Bucurie lichidă

soarele bucuriei e ascuns după nori
tristeţea sfredeleşte în profunzime
m-a părăsit extazul s-au destrămat fiori
n-am ştiu că boala e plină de cruzime.

plânsul mi-e aproape, lacrimi eliberează
sufletul şi mintea de gânduri obtuze
linişteşte inima care din greu oftează
se zbate să ridice zâmbetul pe buze.

chem Sfântul Duh în mine să-mi dea pace
energii sănătoase să-mi reverse în trup
tristeţea s-o închidă sub zece capace
de marea deznădejde să pot să mă rup.

să nu mai apară gravă, nebună, vorace
bucurii să freamăte ca albinele-n stup.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia care oftează

tristeţea de toamnă iar mă împresoară
cerul deasupra parcă este de plumb
clipele sunt grele ca pietrele de moară
izvorul meu susură lângă lan de porumb

o lumânare mi se aprinde-n piept
sufletul meu îngenunchiază iar
chem prin rugăciune astrul înţelept
să mă umple de lumină şi de har

pe marea speranţei navighez haotic
fără să ştiu pe unde ancora s-o cobor
aproape de laguna cu verdele exotic
să-mi fie cald şi iarna frigul să-l dobor

e noapte în suflet simfonia oftează
pe harpa cerului atârnată de rază

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa prieteniei

prieten drag parcă te-aştept de-o viaţă
să-mi stai aproape la bine şi la greu
să fii mereu un surâs, o povaţă
să fii un reazem dârz, un pod pe defileu.

prieten drag speranţe să-mi oferi
să-ncununeze fruntea plină de sudoare
fii cuvântul magic când mă cuprind tăceri
petale de iubire să cerni de încântare.

prieten drag când tristeţea mă doare
să fii un leac să vindece chinul
în sufletul tău să întâlnesc candoare
ce poate să destrame în adânc suspinul.

prieten drag cu gânduri o splendoare
îmbogăţeşti timpul îi opreşti declinul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger o să-mi coase rana

Îmi plâng zăpezile sub tălpi
şi inima mi-e ca un miel
în calea lupilor
ce urlă a pustiu şi frig...
Unde îmi e cărarea
cu iarba care mă-ndemna
să scriu poeme?

Zadarnic rup cu mâna
ţurţurii din noapte,
mi-e tot mai greu să te zăresc
şi-mi pare că lumina
nu ajunge până la mine.

Chiar dacă carnea
îmi va fi brăzdată,
un înger o să-mi coase rana
si zâmbetul pe buze
îmi va încolţi din nou
la prima liturghie a dimineţii.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărmul visului

iese soarele din mare se luminează întreg pământul
pescăruşi pe ţărmuri mă învaţă să zbor
pe plaja cu săruturi se domoleşte vântul
cuprins de mirare cu substrat de amor.

iubesc spiritul năvalnic îndrăgostit de viaţă
de magica lumină plină de căldură
cuprind farmecul zorilor de dimineaţă
zilnic demiurgul de mine se îndură.

ultra violetele zburdă de energie
pătrund în oase în inima deschisă
pentru oda bucuriei pentru nostalgie
chem îngerul să-mi dea fericirea promisă.

pe ţărmul visului e alean e magie
povestea mării este mereu rescrisă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Şi-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceaţa clipelor de-acum,
Pline de dragoste, şi multă aşteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci şi poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri şi din paşi.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul şi privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă doreşte... singură şi tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... şi astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care ţin iubirea mea, şi dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi şi suspine
Cu toate mă aşez în faţa ta prin gând
Să mă adormi când simţi a mea durere.
Să mă adormi cât ţine viaţa
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul şi cu a ta inimă de înger
Să nu simt paşii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul şi îmbrăţişarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca şi plugul
Să nu îmbătrânesc în dor şi aşteptări
Să nu mă treacă Soarele şi Luna
În lumea drepţilor... cu zâmbetul amar.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de noapte

tristeţea curge-n mine ca un râu de lavă
îmbătrânesc şi-n trup toate oasele dor
am uitat de zâmbet de simţirea suavă
hulpave flăcări ard aripi de amor.

stelele-mi sunt aproape ca să mă anime
strălucesc în noapte cu un singur scop
să-mi călăuzească visele prin lume
în jocul cu cromatici sunt un caleidoscop.

iubesc în mii de rime viaţa îmi e dragă
ca lumina ochilor când nu lăcrimează
splendorile naturii mai pot să mă atragă
luceafărul iubirii încă mă mai scanează.

timpul converteşte gânduri ştie să le aleagă
înţelepciunea-n suflet adânc o formează.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papillons

Vezi, uneori tristeţea acestor clipe şterse
Nu-i stih s-o poată-ncinge, nici trup s-o poată lua,
Din manuscrisul nopţii stă toată să se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe şi s-ar da...

