi voi pleca prin voi din moarte..!

O să mă regăsiţi mereu, în versul trist, dar iubitor,
În adierile de vînt, în trilul ce se-ascunde-n zbor,
Doar gândul să-l lăsaţi să zburde, mă va găsi fără greseală,
Cu găndul meu s-o întâlni, s-or bucura fără sfială..!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Insula Innisfree

Mă voi ridica şi voi pleca acum, voi pleca la Innisfree,
Şi voi clădi acolo o cabana mică din lut şi din nuiele;
Voi pune nouă rânduri de fasole, va mai fi
Şi-un stup de-albine. Voi trăi într-un luminiş, uitând de toate cele.

Voi avea puţină pace-acolo unde pacea, strop cu strop,
Picură prin vălul dimineţii străpuns de-al greierilor cor.
Acolo la miezul nopţii stelele se caţără în plop,
Iar seara e plină ochi cu-aripi de cânepari în zbor.

Mă voi ridica şi voi pleca acum, mereu, mereu voi auzi,
Zi şi noapte, clipocind molatic apa din lacul Innisfree;
În vreme ce umblu pe şosele sau pe trotuare gri
O aud în adâncul inimii.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Iubitul meu sălbatic şi divin,
E dulcorat al clipelor virgine,
Cu huma de cuvânt ne înfrăţim
Pentru-a putea muri spre devenire.

Văpăi de neexcentrice dorinţi
Ne vor sorbi concentric în uitare,
În timp ce noi vom adormi cuminţi,
Noi, perseide veşnic călătoare...

Privind cu remuşcare la trecut,
Muşcând din mărul putred al iubirii,
Viaţa vom vrea s-o luăm de la-nceput
Contrar acelor vechi legi ale firii.

Transcendental, spre cer vom înălţa
Cuvântul nostru, gândul şi menirea...
Atunci, doar eu voi fi iubita ta,
Trecutul, veşnicia, devenirea...

Prezentul, moartea, spaima de a fi
Un el nedefinit, fără valoare,
Nu va mai fi, căci eu voi fi a ta
Şi tu vei fi un înger de ninsoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Iubitul meu sălbatic şi divin,
Edulcorat al clipelor virgine,
Cu huma de cuvânt ne înfrăţim
Pentru-a putea muri spre devenire.

Văpăi de neexcentrice dorinţi
Ne vor sorbi concentric în uitare,
În timp ce noi vom adormi cuminţi,
Noi, perseide veşnic călătoare...

Privind cu remuşcare la trecut,
Muşcând din mărul putred al iubirii,
Viaţa vom vrea s-o luăm de la-nceput
Contrar acelor vechi legi ale firii.

Transcendental, spre cer vom înălţa
Cuvântul nostru, gândul şi menirea...
Atunci, doar eu voi fi iubita ta,
Trecutul, veşnicia, devenirea...

Prezentul, moartea, spaima de a fi
Un el nedefinit, fără valoare,
Nu va mai fi, căci eu voi fi a ta
Şi tu vei fi un înger de ninsoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste ani, atunci când voi purta liniştit o discuţie cu mine însămi, cu umbrele trecutului meu, eu, viitorul de azi, prezentul de mâine, nefericitul cercetător în măruntaiele timpului, voi deschide poarta amintirilor şi voi zâmbi.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea peste timpuri

Ţi-aş da un sărut, când noaptea se aşterne
Parfumul să îţi simt, frumoasa mea iubire,
Şi dragostea mea toată, voi purta pentru tine
Tu eşti prezentul meu, şi îmi vei fi amintire.

Când timpul se v-a scurge, clepsidra v-a fi goală
Şi dimensiuni îndepărtate noi vom parcurge,
Eu te voi purta cu mine, pentru a mia oară
În multe galaxii, şi oriunde vom ajunge.

Dragostea îţi voi purta frumoasă mea iubire
Suntem sortiţi să fim mereu doar un întreg,
Mă voi întoarce veşnic, să fiu numai cu tine
De-ar fi prin Universul întreg ca să alerg.

