Surâsul Cariatidei
Contele Dracula a trecut mai devreme
lăsând în urmă un abur lejer de sânge roturier;
garguii au rânjit cu nedisimulată ironie:
rezerva sanguină e din ce în ce mai puțină.
Desigur nu-i momentul să facem mofturi
sorbim ce găsim
iar sângele albastru
îl putem dilua cu pelin.
Norii s-au înghesuit stingheriți
dintr-un colț în celălalt al cerului
roșind vinovați spre apus
iar soarele s-a aprins
într-o vâltoare
de nedescris
în manualele de astronomie modernă.
Pe un ram străbătut de sentimente ambivalente
corbul rămas văduv în urmă cu o lună,
croncănea nevermore
în cadență de ceas deșteptător
înviind din tunelul timpului
clipele dimineții târzii;
doar femeia din Caria
blazată de atâtea secole de purtat pe creștet
visele nopții în coșuri de piatră
își chema impertinentă
cu un zâmbet de Giocondă înghețată
vecinele la o bârfă suculentă:
Dracula iar s-a îmbătat!
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre zâmbet
- poezii despre văduvie
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vecini
- poezii despre trecut
- poezii despre stomatologie
Citate similare
Ne iubim la timpul trecut
ne iubim la timpul trecut
dintr-un cuvânt, într-o părere
îți spun că te visez mereu,
iar când te văd, te pierd printre himere,
alerg din ce în ce mai greu
să te visez, să te ating, să te sărut...
un ceas... îmi spune c-a trecut
și timpul... a rămas în urmă,
și zbor spre tine seara și ascult
cum ne iubim sau ne iubeam demult...
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre iubire, poezii despre cuvinte, poezii despre ceas sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Masa Tăcerii
Brâncușiană
Apostolii lumii și-au luat rând pe rând
Cuminecătura și-au dispărut
În urmă rămase doar masa tăcerii
Întorcând din somn neștiut
Douăsprezece scaune
Ca douăsprezece pocale
Pline de slavă și lut.
Lumea a trecut iară și iară
Vorbele au zburat în șir de cocoare
Liniștea a lăsat grea casa de piatră
Sub catapeteasma de stele fuioare
Torcând cernită piatra tăcerii
Din tot ce-a rămas nespus, neînceput
În albe, adormite pahare.
Și cei ce au trecut și cei urmează să vină
Se așază-mpreună în chip nevăzut
La masă să schimbe vreo două tăceri
Și să ciocnească neabătut
Pentru cei ce au fost, pentru cei ce vor fi
Și pentru cei ce pe cale mai sunt
Prin grele clepsidre timpul iar s-a cernut-
Tăcerea ne prinse pe toți în ciubere goale.
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre lut, poezii despre alb sau poezii despre Masa tăcerii
Din tot ce am...
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
simt clipele prin amintiri cum zboară
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
duc mai departe-a timpului povară.
Și nu mă plâng, și nu regret nimic,
las timpului destinul să mi-l treacă
din ieri, din azi, din mâine mă ridic
chiar dacă-ar fi să sap și-n piatră seacă.
Ani grei s-au adunat în urma mea
tăcerile, mai lungi ca niciodată,
din gânduri îmi alungă piaza rea
și calea dreaptă-n suflet mi-o arată.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
cărările îmi par tot mai schimbate,
din tot ce am, din câte am avut,
în inimă-mi rămân doar nestemate.
Ridic cu ele-n cuget un altar,
pentru tăceri loc sfânt de întrupare
din vorbele arzânde ca un jar,
de strajă stând pe dune mișcătoare.
Chiar dacă toamna vieții a sosit,
nu mă opresc din drum, merg înainte,
pornind tăcut din locul hărăzit,
mă-ndrept tot mai smerit spre cele sfinte.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre gânduri, poezii despre viitor, poezii despre viață sau poezii despre toamnă
Dracula: Arbore credincios. Ar putea fi un bun ministru.
Faustina: Vrei să instaurezi iar un guvern vegetal?
Dracula: De ce nu? Așa, fără creier, plantele sunt mai cerebrale decât oamenii. Un singur copac a rămas. Dacă aveam o pădure, organizam alegeri parlamentare.
replici din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- umor despre copaci
- umor despre religie
- umor despre păduri
- umor despre plante
- umor despre parlament
- umor despre miniștri
- umor despre ministere
- umor despre guvern
- umor despre creier
Tablou cu mov, albastru și maro
Aproape adormit eu te-am visat,
iar gândul mi-a rămas îngemănat
cu gândul tău, pierdut pe undeva,
într-un apus întârziat de catifea.