Tu eşti tristeţea mare, eşti dragostea mea pură,
Singurătate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieţii amiezile se fură
Şi eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu...

La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mă caută, la ce mă mai găsesc...?
Mi-e drag în tine trupul cum dragă mi-e şi floarea
Acestor mâini deşarte în care mă privesc...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii întunecate

moartea jonglează cu mine în fel şi chip
un joc dur ciudat şi greu de înţeles
dar eu din gânduri albe speranţe înfirip
mereu să mă poarte pe drumul ales.

nu vreau ca Dumnezeu să-mi dea o pedeapsă
căci în multe feluri adesea am greşit
credinţa luminează, aprinde o sinapsă
conlucrează cu lumina de la răsărit.

tot mai des la moarte îmi este gândul
sunt pe lista ei la un număr impar
ştiu că o dată îmi va veni rândul
de splendorile vieţii să mă separ.

duc lupta cu cu boala cu timpul perfidul
dar cu sufletul aprofundez un angelic tipar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de vers

privesc cu ochiul frunţii ca un ciclop
veacul amăgirilor cu munţi de speranţa
am înfipt în glie rădăcini ca un plop
frunzişul de gânduri să capete nuanţă.

îmi extind destinul în magic Univers
în palmele căuş să adun stele
din inima credinţei curg lacrimi de vers
mă spovedesc la Lună cu păcatele mele.

îmi reproşează că n-am iubit destul
lumea aceasta cu demoni vagabonzi
de zei incompetenţi pământul e sătul
şi tremură lumina în îngeri pudibonzi.

sufletul se zbate în carnale corzi
Doamne iertarea te rog să-mi acorzi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate

tristeţea e unicul meu sentiment
tristeţea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
şi doare şi doare şi doare...

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să-l mai duc
şi totul ce nu se mai poate

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Norii se adună şi încep să se-negrească,
Se încruntă furios, trosnesc şi luminează
Nu vor să se-astâmpere, parcă vor să mă vrăjească
Însă ştiu că asupra mea este El şi mă veghează.

Vântul mă învăluie, mă trage şi mă izbeşte,
Nu vrea să-mi dea pace, deodată îmi vorbeşte.
Nu vreau să-l aud, mă sperie, vreau să dispară
Strig disperată cu lacrimi în ochi, ca El să apară.

Ploaie şi grindină se aruncă asupră-mi, din văzduh
Pace nu vor să-mi dea, voiesc să îmi strivească
Şi ultimul meu gând şi dor, şi însuşi duh
,, Vino şi ia-mă", Îi spun, atât dorea, să mă stârnească.

Un fulger mă încălzeşte, devin lumină,
Mă ridic cu vântul la cer, încet-încet,
Iar ploaia şi grindina acum trec prin mine
Nu mă mai opresc, şi-L văd, am ajuns la El.

poezie de A.I. Raluca Băceanu (3 iunie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă

Mă scol dimineaţa şi strig
Şi plâng pentru ziua ce vine
Mă strâng dintre lacrimi, mi-e frig
Şi lacrima doarme cu mine.
Plângând Te visez, Dumnezeu,
O mare de lacrimi mă-neacă
Şi plâng până nu ştiu nici eu
De poate odată să-mi treacă.

Cu lacrima-n suflet Ţi-ascult
Cuvântul şi plâng înainte
Mă doare de plânsul cel mult
Şi inima asta cuminte.

Şi plâng când mă culc şi mă scol,
Cu plânsul pe drumuri mi-e somnul
Vin îngeri să-mi deie ocol
Şi-n plâns sunt o lacrimă-n Domnul...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

Tristeţea a venit tiptil,
S-a aşezat ca o rugină,
Umbrind şi pata de lumină
Din adevărul inutil.

Tristeţea m-a privit duios,
Fără să-mi ceară explicaţii,
De la ghişeul "informaţii"
Zâmbea un soare caraghios.