Şi buzele mereu vor fi pecetluite, cu un dulce sărut
De noi mereu şi oricând am să îmi aduc aminte,
De este scris să mă nasc, şi viaţa să-mi repet
Eu vreau să fiu cu tine, şi să te strâng la piept.

autor Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă evadării în neant

Cu aripile scurtcurcuitate,
Nedrept, etern, mereu vom evada,
Precum un curcubeu trudind în moarte,
Sorbind din lume şi ultima stea.
Privirea-i smulsă încă din orbite,
În zbor de frunze îngeri se-ntrupează,
Sub fulgerele-aducerii-aminte
Alt univers, de-acum, se conturează.

Cu aripile scurtcircuitate,
Purtăm în suflet foc de Prometeu,
Spre a călca cu moartea peste moarte
Şi spre a ne-ntrupa cu Dumnezeu.
Ne naştem ploaie spre a fii oceane,
Ne naştem ramuri spre a fii copac,
Ne naştem veşnic răsărit de soare,
Spre a apune iarăşi peste veac.

Nedrept, etern, mereu vom evada
Din falsele, din marile imperii
Şi frate contra frate vom lupta
Din zorii zilei până-n faptul serii.
Sunt diavolii pe trepte de cleştar
Şi şerpi alunecoşi ne-apar în cale,
Iar noi, de-acum, al altui trup amnar,
Ardem tăcut spre-a lumina-n uitare.

Precum un curcubeu trudind în moarte,
În zborul spre lumină şi popas,
Aştept, amanar, în fiecare noapte
S-aprind făclia fiecărui ceas.
E viaţa noastră numai o scânteie
Arzându-şi dorul după veşnicii,
Uitatul trup de înger şi femeie,
Mereu uitatul zâmbet de copii.

Sorbind din lume şi ultima stea,
Înfometaţi de pace şi lumină,
Lumină poate nu vom mai avea,
Nici viaţă, nici speranţă şi nici tihnă.
La cruci mucegăite poposind,
Plângând un trup, al nimănui de-o vreme,
Oh, pământeni, noi ne simţim murind
În clopotul tăcerilor eterne.

Privirea-i smulsă încă din orbite
Şi orbi în suflet, căutăm odihnă,
Dar gândurile noastre-s răvăşite...
Se-ntorc tăcut spre facerea divină.
Ni-i viaţa astăzi un ocean de stele,
Ni-i viaţa astăzi un ocean de smoală,
În tocuri, în cuvinte-s peruzele...
Tăciuni şi jar, mâhnire-i în afară.

În zbor de frunze îngeri se-ntrupează,
În dansuri de lumini şi ametist,
Plăceri lumeşti oricine mai visează...
Se-aprinde-n zări materialul vis...
Se sting lumini, lumini se nasc şi plouă
Cu sentimente... Şi murim pe rând.
În zbor de frunze îngeri se-ntrupează
Şi plouă iar cu îngeri pe pământ.

Sub fulgerele-aducerii aminte,
În crematoriul timpului lumesc,
Te-aştept, te-aştept aici, te-aştept cuminte,
Învăţ în aşteptare să trăiesc.
Te-aştept şi-nmuguresc copac de-odată
Şi aripi îngereşti de-acum îmi cresc.
De aşteptare ştiu că-s vinovată.
Dar daţi-mi iarăşi dreptul să trăiesc!

Alt univers de-acum se conturează –
Proiecţii false pe un alb ecran...
Şi îngeri plâng... şi îngerii valsează,
Iar noi nutrim un plan spiritual.
Se sting lumini, se-aprind lumini... Cupola
Acestei lumi s-a-mbujorat de ger.
Şi ninge, ninge... În clepsidră, ora,
A-nsângerat sub dinţii de oţel.

Alt univers de-acum se conturează
Sub fulgerele-aducerii aminte.
În zbor de frunze îngeri se-ntrupează,
Privirea-i smulsă încă din orbite...
Sorbind din lume şi ultima stea,
Precum un curcubeu trudind în moarte,
Nedrept, etern, mereu vom evada,
Cu aripile scurtcircuitate.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!