Din margine de somn, pentru o clipă,
priveam mirat cum trupu-mi se ridică
într-un văzduh ce devenea neclar
în maroniu amurg de chihlimbar,
iar tu pluteai deasupra mea pătată
de-o ploaie ce pica defragmentată.
Te-aș fi adus spre mine, mai aproape,
dar te pierdeai prin nevăzute ape
dintr-un tablou pictat de Picasso
cu mov, albastru și puțin maro...
Dar trupul tău se legăna pe pânză
ca un văzduh împodobit cu-o frunză,
iar movu-n roșu se schimba treptat
pe fondul de albastru răsturnat
și chipul tău din umbră mă privea
turnând din ochi licori de peruzea.
Dar într-o clipă-ai dispărut fugară
în năluciri ce se suceau afară
sub norii negri adunați pe cer
din străvezii apusuri de arcer
ce replicau imaginea-ți pictată
pe pânza cerului, neterminată.
Erai sau nu erai, nici nu mai știu,
c-afară se făcuse prea târziu,
iar chipul tău prin mine se scurgea
ca raza ruptă dintr-un ciob de stea.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre roșu, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre negru
Zbor spre înapoi
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Și clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.
Aș vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.
Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eșuat, sunt dus de-al vieții val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aș vrea să mă strecor de jos în sus.
Și cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Și agățat atârn de secundar.
Din ceas se varsă-al clipelor șuvoi
Și-aș vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre prăpăstii sau poezii despre pelerinaj
Cioara mai neagră ca niciodată
Când Dumnezeu, dezgustat de om,
S-a întors în Paradis,
Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,
S-a întors spre Eva,
Lucrurile păreau că o luaseră razna.
Dar Cioara... Cioara,
Cioara i-a adunat împreună,
Legând Paradisul și pământul unul de celălalt
Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,
Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.
Apoi, cerul și pământul au plesnit la încheieturi;
Fisurile s-au transformat în cangrene și s-au împuțit
O oroare departe de de mântuire.
Agonia nu s-a atenuat.
Omul nu mai putea fi om, nici Dumnezeu, Dumnezeu.
Agonia
A tot crescut.
Cioara
A rânjit
Și țipat: " Acesta este creația mea,"
Fluturând drapelul cel negru al propriului ego.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre voce, poezii despre religie, poezii despre plâns, poezii despre mântuire, poezii despre drapel sau poezii despre creștere
Dracula și fata mare
Mânca doar fete mari Dracula,
Și le mușca de gât,
Azi fete mari nu mai e una,
Dracula nici atât.
epigramă de Iulian Marian Chimigeru (20 ianuarie 2009)
Adăugat de Iulian Marian Chimigeru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre virginitate, epigrame despre prezent, epigrame despre mâncare sau epigrame despre Dracula
Au trecut atâtea clipe
Au trecut atâtea clipe în zadar!
Nisipul în clepsidră s-a topit
Și timpul dintr-o dată s-a oprit
Căci sângerează iar... și iar... și iar.
La poarta unui vis a-ngenunchiat,
Bătrân și singur, trist și fără rost,
Uitând de timpul vieții lui frumos...
Și astfel suferința i-am aflat.
Au izvorât poeme de dureri,
Întunecare, lacrimi și suspin.
S-au risipit luminile de ieri!
De-acuma nici copiii nu mai vin.
Sunt obosiți, poate prea mult le ceri...
S-au dus în grabă, vezi, atâtea ierni!
rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre poezie, poezii despre nisip sau poezii despre lumină
Iarna
1. E-alint de cald și dor acasă
Iar masa-ntinsă în arome;
Zăpezi în streașină, diforme,
Își plimbă iarna capricioasă...
2. Doi pași-nainte, unu-n urmă,
Căci vântu-i iute-n solzi de seară;
Îți naști în suflet primăvară
Iar "caldul" viscolul îl curmă...
3. E ger în urma din zăpadă
Și-n scârțâitul porții noi;
Și-i tremur printre fulgii-roi,
În vuiet: preț de serenadă...
4. Cuptorul doarme-n foc aprins
Iar plita farmecă obraji -
Roșind, se-alintă-n zâmbet, calzi-
Iar ochii-s dor de viață-ncins...
5. Iar mama-și râde-un zar de table
Și își descântă poarta-n casă;
Își plimbă coada pe sub masă
Un tors de zeu cu mustăți albe...
6. Dar timpu-și zdruncină răbdarea
Când gara cheam-un tren de seară
Îmi iartă, suflet, din povară
Și-mi cântă-n drumuri alinarea...
poezie de Gabriela Chișcari (12 februarie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zaruri, poezii despre viscol, poezii despre trenuri, poezii despre table, poezii despre suflet sau poezii despre primăvară
Mai dă-ne răgaz
Timpule, mai dă-ne răgaz
Nu doar să stingem, ce-am aprins cu gaz.
