De chaos pătruns
Mă-nvârt în juru-mi ca un astru
În poala soarelui măiastru,
Întunecimea mă-nfăşoară
Sălbatic, m-atacă ca o fiară.
Mii de vânturi mă pătrund
În chaos mă trezesc că sunt,
Călcat de pietre fără frică
Ce-n aer cred că se ridică.
Căci, doar pietre ele sunt,
Cad în praful cel mai crunt
Dar, chiar şi-atunci, sfidând
Tot vulturi, se cred zburând.
Iar eu, uitat în carcera cea grea
Searbădă şi rece, solitudinea,
Nu sunt, ce sunt cu-adevărat
Ci, doar, ce alţii au aflat.
Dispar, ca un gând ciudat,
Ca un fum, de alţii dispersat.
Eul meu se-afundă-n nefiinţă
Pustiit de-a focului voinţă.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
ÎI DERANJEAZĂ... (N-O)
Pe nătăfleţi îi deranjează inteligenţa altora.
Pe nătărăi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe nebuni îi deranjează oamenii normali.
Pe neciopliţi îi deranjează că alţii sunt binecrescuţi.
Pe cei necivilizaţi îi deranjează că alţii sunt civilizaţi.
Pe cei necuviincioşi îi deranjează că alţii sunt cuviincioşi.
Pe neghiobi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe cei neîndurători îi deranjează că alţii sunt îndurători.
Pe cei nemiloşi îi deranjează că alţii sunt miloşi.
Pe cei neomenoşi îi deranjează că alţii sunt omenoşi.
Pe nerozi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe netoţi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe nevolnici îi deranjează că alţii sunt capabili.
Pe oamenii de nimic îi deranjează că alţii sunt oameni de caracter.
Pe nulităţi le deranjează că alţii sunt geniali.
Pe cei obsceni îi deranjează pudoarea altora.
Pe cei obtuzi la minte îi deranjează că alţii sunt inteligenţi.
Pe ordinari îi deranjează că alţii sunt extraordinari.
Pe cei ostili îi deranjează că alţii sunt prietenoşi.
George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Sunt doar
Sunt doar un om, atât, un om,
Sunt trecător, sunt căutător,
Sunt într-o piesă un actor,
A unora şi-a tuturor.
Sunt ca şi alţii, bun sau rău,
Sunt suflet tainic, visător,
Sunt când în cer sau când în hău,
Sunt muritor şi sunt un dor.
Sunt pentru tine... de contează,
Sunt cum e timpul, sunt o frază,
Sunt ploaia rece sau o oază,
Sunt rimele care-mi dansează.
Sunt doar un om şi el e pom
Şi ea-i o floare, nu-i oricare,
Şi el e râu, curge spre vale,
Şi-aceeaşi piesă, râde, doare.
Sunt noaptea umbră sau visare,
Simt dimineaţa nor sau soare,
Sunt cum e roua de pe floare
Cu dulce-i rece... dulce oare?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinţilor le este dat să rămână în miezul triumfului chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri: în faţa suferinţei sunt numai fiinţă până la nefiinţă. În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui care se ridică şi tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat al luminii pentru a favoriza altă viaţă.
Camelia Opriţa în Părinţilor noştri, între esenţial şi etern (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt toate la un loc şi fiecare ...
Sunt pulbere de stele căzătoare
Sunt scama unui nor pierdut pe cer
Sunt roua dimineţilor cu soare
Sunt un ecou gonind fără reper
Sunt vântul ce adie dimineaţa
Sunt ramul încărcat de flori şi rod
Sunt seva din care se-nfruptă viaţa
Sunt gândul vesel alergând slobod
Sunt apa de izvor ce se prăvale
Sunt matca râului cu susur lin
Sunt faldul aurorei boreale
Sunt zborul către steiul acvilin
Sunt toate la un loc şi fiecare
Sunt doar grăuntele dintr-un deşert
Sunt raza soarelui ce-n veci răsare
Sunt doar un cânt, dintr-un mai vechi concert...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sala de clasă este un sanctuar prin care unii trec cu evlavie, alţii cu emoţie, alţii cu interes, alţii cu motivaţie, alţii cu abnegaţie, alţii cu greu, alţii cu mirare, fără să-şi dea măcar seama de ce sunt acolo!
Mihail Mataringa (1 martie 2020)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transoceanie
Imensitate de apă ce există mereu, de un ieri,
o străbat din centru cred şi
nu există direcţii, sau ar fi
dar sunt şterse de valuri sau vânturi
ce nu duc nicăieri,
mă vântur,
e un dute-vino, doar câteodată mă bucur
c-ajung pe o creastă, dar nu se vede nimic
că sunt orbit
de spumă şi sunt aşa mic...
şi sunt mulţi alţii, mulţi, mulţi
într-un păienjeniş, fiecare c-un val
al lui, unii trăsniţi de fulgere...
