Rapsodia lunii

e noapte admir Luna, lumina ei blândă
leagăn de mângâiere de dragoste supremă
nu credeam atâta vrajă să mă cuprindă
cutreierând cerul... sublima-i diademă.

nutresc iluminarea pe timp de întuneric
vreau să se convertească la un nimb albastru
să se destrame-n raze gândul meu coleric
s-atingă nemurirea visul curat, maiastru.

regină printre stele Luna mă veghează
alungă nori netrebnici din drumul meu
simt cum mă ţine-n braţe mă înseninează
cu harul poetic să mă mândresc mereu.

pe cerul fericirii sufletul se-ntremează
Luna-mi arată calea dreaptă spre Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte violetă

trăiesc fascinată o noapte violetă
stele aurii fac cerului clar nimb
în visul romantic mă simt o starletă
sub clar de lună gândul îl plimb.

curge noaptea prin sângele meu
şoapte de luceferi curg în izvoare
cântul universului l-am învăţat şi eu
îl fredonez mereu plină de încântare.

luna mă veghează din turn de opal
armate de gânduri stau pe metereze
apărând iubirea de tot ce-i imoral
făcând armonii în lume să dureze.

noapte cu ochi de ametist luminos
mi-ai pătruns în suflet şi până la os.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc cu sufletul curat

În luciul apei pe înserat
Se oglindeşte aurie Luna
În apa mării ea a înotat
E ritualul ei dintotdeauna

Mirifică căldură glacială
Veghează tainic somnul
Dăruieşte iubire în seară
Fluturii în Lună naşte coconul

În noapte Luna mi-a vorbit
Cu ochii ei de diamant lucios
Despre luceafărul ce s-a ivit
Pe cerul constelaţiei luminos
Un astru mândru si frumos

Mereu în noapte eu privesc
La cerul albastru' -nstelat
De-atunci luceafaru' îl iubesc
Iubesc cu sufletul curat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragi slove în lumină

cerul ninge lumina cu stele căzătoare
timpul se converteşte la dragostea divină
vreau să cred că steaua mea nu moare
că-mi va sta alături mângâiere calină.

sufletul se închină la sfere luminoase
în orice strălucire îl văd pe Dumnezeu
ştiu că mă conduce pe drumuri glorioase
legile Lui sacre le voi sluji mereu.

am cunoscut şi sfinţi şi îngeri dragi
conştiinţa mea se umple cu înţelepciune
adeseori mă simt ca pe un câmp cu fragi
sub cerul meu deschis prin rugăciune.

sufletul se-mbogăţeşte cu scrieri de magi
să nu simtă vreodată a vremii goliciune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul ca un cântec printre nuferi

port slova în sânge în chintesenţă
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezenţă
ascult stelele cu versul divin.

port versul în nervură în celule
uşor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.

simt cum mă răsfaţă cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu ştiu de urlete nici de dezastru
ştiu componenta magică de la viori.

cu versul meu am cucerit un astru
îmi aşterne lumina departe de nori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În universul fericirii

Dumnezeu mă umple cu principii absolute
purifică ideile îmi dă înţelepciune
mă pune în lumina iubirii revolute
pot să alung durerea prin sacră rugăciune.

nevoi conceptuale le împlinesc mereu
cu visul meu suprem cuceritor de stele
sufletul soarbe raze la ceresc dineu
se umplu de miracol mădularele mele.

spiritul se sfinţeşte în credinţa justă
cumulează splendori magie la tot pasul
mă poartă-n veşnicie speranţa augustă
cu sute de poeme voi străbate atlasul.

cerul mi-e aproape cărarea nu-i îngustă
în universul fericirii călăresc pegasul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În emisfera slovelor

steaua mea veghează cerne vise peste mine
e noapte târziu dar nu pot să adorm
gândul ce suspină în poem îl transform
cu ochii plânşi nutresc armonii divine

pe marea iubirii vâslesc zi şi noapte
lacrimi şi regrete le arunc în valuri
lumini pătrund în mine calde voaluri
sfătuindu-mi inima şi sufletul cu şoapte

îmbrăţişez cu gândul stele căzătoare
lacrimile lor se pierd în emisferă
nostalgii universale în mine se transferă
timpul meu se întregeşte cu versuri mişcătoare

nemurirea slovelor sufletul preferă
chiar dacă în lume toate sun pieritoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
şi-mi netezesc calea către Dumnezeu.

stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc aşa cum vreau eu.

sunt miliardară în gânduri boeme
conştiinţa mea este ca un muzeu
îngeri mă învaţă să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele şi luna mă veghează mereu.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri abstracte

pe muntele Omu mă surprinde ecoul
este strigătul meu la cerul albastru
bătrâneţea e grea şi nu sunt eroul
care ştie să lupte cu fiece dezastru.

