Hainele negre
Se îmbină cu pielea ei fină,
Devine un demon
Şi se stinge sub lumină.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi fii muză
Ce m-acuză
C-am iubit nesănătos
Un mare păcătos.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Clapele pianului
Aruncă cu săgeţi
Ce-ţi ajung la suflet
Şi-ţi sfâşie inima.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de ţi se frânge
Spune-ţi că îţi ajunge
Şi de vei trece prin foc
Să nu-ţi pară rău deloc.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zile gri
Cu suspine străvezii,
Stau în orele târzii
Şi-mi plâng anii mei pustii.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vis ne-am văzut din nou,
Te-aş trage la indigo
Şi pe trupul tău frumos
Aş picta de sus în jos.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îngerii îşi tăiau aripile,
Încetau să zboare
Spre stingerea inimii tale
Sufletul tău era infinit.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii nu-mi dau pace
De când tu, umblând prin ace,
Mi-ai distrus singurătatea,
Ajungând din urmă moartea.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine acum
Ai rămas într-un album
Fericire depusă
Eşti acum dusă...

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Tu ai plecat, eu nu ştiu să te chem
Suflet făcut ghem
Sentiment dus la extrem
L-am închis într-un poem.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din noapte
Mai tare decât toate
Ţipa din gură de şarpe
Cântând cu glas de harpe.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de Andreea Galbîn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vii

Şi dacă mâine-ar fi să vii,
Să vii la mine,
M-aş pregări de ieri să-ţi spun
C-am renunţat la tine.

poezie de Andreea Galbîn (16 iunie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu pielea fină

Mă cheamă propria-mi ruină,
Ca să-mi trosnească oasele,
Îndur şi-mi trag ponoasele
Şi-mi ţin privirea jos, în tină,

Căci m-au iubit frumoasele,
Cu ţâţe mari şi pielea fină,
Cu părul lung, minte puţină,
Care şi-au tras foloasele...

Din toate rasele, Madame,
Cu fluturi în stomac şi-n păr,
Ce m-au lăsat sărac şi-n foame,

Cum aş putea să mă răscumpăr?
Perfid, urcându-le pe coame,
De cai sălbatici, făr' astâmpăr...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este Lumină şi Întuneric! Este înger şi demon! Te aduce pe lume; îţi netezeşte calea paşilor; te ridică şi te mângâie, când viaţa te loveşte; preia povara zilelor negre pe ai săi umeri şi uită a fi femeie, după ce devine mamă. Femeia te învaţă Arta Sacrificiului Suprem, atunci când în ea predomină partea luminoasă. Şi tot femeia este cea ce te determină să te laşi pradă instinctelor primare, atunci când Întunericul îi este Călăuza Sufetului. Femeia este Yin şi Yang, însă doar ea ştie care îi sunt proporţiile acestei dualităţi.

citat din Rita Drumeş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau doar cuvinte de cristal

Pentru mine-ai ţesut cuvinte de cristal...
strălucitoare, orbitoare, amăgitoare
şi sufletul iubea a se oglindi absidial
în micile curcubeie de lumină prigitoare,
contemplând sărutarea soarelui pe pielea fină,
pe ochii pierduţi în visare de-albastră lumină
şi buzele arse de dorinţa felină.
Erau însă doar cuvinte ce cristal...
fragile şi efemere se-ndepărtau în astral.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o calitate foarte mare să ai activă răbdare atunci când afară plouă şi e răcoare! Curând răsare împărătescul soare ce răspândeşte calde raze de lumină, iar viaţa ta de pace sublimă, lapte şi miere fină devine plină.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii

Ei se laudă că fac
Din întuneric lumină.
Că iau pielea de pe drac
S-o aştearnă în grădină.
Dar, prin tot ceea ce fac
Debitează doar minciuni.
Nu iau pielea de pe drac,
Iau pielea de pe români.

poezie de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 144

Două iubiri m-alină şi m-apăsă
Ca două duhuri ce-mi vor firea toată:
Un înger de bărbat cu fire-aleasă
Şi-un demon de femeie întunecată.
Iar dracul de femeie-l ispiteşte
Pe îngerul cel bun, s-ajung în Gheenă,
Şi să-l transforme-n diavol îşi doreşte,
Deşi e pur, momindu-l fără jenă.
Iar dacă demon îngerul devine
Deşi voi bănui, nu îi voi spune;
Ei sunt prieteni, însă fug de mine,
Dar cred că vieţuiesc în urâciune.

Ce s-a întâmplat mintea o să-mi priceapă
Numai când îngerul de demon scapă.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea - lumină

salamandrele sunt unduiri în ape
triunghiul bermundelor ascultă-n tăcere
zborul aripii frânte de taifune
coboară adânc în mine şi are a-mi spune

dincolo de pânza de ceaţă şi nadă
întunericul devine lumină şi-n altă viaţă
eu sunt mireasă pe valuri cu spumă
strig şi nimeni nu vrea să mă audă

trecutul îl duc în spate grea povară
am o mână agăţată drept ancoră
dar îmi este prea mică fragilă şi fină
să mă poată ţine în lumea-lumină

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără meditaţie omul devine curând un animal sau un demon.

citat clasic din Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva

În vremea de demult
Când noi nu ne ştiam
Speram...
Să fii al meu
Să fiu a ta
Doar viaţa separa
Ceva...
Neînţeles atunci
De mine
De tine
În timp ne vom vedea
Cândva...
Drumul nu s-a unit,
Dar tot ne-am întâlnit
Poveste a avut sfârşit
Dar eu speram ceva cândva...

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!