Toamnă de poveste

pe creste de munte se coboară toamna
îngălbeneşte frunze, iarbă, flori
timpul îi face loc să vină Doamna
în costum arămiu cu pete de nori.

nopţile sunt reci în zori este ceaţă
se-ntinde peste dealuri somnoroasă
scad din amploare poftele de viaţă
dar natura verii a fost generoasă.

arborii au rodit recolta e bogată
meri peri şi pruni răspândesc miresme
strugurii mustesc cu o licoare delicată
lumini de mântuire cad pe catapetesme.

cu toamna vieţii mele mă simt împăcată
o primesc în suflet liberă de marasme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vină toamna

O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncaţi peste-acoperişuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurişuri.

O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie şi râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-şi să bată.

O să vină toamna, inevitabil şi sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent şi himeric
În nopţile peste-ntuneric stătute.

Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veşted arzând peste nări.
Anotimp descleştat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde şi stări.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie în galben

sun cerul mântuirii toamna vine în forţă
cu emoţii de ploaie cu ceaţă pe creste
flacăra speranţei se aprinde în torţă
căci în orice vreme simt minuni celeste.

timpul alimentează iubiri de poveste
se scurge în trup ca izvorul de munte
peste stânci dure trece în grabă şi peste
pietrele însetate cu doruri mărunte.

nostalgia toamnei în sânge se brodează
descriu trăirile prin sute de slove
lumini revelatoare mă reinventează
şi cred că sorb elixir din mangrove.

prietenii pe facebook greşeli îmi comentează
timpul se converteşte la cer cu supernove.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.

Şi te iubesc la echinox şi după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.

Cum tu rămâi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.

Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine şi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.

Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.
De pomi sinucigaşi se umple valea
Iubito, te iubesc şi vine toamna.

Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cât eşti de disperată şi senină.

Iubito, vine toamna până-n oase
O simt în mâna care ţi se-ntinde
Priveşte, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri de palomă

din comorile verii am strâns amintiri
splendori de vis am aşezat în suflet
ador vreamea când raze răspândesc iubiri
când freamătul luminii îl resimt în umblet.

păcat că păsări cântătoare or să plece
să răspândească rapsodii pe tărâm tropical
se apropie iarna cu atmosfera rece
şi timpul e ca viforul deloc amical.

dar roadele toamnei toate sunt dulci
strugurii mustesc de parfum şi aromă
porumbul se mai coace pe înalţi uluci
frunze au căpătat nuanţă policromă.

sub vântul blând se leagănă nuci
pe aripi de vis învăţ zbor de palomă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu gândul lumea întreagă
nu-ţi pasă că-s ridati pomeţii
nu-ţi pasă c-ai pierdut din vlagă.

cu dragostea topeşţi nămeţii
şi cu poeţii stai de şagă
suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu gândul lumea întreagă.

lumini şi umbre pictează pereţii
armonia-n lume îţi este dragă
zborul şi cântul imitând sticleţii
stele mi le-au dat să mă atragă.

suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu visul lumea întreagă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna cu gust de gutuie

Doamne, frumoasă – i toamna cu gust de gutuie!
Cad frunze pe noi şi strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara îşi face bagajul şi pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.

Bea busuioacă din cercuri dinţate.
Pere prin iarbă încearcă să coacă.
Valuri de ceaţă ne latră în fereastră,
Luna, doarme întinsă pe piatră.

Noaptea se tescuie până la ziuă
Cu fructe căzute din sâni de statuie.
Legată – i cu spice sub bolta de vie.
Doamne, frumoasă – i toamna cu gust de gutuie!

Haide doamnă, începe – ţi concertul,
Frământă – mi pe buze versuri şi must.
Râde cu mine, urmează – ţi ursita,
Aici, în mine, trăieşte, Nichita!