îl strig pe Dumnezeu cu toată puterea
să pătrundă în mine să nu întârzie
vremea mă răscoleşte, puternică-i durerea
îi cer cu disperare sănătate târzie.

mă gândesc la moarte în ultima vreme
nutresc în taină să fie calmă, blândă
mi-e frică mă-nspăimântă bolile extreme
sunt prea mulţi viruşi care stau la pândă.

dar ştiu că după moarte voi trăi prin poeme
lumina fericirii în neamul meu s-aprindă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub diademe de lumini

prin perdele de lumini cerul îl zăresc
luna care veghează cu dragoste mare
mirobolante stele pe creştet strălucesc
ating sufletul meu cu o dulce chemare.

nu cred în pustiu nu cred în bezne
mirifice naturi mereu mă înconjoară
căldura razelor alunecă spre glezne
cu prana cerească - dorita comoară.

sunt ucenicul treaz până noaptea târziu
mi-e dragă servitutea pentru Isus Cristos
mă umple romantismul de poet candriu
îmbătată de lumină de elixirul gustos.

dragă îmi e viaţa cum drag îmi e să scriu
răspândind pentru semeni un spirit sfătos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământări

mă tot întreb şi mă frământ
de ce există pe acest pămănt
războaie crime grupări de terorişti
în lumea condusă de zei anarhişti.

azi m-aş înşuruba în cerul albastru
vecin privirii mele să fie un astru
lumina fericită s-o văd o veşnicie
în puritatea ei să am temeinicie.

nu mai vreau să ştiu de tragedii
doar să mă cuprindă sublime rapsodii
să cred că-n univers veghează Dumnezeu
că miracole în lume vor dăinui mereu.

iubirea îngerească vreau să se extindă
chipuri zâmbitoare să privesc în oglindă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proprietate

Ce inseamna " al meu"?
Proprietate?
-Nu totdeauna....
Privesc in noapte luna
-Frumoasă eşti
Şi cerul tău cu stele!

Nu.... am greşit...
Eşti luna mea,
Eşti cerul meu cu stele
Pădurea mea
Şi tu frumosul meu
Proprietate?
-Nu... iubire!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire albastră

vertiginos înaripat îmi este avântul
umple golurile din destinul meu
în vârtej tumultuos dezvolt cuvântul
drumul spre extaz îl caut mereu.

doruri câteodată sunt simple rătăciri
pasiuni pornite pe drumul cu stele
zvâcniri demiurgice alungă năluciri
rodiri de viaţă sunt iubirile mele.

dorinţe ascunse răbufnesc ca focul
gânduri arzătoare scot aburi din idei
storc iar norii să plouă norocul
fericiri albastre să curgă din condei.

din cerul absolut semne culeg
cu zâmbete de raze să mă aleg.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi înger

Dezrăstignită din ultimele raze,
ziua coboară în locaşul rece…
Roşul asfinţit scurgându-se pe case.
E noapte. Stelele se golesc de lumini.

Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc.
În băltoace lăcrimează luna
cu palidul chip trist, supt. Şi varul
fardulului ei se descojeşte întruna.

În sala strâmbă, murdară şi neagră
a tristului leagăn de orfani,
cu ochi miraţi de bolta cea largă,
fetiţa bălaie visează.

Ea-n mii de bucaţi
cerul îl vede frânt şi stelele
se coboară în bucăţi de pâine.

Mai vede în suflet luna rotundă
ca o jimblă imensă, aburind,
şi-o mâna albă, delicată, blândă,
pe creştetul ei rotund odihnind.

Dar luna dispare şi stelele se sting.
Rămâne doar sala jalnică şi rece…
Şi ochii ei de pâine mai plâng,
de stelele calde, de luna cea dulce.

Se face întuneric în tristul adăpost
şi-n ochii ei mari, calzi si curaţi,
visul de pâine se frânge.