Să facem și ce n-am făcut,
Când credeam că până la punct,
A mai rămas spațiu destul.
Timpule, mai dă-ne răgaz,
Nu doar să numărăm orele pe ceas,
Să trecem și prin ce n-am trecut,
Din spațiul de confort,
un salt în necunoscut.
Timpule, mai dă-ne răgaz,
Nu doar să ne "împiedicăm" de ambalaj,
Să privim și ce n-am privit,
Fiind orbi de strălucirea
Unui bling-bling.
Timpule, mai dă-ne răgaz,
Să punem virgula unde am rămas,
Nu doar puncte-puncte,
Când între distanța de la A la B,
Întâlnim doar necunoscute.
Timpule, mai dă-ne răgaz,
Din scutul tăcerii să prindem glas,
Să apărăm ceea ce iubim,
Să avem bunătatea, ca și monedă de schimb,
Convertită într-un zâmbet pe chip.
Timpule, mai dă-ne răgaz,
Să mai putem face popas,
La locurile ce prindeau glas,
Nu doar într-o fotografie,
Să nu pierdem și culoarea din noi,
Să fim doar pagini de tipografie.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tipografie, poezii despre ore, poezii despre numismatică sau poezii despre fotografie
Pe crenel
Nori negri se adună peste cer,
se lasă grei pe ziduri la cetate,
din salba gândurilor mele pier
speranțele din amintiri trădate.
Dar caut încă visul dispărut
prin neiertări întinse ca o pată
pe dorurile-ntoarse din trecut
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.
Doar urme de visare au rămas,
pe clipele de neuitare vie,
bătute în pendulul de la ceas
la margine de tristă veșnicie,
când pasul se aude pe crenel
la ora fixă-a gărzilor schimbate
și-a armelor depuse în rastel
pe rafturile-n șir, numerotate,
la orele când timpul monoton
mai cerne încă clipe cadențate
peste oftatul bietului planton
rămas să te salute din cetate.
De pe crenel deasupra te zăresc,
când norii se destramă dintr-odată,
iar chipul tău, c-un zâmbet nefiresc,
sub curcubeul frânt mi se arată.
O, vis nebun! este un simplu nor
uitat pe cer, la margini de furtună,
sau doar năluca ruptă dintr-un dor
pierdut cândva pe razele de lună.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre trădare
Lutul Sufletului
Am pus un zâmbet pe-o floare
Au trecut mulți ani, el s-a uscat
Astăzi sădesc semințe, nu ale mele
M-am înstrăinat, de mine
O căramidă roșie din trupul meu s-a dărâmat
I s-a furat lutul, înainte de-a arde
astăzi este fărâme
a rămas moartă-n mine
Știu numai de una, căci pe urmă am uitat
Oare câte mi s-au furat?
Așa am rămas fără trupul minții
Eu?
Suntem noi toți!
Mă uit la televizor
iar
copacul îl văd cu rădăcinile întoarse
Aerul este oare pământ?
Putem fi înmormântați direct în cer?
Mi-a fost omorât păcatul
Nu al meu! Ci al celor care nu tresar
nopțile când nu au vise
Da! Nu au vise, căci nu sunt ca mine
Cu cărămizi nearse, pentru că mi s-a furat
Lutul Sufletului
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre televiziune sau poezii despre prezent
Cu tine spre abis
Mergeam cu tine spre abis,
Și te țineam de mână
Iar cerul era mult prea închis,
Și nici urmă de lună.
Un câmp întins ne cuprindea,
Plin doar cu flori alese
Și vântul din urmă venea,
Prin flori fără să-i pese.
Picioarele ne sângerau,
Dar nu simțeam durere
Puterile ni se sfârșeau,
Ne adăpam cu fiere.
Iar gustul ei ni se părea,
Mai dulce decât mierea
Abisul tot nu se-arăta,
Și ne creștea temerea.
Pe cer toți norii prevesteau,
Că va veni furtuna
Iar corbi de nicăieri veneau,
Țipând la noi întruna.
De teamă îmbrățișați stăteam,
Tot așteptând să vină
Dar eu cu ea încet muream,
Cu ochii spre lumină.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vânt, poezii despre picioare, poezii despre ochi sau poezii despre miere
O lună de la dispariția Alexandrei și nimic...
Și s-a ajuns cum au dorit,, mai marii"...
La DNA au mai rămas portarii..
Învins-a iar și iar și iar hoția...
Pierdut-am doar un fleac... democrația...
epigramă de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre dorințe sau epigrame despre democrație
Voi fi femeia...
Mi-ai zis să-ți intru în suflet
și să dansez,
un dans de lebădă desprinsă din apele cerului,
să fie ca o dezmierdare a acelor brațe
ce s-au nuntit în dumnezeire!
