* * *
am ochi în gropi studențești fardate
și buze sărutate cu limbi virgine
în sânge în secret sub ruj pământiu
din sufletul lumii lor ce-a rămas azi? o dischetă
cu apă micelară murdară în sac menajer
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe ramul poeziei
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
șoaptele înfloresc pe buze sărutate
cu versul am învins năpasta amneziei
gânduri ca fluturii zboară în libertate.
ascund insomnia în poala fanteziei
și nopți nedormite îndelung descântate
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
șoaptele înfloresc pe buze sărutate.
conserv în suflet refrenul freneziei
o să-l cânt la stele sublimă pietate
mă îmbrac în lumina caldă a curtoaziei
amprentând viața cu profunde citate.
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
șoaptele înfloresc pe buze sărutate.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nimicul lumii
ne-am privit, iubite
prin zăbrelele gândului
tu ai văzut în noroi
un șarpe lung de foc
eu am văzut stelele toate
scăpărând în enigmaticul joc
am rămas singuri, doar noi
și sufletul nostru miraculos
și fluviul verde maiestos
mestecenii reflectă în apus
doar irizări de suflet și ceață
și ne iubim și scriem poeme
cu sânge pe suflet și buze
ne atingem trupurile flori de gheață
împarfumatul prier ne tot răsfață
și trandafirul a înflorit timid
în carnea roză de meduze.
ne dăruim lumina zălog pe buze
și valul nu ne mai spulberă
nici inimi, nici ochii în larg
și peste toate domnește, iubite
nimicul lumii pribeag.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medalia făgetului
Mergeam pe spinarea pisicii
de la o gheară de sânge la un sânge de gheară
băteau pădurile în gropițele fricii
rușinea
ca ultimă groapă în obraz la o fiară
despicurat de frunze
ochiul mieuna
o slabă adormire în vis își cerea scuze
ce trist e să fii viu și să te-ngropi ai vrea
curg bale din copaci
și gropi îmi sap în buze...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
și nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
și-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micșorează, ci tremurătoare
mărește și mai tare taina nopții,
așa înbogățesc și eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
și tot ce-i neînțeles
se schimbă-n neînțelesuri și mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
și flori și ochi și buze și morminte.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorirea în sânge
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește
cum arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doara înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit,
de dor, în suflet, mijește o ușa deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorire în sânge...
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește,
când arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doară înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit
de dor, în suflet, mijește o ușă deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tace și suspină
ne-am rătăcit în bezna istoriei și mocirla umanității
pe drum tâlhari și negre umbre
bat clopote pe dealul vieții
mi-e sufletul pătat de lacrimi
suspină și florile în grădină
e frig, e trist și nu e bine
se usucă grâul în spic
arde în vetre durerea
plâng cu buze cusute
mi's ochii pustii și gândurile frânte
trăim în tăcere
în peștera uitării
timpul s-a scuturat peste noi
nu am văzut
aveam ochii legați, să nu călcăm în gropi
ne-au vândut sufletul pentru o copeică murdară
bem apă din fântâni otrăvite
mi-e trupul obosit și trist
au ascuns lumina într-o zi senină
nimeni nu e de vină
și de o să vină, e lume puțină
ce tace și suspină în trista latrină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când sufletul ți-am pus pe mâna ta inel, aveam pe buze un strop de rai...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri despre dragoste
Ce bucurii îmi oferea!
Alinturi, buze sărutate
Și... parcă mai era ceva...
Dar am un lapsus, din păcate!
epigramă de Ion Grigore din Antologia umorului românesc (1982)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limbi...
Limbi de clopot, limbi de ceas,
Limbi în ceașcă la taifas,
Limbi de șarpe, de papuc,
Cum le dai, le ei, se duc...
Poți să-nveți mai multe limbi,
Lumea dacă vrei s-o plimbi,
Dar țin tare și mențin
Să știi limba de cămin...