Se face intuneric şi visul apune,
doar în sufletul ei nepământesc,
Îngerul, flămând de rugăciune,
veghează, ocroteşte şi plânge.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpeie de August

răsună glasul soarelui îndrăgostit
de florile deschise spre candoare
raze de lumină s-au pus pe povestit
lumea să o umple de vrajă şi splendoare.

arborii se mlădie sub adieri de vânt
cerul se reflectă în lacul de smarald
munţi întăresc iubirile de pe pământ
e August de poveste cu veşti de herald.

e frenezie mare şi păsări cântătoare
bucură lumea, sufletele dezmiardă
cu Dumnezeu în suflet mă simt încrezătoare
că fiece durere din timp o să se piardă.

cu soarele pe tâmple mă simt cutezătoare
focul lui poetic gânduri rele să ardă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magica speranţă

uneori drumul spre fericire e anevoios
greu de urcat munţii cu prăpăstii adânci
vreau sa urc la cerul iubitor şi sfătos
obstacole în cale sunt mari ca nişte stânci.

vreau aripi ca să zbor spre infinit
veşnicia îmi pare panaceu de poet
am trăit intens prea mult am iubit
timpul din viaţa mea şi de-a fost desuet.

trăiesc cu amintiri strânse cu multă grijă
prin volume de versuri din suflet călător
dar azi tristeţea s-a înfipt ca o schijă
şi spiritul meu geme cu dureri la picior.

speranţa mă pătrunde cu o magică vrajă
cu visul ating cerul duios, fermecător.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte extatică

în şoapte de taină se strecoară vântul
timpul deapănă poveşti de iubire
leagăn trainic al naturii e pământul
mănunchi de raze pătrund în privire.

un amalgam de gânduri înalţ către cer
sentimentele s-au colorat în curcubeu
suntem doi în visul încărcat de mister
la flacăra iubirii ne încălzim mereu.

luna se fascinează de dragostea noastră
stelele ning lumina blândă şi suavă
suntem transfiguraţi de noaptea albastră
în curând vin zorii pogorâţi din slavă.

ne vom trezi-n miresme ca florile din glastră
sa bem nectarul zilei cu savori de agavă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu moartea-n simbioză

obsesia morţii sfredeleşte în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârşit
uneori mă bucur de gânduri senine
ţâşnind din adâncuri zburând spre zenit.

n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.

nimic în viaţa mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu ştiu ce să-i mai cer
creştetul meu e-acoperit de-un nimb
şi iluminarea nu este un mister.

azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi şi înfrângeri m-am călit mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe pierdute

mi-ar fi plăcut să stau la poveşti cu Cioran
despre rolul vieţii la îndumnezeire
să montez cuvintele-n aurit filigran
sufletul să n-aibă teamă de pieire.

aş fi vrut să se împlinească tot ce mi-am dorit
dar norocul meu a fost ciuntit de ghinioane
nori gri au ocupat cerul meu însorit
multe vise au fost bătute în piroane.

suferinţa sfinţilor mă copleşeşte
suspină cerul asaltat de martiri
moartea îngerilor nu se mai sfârşeşte
îmi tremură în suflet atâtea amintiri.

vreau să cred că Hristos mă iubeşte
şi îmi arată calea unei bune vestiri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct

am îngrămădit tăcerea în pustiul visului
nelăsându-l să zboare
spre inima de turtă dulce

murăturile băltite îmi vor înlocui sufletul
când în întuneric
drumul îmbolnăvit se va scurta
rotunjindu-se de-a lungul şi de-a latul
până la orbire

vezi punctul acela
ce era odată o aripă blândă
azi nu e decât sufletul aripii
în valurile ce au trecut cândva
printre picioarele mele
prin gândul meu
prin cerul meu
prin umbra mea

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor poetic

versuri mă transpun în primăvară dulce
muzica sublimă mă înalţă pe culmi
spiritul de veghe nu vrea să se culce
străbate codri de mesteceni de ulmi.

iubirea fecundată plămădeşte vise
universul s-a deschis pentru sufletul meu
cântă simfonia fericirii promise
netezeşte calea către Dumnezeu.

izvorul meu se umple cu versul duios
se-ndreaptă cu frecvenţă spre cascadă
mă scald entuziastă în torent voluptos
sufletul meu mângâieri vrea să vadă.

filozofi şi poeţi cu spirit sfătos
nu-mi lasă conştiinţa în bezne să cadă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!