Cad frunze pe noi şi strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara îşi face bagajul şi pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de toamnă

în livada cu meri râd magice lumini
fericită culeg roadele delicioase
se ospătează-n treacăt pelegrini
elixirul toamnei revigorează oase

timpul e de partea mea ca un tribun
pe frunze de laur se leagănă speranţe
n-aş fi putut avea un destin mai bun
căci lumini îngereşti mă poartă pe braţe

condeiul lucrează într-un ritm frenetic
pe fila albă pură verbe se-mpreunează
machiez cearcăne în salonul cosmetic
profiluri sublime sunt descrise de rază

acopăr ridurile şi păcatul bezmetic
toamna vieţii mele se strecoară în frază

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciile toamnei

toamna s-a strecurat sub tâmplele mele
cu damigeana plină de vin euforic
lumina duioasă trece prin perdele
pe masa de scris e un poem retoric.

recolta de prune s-a transformat în ţuică
în satele ticsite de de pură hărnicie
şi-s nunţi în cămine şi-i toamna voinică
dragostea rurală se scurge în vecie.

emoţii de toamna le ascund sub nuc
livada cu meri are haina nouă
răsună sub sălcii cântecul de cuc
din crizanteme albe curge încă rouă.

trăiesc o toamnă blândă de poveste
şi transform în slove visele celeste.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vară

vara se sfârşeşte în cântec de harpe
arborii au obosit de-atâta freamăt
toamna se iveşte în terne horoscoape
în codru de vise se stinge un geamăt.

rapsodia timpului ţine cugetul treaz
în vii struguri mustesc cu dulce licoare
lumina nostalgică se-aşează pe obraz
adânc în suflet vrea să se strecoare.

vântul îngenunchiază lângă crizanteme
să nu mai vuiască nebun ca o furtună
vesteşte ploaia blândă cu picături boeme
aprodul toamnei mele slove dragi adună.

mă umplu de emoţii indiferent de vreme
iubiri freamătă la nunţi cu raze în cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii emoţionante

admir valsul vântului cu trandafirii
miresme de parfum mă învăluie lin
stropi calzi de ploaie cad în legea firii
arborii se fericesc sub cerul calin.

splendori răcoroase freamătă pe alei
vara împrăştie ritmuri molipsitoare
s-a umplut oraşul cu miresme de tei
fantezii în floare urcă spre soare.

poveştile verii sunt cu happy end
natura ne invită la roade savuroase
ieftine fericiri găsesc la second hand
viaţa se desfăşoară cu emoţii frumoase.

romantismul verde este mereu în trend
transformă în slove clipele preţioase.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna...

Vine Toamna, vine Toamna, vine cu gutui şi struguri,
Toamna asta este Doamna ce-mi atârnă-n vârstă muguri.
O-aşteptam din Primăvară când toţi pomii înfloreau
şi, nerăbdători, în Vară, nucii ciucuri îşi puneau,
corcoduşii, prunii, merii se împodobeau de zor,
zarzării, caişii, perii ţineau trena roadei lor.
S-au copt vişinii, cireşii, fructe dorite de-un an,
coacăzele şi măceşii numai de pus la borcan.
Toamna ştie că-i dorită pentru recolta bogată
şi că viaţa pătimită pentru muncă-şi vrea răsplată.
Înc-un an Toamna îmi pune în jerba vârstei, bogată,
şi păzesc ca pe-o minune ursita ce mi-a fost dată.

P. S.: Stârpind inaniţia din astă lume nebună
Păstrează tradiţia după datina străbună!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recolta din gânduri

nori albi pufoşi plutesc pe cer
în curând se vor aşterne ploi
e toamnă blândă şi încă mai sper
că nu o să aducă valuri de nevoi.

strânse-s în cămări recoltele de toamnă
şi-s mii de nunţi cu miri îndrăgostiţi
e pace în lume şi asta înseamnă
că oamenii sunt tot mai fericiţi.

toamna e cochetă în costum pastelat
lauri ruginii poartă pe tâmple
lieduri răsună în lung şi în lat
bucuriile vieţii sunt tot mai multiple.

am strâns în suflet bogatele gânduri
se transformă-n slove rânduri rânduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de toamna

Doamna, doamna, vis de toamna,
Amintiri prinse-n perete,
Frunze verzi iarăşi te cheamă
Din albumul cu portrete.

Vreu să-ţi prind în parul aspru
Bucheţel de crizanteme,
Vino doamna mea-n albastru,
Sa-ti recit în seri poeme.

