Meduză plutitoare
Îmi ies sânii,
Din decolteul mării înspumate,
Pârliți de soare,
Iar gustul mării îl simt,
În sărutările tale.
Și amețită de îmbrățișare,
Sunt o meduză plutitoare,
Piedută în orizonturi visătoare.
poezie de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fata de pe stâncă
Pe-o stâncă așezată la marginea mării,
O fată tăcută ca gândul,
Răsăritul vieții scălda în priviri cu ochii dilatați,
Simțea nerăbdare mării înspumate de-a săruta țărmul,
Ca și iubirea ce-n sufletul ei tânăr de mult clocotea.
Cum munții după îmbrățișarea mării tânjesc,
Cum păsările cerului coboară din zbor
Să arate că și ele știu să iubească,
Domnul spre fată privea drăgăstos
Știind ce destin frumos o așteaptă.
Căci nici o cutezanță omenească doamne,
Oftă cugetând printre clipe, fata de pe stâncă,
Nu mi-e atât de râvnită ca dragostea mea
Fără de care viața mi-ar fi zăvorâtă.
Doamne ocrotește-mi-o! în gând se ruga,
Când el cu sarea mării pe piept, radiind de iubire
Cu drag frumoasa visătoare de pe stâncă o îmbrățișa,
Făcând-o să învie, când soarele din mare răsărea.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Țărmul mării,
împodobit cu dantelă de spumă,
contemplă talazuri nervoase...
Sunt cuprinsă
de-o slăbiciune voluptoasă
cu privirea pierdută-n nemărginirea albastră.
Fermecată
de elenul curenților marini,
trăiesc senzația de risipire,
de topire...
Curg asemeni apelor unui torent grăbit,
nu mai știu nimic despre lume.
Eu, ca ființă,
nu mai contez.
Sunt mică, neînsemnată,
amețită
de simfonia mării și de lumină.
Simt dureros slăbiciunea din mine.
Visez, în noaptea albită de lună,
să am puterea mării...
Urcată pe corabia vieții,
aș vrea
să navigez fără teamă,
să pot înfrunta marea-n furtună!
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești în stare...
Tu ești în stare,
Să-mi dai frumusețea zânelor
În nopțile de argint,
Și versul poeților sub pomii înfloriți.
Tu ești în stare,
Să-mi umpli caleașca vieții
Cu muguri de sărbătoare,
Numai să fiu imnul vieții tale.
Tu ești în stare,
Să le cânți stelelor, chiar de e soare,
Și mătasea razelor de lună
Să o săruți pe fruntea-mi visătoare,
Pentru o pură îmbrățișare.
Tu ești în stare,
Să mă petreci liniștită,
Când soarele meu apune,
Fericită, că nu plec din lume
Fără zestrea iubirii tale, iubire.
poezie de Valeria Mahok (7 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
La glezna mării,
meduzele tomnatice,
sunt în agonie.
Frumoasele cu plete
Dau ultimul sărut viu.
tanka de Valeria Mahok (28 septembrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu semne visătoare
Înnoptez în corturile întunericului perfid,
norii nu plâng lăcrimează,
dorm și-n somn
dimineața se scurge în oglinzi.
Morile de vânt macină tăcerea
cu aripi de fluturi pe ciuturi,
de la țărmul mării, valuri albastre
trimit pescărușii în depărtare.
Mă aud în cuvintele mării,
inima bate în vocale sonore
cu semne visătoare
sub aripi de păsări exotice.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La glezna mării
amintirile zâmbesc,
în vise de vară.
haiku de Valeria Mahok (31 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Mării Japoneze
Smaraldul mării răpitoare
E jocul vecinic de colori
În verdea flacără de soare
De lângă țărmii ninși de flori.
Liliachii, se duc izvoare
Sub pomi, plăpânzi ca niște zori,
Smaraldul mării răpitoare
E jocul vecinic de colori.
Copii, de griji neștiutori,
Sunt japonezii-ntre popoare,
Ș-orice dureri le sunt ușoare.
Căci poartă-n suflet, zâmbitori,
Smaraldul mării răpitoare.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fereastra despre mare
În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.
Iar pescarul trece-n luntre
Și în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.
"Spre castel vrodată ochii
N-am întors și totuși plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La Eforie-n miez de toamnă
Marea e marea minune a vieții
Și'n orice anotimp e ca un vis,
Dar toamna, toamna'n timpul dimineții
E-un vis ce nu mai poate fi descris.
Plaja primește-ncet sărutul mării,
Ca un amant pe-amanta lui
Și în beția dulce a'ncleștării
Se lasă lin în voia valului.
Străluce soarele ca'n toiul verii
Deși în miez de toamnă ne aflăm.