Cu părul răvășit și albastru de atâtea ploi ce l-au atins,
așa voi dansa în tine,
cu acel zâmbet de curcubeu ascuns,
ce îl avea Eva, când ținea mărul strâns în palme...
Da, voi fi femeia din tine,
acea taină cu gust de iarbă neatinsă,
cel mai fierbinte vis, un țipăt
prin sângele cuprins de cei mai nerăbdători muguri,
femeia care îți va săruta trupul
într-o continuă beție,
dansând în tine până ce carnea ta
va prinde gustul ei!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre superlative sau poezii despre păr
Destin împlinit
Un cer senin, o inimă ce bate îmi poartă dorul spre zări îndepărtate,
Acolo unde vulturii își fac casă, iar îngerii din ceruri ne veghează.
Aud chemarea unui zeu păgân, cu glas de tunet și sceptru de Neptun
Și îmi pare că acesta mi-e străbun.
Poți fi și pasăre, și om, cu sufletul arzându-ți în altar,
Prin brațe te ridici de la pământ și prin efortul tău de muritor.
Sclipești precum o stea lăsând în urmă adevăruri,
În gândurile tale se zămislesc idei,
Iar prin a tale visuri te apropii mult de zei.
Dacă privești în urmă vezi secole de-a rândul,
Ce au trecut îndată, uitând să povestești
Că ai fost cândva acolo, un personaj din lume,
Ducând o viață simplă sau bătălii regești.
Oricare zi lumină este o zi regală,
Iar noaptea e stăpâna cu stele mii lucind,
În zi sclipește raza prin ani călătorind,
Iar noaptea este sfetnic al multor galaxii.
Doar gândul se desprinde de mantia terestră,
Purtând cu sine viața, ca pe un sol trimis,
Să ducă mai departe în sferele înalte,
Amprenta lumii noastre, eon din univers.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre vulturi sau poezii despre război
Ultimul vers
eu plecam pe un drum
tu veneai pe ape
printre atâtea valuri, nu ne întâlneam
a trecut o zi
iar la întâmplare
nu găsisem calea, tu pășeai pe ea
pun pe răni cerneală, să astup un verb
mă sufocă lumea
unde astăzi merg
la cumpene de ape
le arunc pe toate
pierduți între ape
toți plecăm pe urmă
mă ajung din urmă
pașii goi, de humă
am plecat degeaba
pe pământ e sânge
lacrima iar plânge
versul trist se stinge
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre verb sau poezii despre apă
Viață
din cer coboară timpul
spre noi
trecutul face bagaje, uitând că-am-fost
eu nu las vremurile să mă ucidă
scriu gânduri în ele
pe cer, pe pământ și pe aripile păsării
dinspre apus
bate dinspre toamnă cu primăvară
nu uitarea bate și-aici
frunzele nu cad spre crengile copacilor, invers din ruginiu
cu albastru de cer colorat
lumea nu-i numai din otravă făcută
iar viața
nu-i povară decât pentru oamenii
...
iar iubirea nu-i frânghia cerului fără a-ți da osteneala
pentru ca să ajungi la ea!
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări
La ceas de seară
La ceas de seară gândurile-mi fură
Și liniștea și clipa de tăcere...
Le simt precum un strop de cianură
Ascuns azi într-un fagure de miere...
Îmi amintesc copila de-altădată
Cu părul negru, lung și ondulat,
Cu zâmbet cast și ochi de ciocolată.
Dar timpul a trecut... Te-ai depărtat!
Îmi amintesc cum mă strângeai de mână.
Zburam spre stele și spre adevăr...
Azi timpul amintirile-mi sugrumă
Și de acel trecut îmi este dor.
Da, timpul a trecut. Ai fost mireasă...
Te-a dus un june mândru la altar.
Ce tânără ai fost și ce frumoasă!
Ne-am întâlnit pe drumul vieții iar...
Și viața ta a fost un câmp cu grâne.
Timpul s-a-ntors în palma noastră iar
Și nu-mi mai amintesc nici cum nume
Ne-am revăzut pe-al timpului altar.
Din cerul desfăcut ca o fântână,
Culegem astăzi, iarăși, amintiri.
Tu ești de-acum pe sufletu-ți stăpână,
Iar eu, oh, eu am lacrimi în priviri.
S-a strâns în noi, gol după gol, uitarea.
Din noi, mereu, tăceri s-au adăpat.
Ne este ca un haos depărtarea
Și ce străin ni-i drumul... Ce păcat!
N-avem fotografii, dar ne rămâne
Doar gândul bun trimis spre Dumnezeu
Și timpul petrecut în astă lume -
Un gol imens prins între tu și eu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre apicultură