Am cules în zorii reci
Dalii roşii ca bujorii,
Pe la mine tu sa treci,
Să-ţi aprinda obrăjorii.

Gladiole, flori de piatra,
Îţi mangaie trup de cadra,
Se iau trandafiri la cearta
Care-i primul sa te vadă.

Iar tu, vis frumos de toamna
Te cobori dintre portrete,
Vii la frunze ce te cheamă,
Umbre verzi, pe un perete.

Toni Ionescu

poezie de Toni Ionescu
Adăugat de Despina Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove de recunoştinţă

mulţumescu-ţi Doamne pentru ceea ce sunt
un poet romantic plin de amintiri
dragostea sublimă mă face să cânt
lumini jucăuşe îmi râd în priviri.

slove de recunoştinţă le înalţ pe raze
şi le însămânţez pe câmpul mirean
între Alfa şi Omega se înverzesc fraze
candori angelice mă umplu de alean.

mulţumescu-ţi Doamne pentru ceea ce simt
toamna mea se îmbracă cu arămiu costum
sufletul înaintează chiar de-i drumul strâmt
spre steaua mea care va dăinui postum.

mulţumescu-ţi Doamne pentru ceea ce sunt
amprente luminoase vreau să las prin cuvânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieţi, venite din Septembrii
şi din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuş,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt şi eu.
Toamnă, doar în toamna vieţii,
fără rod,
fără bucate,
Ca să laşi în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poţi fi şi om şi toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

în toamna vieţii mele se-ngălbenesc simţiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinereţe mă apasă, mă doare.

mi-a rămas credinţa ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranţa, dorul mistuitor.

visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc şi sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.

cu înţelepciunea sunt răzbătătoare
pe ţărmul de vis s-au năruit castele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarăşi toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece şi de grea,
Urmează alta, alta şi mai multe,
E iarăşi toamnă peste toamna mea.

Şi aş fi vrut s-o rog să nu mai vină
Şi aş fi vrut prin verde să mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe şi eu nu le vreau.

E iarăşi toamnă şi o văd pe frunze,
Copaci-şi scutură poveşti de ieri,
Mi-e frig şi simt că toate sunt lăuze,
Puţine flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăşi peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopţi, căzându-mi azi o stea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe de toamnă

vântul plezneşte frunze - descreierat
apleacă arborii până la pământ
ploaia peste case s-a împrăştiat
florile freneziei de vară s-au frânt.

privighetorile au încetat să cânte
poienele sunt triste fără fluturi
iar s-au întors zăpezile pe munte
moartea cere de la viaţă tributuri.

înţeleg că natura vrea să se odihnească
după ce vara întreagă din greu a trudit
lumea de pretutindeni să o hrănească
totuşi soarele zâmbeşte de la răsărit.

toamna-i pentru natură vacanţă cerească
toţi arborii gliei au un nimb aurit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada frunzei

frunză galbenă bătută de vânt şi de ploi
ţi-a mai rămas puterea să priveşti înapoi
amintirile verii dintr-o splendoare verde
când iubiri solare puteau să te dezmierde

frunză galbenă atinsă de ceaţă şi brumă
toamna năruieşte dragostea din urmă
dansul pe zefire tandre diafane
când se-ntruchipau lumini în icoane

frunză galbenă când va fi să cazi
te vor străbate nori negri nomazi
o să mă doară sufletul că pierd
freamătul verii căzut în dezacord

în nervura ta mai zvâcneşte un dor
să fie blândă moartea să te ia în zbor

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul iernii să revină...

e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-şi albul şi-a lui vină,
să se aşeze pe trecut

să se aşeze peste dealuri
şi peste câmpuri, peste munţi,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiţi

se-aude iarna cum revine
cu scârţâit de ger pătruns,
cu nopţile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns

e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduţ şi blând

e iarna albă înnoptată,
e iarna albă peste zori,
pe cer sunt stelele de gheaţă,
ciulinii înfloresc fulgite flori

pădurea iarăşi se îmbracă
cu haina albului de nea,
norii din cer încet revarsă,
prea albii pufi de catifea

e timpul iernii să revină
şi toamna tremura de frig,
sub streşini păsări se adună,
pe jos e alb ca ţipirig

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!