Și valul, dând de gustul mierii,
La plajă vine. Să-l lăsăm.
Plămânul submarin al mării
Respiră lung prin ceața ceții...
Eu simt pe buze gustul sării
Și'n suflet apriga dorință-a vieții.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunțele înțelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canalul mării
Pensionari din largul țării
Au făcut canalul mării,
Ca să vină Marinarul
Să ne ia boii și carul.
epigramă de Victor Becheanu (24 mai 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea mării
Vezi cum marea se sparge-n bucățele lovind
insulelele,
dar în necuprinsul ei rămâne intactă?
Am prins eu vreodată din mare
cu brațele mele mareea
care se strecoară prin golfurile de la încheieturile mâinilor
și curge
pe întinsul palmelor mele ca valurile printre stâncile
realității?
Oare tamburii mării
coboară pe coapsele mele
către insulițele subacvatice ale genunchilor
cu toată puterea lor,
puterea mării,
pentru a se sparge apoi, ajunse la fund,
în recurente talazuri la picioarele mele?
Și oare este oceanul trupului meu ocean
a cărui forță aleargă spre țărmuri de-a lungul brațelor mele
pentru a se sparge în palme înspumate puterea care coboară
și se îndreptă spre valurile albe ale celor două tălpi de sare?
Eu sunt marea, eu sunt marea!
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din spuma mării
mă simt sirenă îndrăgostită
cândva născută din spuma mării
numai cu tine sunt fericită
ai în privire orizontul visării.
noi suntem două suflete pereche
iubirea noastră s-a născut în valuri
personaje tonice de poveste străveche
urmele simțirii le lăsăm pe maluri.
mângâieri solare ne-au unit pe viață
stele ne-au vorbit printre emoții
alături de tine în orice dimineață
întâmpin la trezire surprizele sorții.
noi doi și-un cântec din spuma mării
purtăm în sânge lumina sublimării.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea cu tine sa mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.
catren de Otilia Cazimir din poezia Vis Alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea cu tine sa mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.
Otilia Cazimir în poezia, Vis Alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naiva visătoare
Am rămas naiva visătoare,
Ce savurează cu privirea sufletului
Anotimpurile Vivaldiene în floare,
Gustând fără nesaț mierea poetică în versuri,
Cu atâta frământări de gânduri,
În mii și mii de înțelesuri...
Muză mândră, martora fidelă
A cuvintelor croșetate ca o dantelă...
Deseori mă sfidează,
Deși ea, ca și mine,
Visează trează.
poezie de Valeria Mahok (21 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu mare
marea revarsă pe țărm peștii tineri
zâmbetul tău se agață ca o clamă de orizont
unde sunt banchizele coloniile de îndrăgostiți pescarușii într-un picior
atunci când vaporul se îneacă?
mâinile tale risipesc sare
din ochiul verde al mării curge timpul regal
sunt duna de nisip
din care crește agitația mării
stea cu coamă de aramă sunt
scară pe firmamentul cerului șopârlă verde călătoare
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De azi te las
De azi te las cu macii în grădină,
Din cupa lor s-aduni iubiri trecute
Și să te joci c-o rază de lumină,
Găsită-n dimineți necunoscute.
De azi te las la poartă de destin,
O vei deschide doar cu o privire,
Va plânge timpul c-a rămas puțin
Și poate absenta... la întâlnire.
De azi te las să îți întinzi aripa,
Să poți zbura spre orizonturi noi,
Să poți pluti și să-nțelegi risipa
De soare alunecând pe sânii goi.
De azi te las, ești liberă și pură
De lacrimă tu vei uita curând
Și-atunci când sărutările se fură,
Luceferi albi... în suflete pătrund
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pasăre de foc
Iubire, pasăre de foc,
Potcoavă cu noroc,
În suflet mi te-ai cuibărit,
Dar l-ai pârjolit,
L-ai inundat cu gustul cărnii tale fugare,
Apoi l-ai părăsit.
Iubire, din penele tale pierdute,
Pentru eternitate,
O mulțime am păstrat,
Ca pe-o virtute.
poezie de Valeria Mahok (19 noiembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valurile mării
Din valurile mării și răsărit de soare
Ai apărut iubire, iubirea mea cea mare
Tu ai venit tiptil și-n suflet mi-ai intrat
Acum eu te iubesc și te iubesc curat
Și razele de soare cunună ne-au făcut
Sunt tare fericite că noi ne-am cunoscut
Și imi doresc iubire să nu ne desprțim
Acea cunună mare în doi s-o împletim
Să mergem înainte, pe drumul fericirii
Așa cum am pornit în numele iubirii
Și nimeni și nimic să nu se-mpotrivească
Și flori multicolore în cale să ne crească
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!