Se încurcă-ntr-un moment
Când îi dai să bea ferment,
Ți se limbă plimba-n bot
Sau să-ți iasă de un cot...
Mai e limba de curea
De la brâu cu găurea,
Ce-i dai drumu când e rost
Sau o strângi în zi de post...
Pentru-o nouă pălărie
Limbile pe la sefie,
Și de-o fi să ai și parte
Baftă cu limba de moarte!...
Limbi de veste, limbi tic-tac
Limbile care nu tac,
Limbi pe față, limbi pe dos,
Limba, un organ gustos!...
Limbi sunt multe nu am când
Să le spun pe toate-n rând,
Luați ideea de-azimut,
Limbile când se sărut!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stă scris cu litere de sânge
Pe al iubirii pergament,
Un codicil din testament:
Cel ce-a rămas, in veci va plânge.
catren de Mihaela Banu (18 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am trezit și mi-am dat seama că mi-a rămas privirea în sufletul tău!
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Single.cancersurvivor.com
o zi puțin altfel - brânză egipteană cu mucegai.
chelioasa se așază în pat.
laptop pe abdomen. sau plută pe spate.
sânge sub formă de zigzag.
plânsul intrinsec poate să fie: cu grindină. luminos.
dezghețat când circulă în zigzag pe tastatură.
fisura ecranului. rotit pe gâtul unui bărbat,
ca un colan grecesc "Kleopátrā".
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu aș da să mai pot încălța teneșii copilărie. Ulița e aceeași, iar sufletul a rămas să adune pietricele în palme...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri
Tot ce s-a întâmplat a fost: am crescut singuri
trăind printre lucruri,
astfel i-am dat ceasului o față,
scaunului un spătar,
mesei patru picioare țepene
care nu vor obosi niciodată.
Ne-am echipat pantofii cu limbi
mai catifelate decât ale nostre
și-am atârnat limbi în interiorul clopotelor
pentru a putea asculta
limbajul lor emoțional,
și pentru că ne plăceau siluetele lor grațioase
ulciorul a primit buze,
iar sticla gât lung și zvelt.
Tot ce era dincolo de noi
a fost refăcut în imaginea noastră;
i-am dat țării o inimă,
furtunii un ochi,
peșterii o gură,
făcându-ne-astfel adăpost.
poezie de Lisel Mueller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul timpului risipit
De trece clipa, ce-a rămas
După atâta viermuială?
Atâtea gânduri de pripas,
Risipa fără de sfială.
Dacă-ți răpește câte-un pas,
Îți râde existența goală.
De trece clipa, ce-a rămas
Dupâ atâta viermuială?
E ca un fruct de ananas
Clepsidra care te înșală,
Dar n-ai, la ceas de îndoială,
Să scoți din mânecă vreun as.
De trece clipa, ce-a rămas?
rondel de Corneliu Vasile din ziarul Romanați (27 februarie 1991)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ab initio
răsăritul se încolăcește peste noi
ca un animal fără umbră
d i s t r a s
te privesc cum pleci
acoperită cu batikul șofran
unduindu-ți șoldurile
mozaic al pașilor în cerc
lasându-mi în ochi fantasme
pe buze gustul sărat
al umărului dezgolit
nu mai știam să te chem înapoi
mă întorceam
până la prima atingere
prin memoria
cuvintelor de rămas bun
adulmecam
zâmbetele de cuarț
rătăcite în așternut
visuri
ce bântuie cu verde
oaza de sânge
a unei păsări cu penele ruginite
poezie de Vladimir Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatră cu ochi
O piatră cu ochi
Se uită la mine,
Ea cunoaște liniștea,
Eu nu sunt de piatră,
Ea cunoaște limbajul ploii,
Eu sunt grăbit, deschid umbrela,
Ea a fost om, pe când eu
Eram piatră, astfel ne privim în secret,
Eu o biată carne cu suflet, acolo,
Ca un câine credincios sufletul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!