Tristeţea-a mai rămas o zi
În visu-acela imprudent,
Un clandestin antrenament
Între-a uita şi a iubi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra speranţei

secunde nisipoase se scurg în clepsidră
în colţul ochiului se zbate un talaz
revine Olimpul cu legendara hidră
îmi vinde iluzii îmi face în necaz.

în umbrele tristeţii curg lacrimi zălude
sufletul se zbate între vaste dileme
strig de durere dar cerul nu m-aude
e şi el ca tot omul copleşit de probleme.

povara bătrâneţii singură o duc
boala mă încolăceşte parcă-i şarpe
mă ascund în vers ca în cuib de cuc
aşteptând primăvara cu cântul de harpe.

soarele învierii să răsară în piept
să-mi fie călăuză cu sfatul înţelept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e toamnă

Tu nu-nţelegi... acum mi-e toamnă
Se zbat în mine vânt şi ploi,
Ce la tristeţe mă condamnă
Şi gânduri pline de noroi...

Şi soarele mi s-a ascuns,
Îmi trec prin vene reci fiori,
Iar sufletul îmi e străpuns
De bocet jalnic de viori.

Poate nu ştii, dar toamna, eu
Mă-ncui în gândul meu posac,
Stau la taifas cu Dumnezeu,
Cu trup şi suflet, toată, zac!

Tu nu vrei să mă vezi plângând
Nici dacă inima mă-ndeamnă,
Vrei s-alung gândul rău, râzând;
Acum nu pot... acum mi-e toamnă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune albastră

scoboară-te Doamne cu soarele în mine
să ardă din adâncuri păcatul metafizic
descătuşează-mă de teamă şi suspine
transfigurează-n rază dorul fizic.

să nu mă laşi pe drumuri de-ntuneric
steaua iubirii să-mi stea mereu în cale
reflexele de Paradis să crească numeric
să nu ştiu de tristeţi de clipe abisale.

învaţă-mă să am doar revelaţii divine
lumini îngereşti să-mi vibreze în trup
să trăiesc la nesfârşit fericiri senine
fagurii dulci ai timpului să fie-n stup.

înalţ spre tine Doamne albastră rugăciune
un loc în univers poetic mereu să-l ocup.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru primăvăratec

viaţa îşi extrage energia din iubire
ţesătura luminii sufletul îmbracă
timpul mi-e prieten mereu mă împacă
dacă vre-o problemă mă scoate din fire.

rapsodia primăverii la inimă ajunge
arterele sangvine nu ţin cont de orgolii
mintea se linişteşte în parfum de magnolii
dragostea în doi tristeţea să alunge.

creşte fericirea când sufletul e calm
jocul amintirilor liniştea aduce
grădina bucuriilor farmece produce
natura-i înţeleaptă ca un divin psalm.

aş vrea să trăiesc echilibrul perfect
gândurile-n fapte să aibă efect.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu moartea-n simbioză

obsesia morţii sfredeleşte în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârşit
uneori mă bucur de gânduri senine
ţâşnind din adâncuri zburând spre zenit.

n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.

nimic în viaţa mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu ştiu ce să-i mai cer
creştetul meu e-acoperit de-un nimb
şi iluminarea nu este un mister.

azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi şi înfrângeri m-am călit mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea vieţii...

Ştiam că vei pleca în ceasul serii,
lăsând în urmă durerea depărtării,
dar ştiu că tu eşti vesel şi zâmbeşti pe undeva,
iar eu supărarea şi tristeţea nu o pot uita.
Tot timpul am sperat că ai să te întorci la mine,
dar ţi-ai bătut joc, cuvinte urâte ce boala întreţine.
Am încercat şi eu să-mi caut umbra printre flori,
dar am găsit omul ce mă căuta pe mine prin culori.
Iert, pe toţi ce mi-au facut rău, că boala mea e grea
şi-aş vrea veselia să revină în inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (17 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de vară

soarele aşterne o poveste de vară
se strecoară adânc în sufletul meu
un cântec magic pe strune de vioară
răsună pe ceruri îl fredonez şi eu.

prin slove de aur timpul trece grabnic
poeţi seceră lanuri de gânduri pe ogoare
mi-s dragi cuvintele cu sensul paşnic
sunt purtate de vânt din floare în floare.

mi-s dragi slovele ce devin bucurii
să vibreze în piept tandre, cordiale
în flux de credinţă cu tente azurii
ca să estompeze momente abisale.

nu vreau să ştiu nicicum de nebune furii
să-mi răvăşească visul din sfere astrale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!