şi niciunul n-ajunge la mal,
că nu există mal, nici amonte, aval
şi plouă
cu picături ca nişte mici ouă,
cu picături ca o rouă
ce acoperă apa, purtate pe valuri,
bătute de vânt,
fără nicio direcţie, căci n-au de ce să se lovească,
nu-s maluri...
sunt eu, nu mai sunt...
doar se mai înalţă un abur într-o imensitate de puf alb sau gri, nori
tăcuţi
până când tună
şi fulgeră... poate o fi vreo furtună?...
... s-a-ntâmplat de câteva ori!
Este-o mare de lume nebună, nebună, nebună...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără iubire...
Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-şi caută odihnă, fiind istovită
Şi se-ntreabă mereu: Cine sunt?
Fără iubire mă doare uitarea
Şi nopţile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt şi chem resemnarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?
Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu eşti departe, mai sus decât norul
Şi-atunci mă întreb: Cine sunt?
Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?
Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că ştiu cine sunt!
poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt întreg cu o jumătate lipsă. Sunt cântec fără note, cuvânt sunt – nerostit. Sunt vorba grea, neauzită. Sunt zbor fără aripă, mers fără pas, sunt ora fără clipă. Eu sunt doar jumătate din existenţa mea. Eu sunt doar jumătate de pereche.
Dana Mîndru în Întâlniri imposibile (1988)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea ucisă
am aripile rupte
sunt pasăre rănită
închisă într-o colivie
să zbor unde
să zbor de ce
să zbor cu ce
ieri au ucis pasărea
cu pietre
au ascuns cântecul
sub pietre
au îngropat inima
între pietre
pe ţărmul pustiu
azi, doar sânge
pe pietre
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎI DERANJEAZĂ... (I-M)
Pe idioţi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe ignoranţi îi deranjează erudiţia altora.
Pe imbecili îi deranjează cei care nu sunt imbecili.
Pe incapabili îi deranjează că alţii sunt capabili.
Pe incompetenţi îi deranjează că alţii sunt competenţi.
Pe inculţi îi deranjează că alţii sunt culţi.
Pe cei indecenţi îi deranjează că alţii sunt decenţi.
Pe indiscreţi îi deranjează discreţia altora.
Pe inepţi îi deranjează cei care nu sunt inepţi.
Pe cei insensibili îi deranjează sensibilitatea altora.
Pe cei ironici îi deranjează ironia altora.
Pe isterici îi deranjează cei care nu sunt isterici.
Pe încuiaţi îi deranjează cei care sunt descuiaţi.
Pe mediocri îi deranjează că alţii sunt eminenţi.
Pe mincinoşi îi deranjează că alţii nu sunt mincinoşi.
Pe mituitori îi deranjează că alţii sunt cinstiţi.
Pe mizantropi îi deranjează cei care iubesc oamenii.
George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eu sunt
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.
Mă întreb cât va mai dura.
Aud cum se sparg valurile de pietre.
Mă văd întotdeauna stând pe dig.
Vreau să pescuiesc aici în fiecare zi.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.
Pretind că marea este casa mea.
Simt nevoia de a fi aproape de freamătul apei.
Ating pietrele sărind de pe una pe alta.
Mi-e teamă că-într-o zi nu le voi mai putea traversa.
Îmi dau lacrimile când faleza mea este profanată.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.
Sunt conştient că într-o zi se va sfârşi.
Declar: acest dig va fi o parte din moştenirea familiei mele.
Cred că mai este timp să prind Pălămida din vis.
Incerc să-mi imaginez strănepoata păşind pe-aceste pietre.
Sper să pescuiesc mereu pe dig.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.
poezie de Greg Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glastral
Sunt seva din vaza ce-n floare mă îmbeţi
Şi dragul, intens cu-apă proaspătă 'ndoi
Să ţină nestins ce se arde în noi doi,
Ştiut în ascuns, negăsit de profeţi.
Îţi pătrund capilare prin tija tăiată,
Că n-am vrut pe alei să te-adulmece alţii,
Să ţin tot eu loc de duhovnicii, abaţii
Ce-n mantii ascund cât te vor, neîntinată.
Doar am, peste dor, o teribilă teamă
Că totul în veşted o zi se sfârşeşte
Şi inima în lacrimi te adapă, păzeşte
Culori să nu-ţi piară, să împiedice dramă...
Doar gând, să nu sec, trup îmi face să geamă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai sunt tânăr, doamnă
Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost
Doar serul din perfuzii îmi tropăie prin sânge.
Cum aş putea fi iarăşi Don Juanul care-am fost
Când trupul veştejeşte şi putirinţa plânge.
Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul
Cât să pricep căderea când nu ai echilibru.
Un pătimaş în eros, nicum n-am fost sătul
Cât să pot satisface orgoliul meu de tigru.
Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,
Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;
De prea multe lipide şi-o gută-nfiptă-n os
Când tensiunea creşte mă-nvârt ca-n piruetă.
Nu mai sunt tânăr, doamnă, şi de pereţi mă ţin
Când scările cobor, că-mi scârţâie genunchii;
Sunt un cadavru viu la care corbii vin
Să ciugulească gena ce-au pus-o-n mine unchii.
Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îţi jur, mai cred
Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara
De câte ori vâd ţâţe; de vreau să mă reped
Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!
parodie de Elena Victoria Glodean, după Mircea Dinescu (2014)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt mii de eu
Sunt mii de munţi care ar vrea să urle
Sunt mii de vânturi ce ar vrea să stea
Sunt mii de gânduri ce aleargă glasul
Sunt mii de Eu ce ies din Karma mea.
Căci noi trăim într-o enigmă
E primul rid pe faţa ta
E doar sarcasmul ce îndrumă paşii
Doar o dorinţă de a te crea.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire
Sfârşitul e cel care ne apără de pieire;
Sfârşitu-i nemurire.
Minte opacă,
Lasă lumina să te pătrundă,
Lasă lumina să-ţi arate
Nemurirea,
Căci eu o văd în fiecare clipă;
O simt şi-o adulmec,
O simt şi-o ating;
Nemurirea sunt eu,
Eu sunt nemurirea.
Nu voi piei,
Ci doar voi învia,
Nu voi pleca,
Ci doar voi aştepta
O clipă-n puls faţă de alţii.
Nu vezi?
Sunt om, sunt muritor,
Sunt o străină;
Căci nici eu nu mă cunosc.
Sunt lipsă, sunt absenţă,
Sunt soarele fără lumină…
Şi vreau s-o caut, să o găsesc
Mi-e dor să strălucesc!
Miros de cetină arzând,
Sunt vânt.
Miros de fân uscat,
Sunt rădăcina sub copac.
Miros de ramură de tei,
Sunt pleata salciei.
Miros de acasă,
Sunt bunica ţesând la fereastră.
Miros de viorea târzie,
Sunt poezie.
Miros de copilărie,
Sunt eu, sunt veşnicie...
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Chiar dacă sunt
sunt doar o călătoare
ce vede un pic mai departe
tributul iernii sub cerul de lapte
şi sufletul alunecând în dungă
printre mesteceni albi
sunt doar o copilandră
în strâmba lume-a vântului ce uită
că legea e grăunte şi virtute
chiar dacă urma i se şterge
printre păduri din ce în ce mai rare
rămâne patima şi visul
de-a îndrepta tot ce e strâmb
în lumea asta ca o lumânare
rămân ce sunt, şi cred
în saltul suprem
spre nemurire
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietre de moară
Au murit brazii de pe stânci,
Trăiesc doar butoaiele de lemn.
Lumea lor nu are soare,
Doar păianjeni ce sunt eroi ai nimănui.
Oamenii râd, oamenii uită, oamenii nu simt...
Perdele de fum desenate în noapte
Şi şoapte rostite ultima oară,
Aş fi vrut să rămâi mereu aproape
Dar şi despărţirea poate fi o comoară.
Cu sticle de plastic păstrez amintiri,
Lemnul mă ceartă dar ştie şi el
Că munţii suspină când nimeni n-are
Nici o vină.
Au venit zilele cu praful gri,
Cuiele ruginite se-ndoaie în timp,
Păstrez acelaşi lacăt,
Deschid aceleaşi uşi,
Ascult aceeaşi linişte.
În lumea care nu mai este a ta
Eu am venit cu lumea mea,
Să stau acolo?
Nu ştiu cât
Şi nici nu ştiu dacă e bine.
Voi reuşi?
Poate nu vreau,
Oare mai sunt alţii ca mine?
Las întrebări în rumeguş
Să se usuce, să dispară.
Păşesc acum, pământul gol,
Am reuşit, pietre de moară!
poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎI DERANJEAZĂ... (P-Ş)
Pe paranoici îi deranjează cei care nu sunt ca ei.
Pe parveniţi îi deranjează cei care nu sunt parveniţi.
Pe păcătoşi îi deranjează că alţii sunt neprihăniţi.
Pe păcătoşi îi deranjează că alţii sunt sfinţi.
Pe cei penibili îi deranjează că alţii produc o impresie plăcută.
Pe pesimişti îi deranjează că alţii sunt optimişti.
Pe ponegritori îi deranjează elogierea altora.
Pe porci îi deranjează că alţii nu sunt porci.
Pe cei porcoşi îi deranjează că alţii sunt cuviincioşi.
Pe pramatii le deranjează cei care nu sunt pramatii.
Pe oamenii primitivi îi deranjează că alţii sunt rafinaţi.
Pe prostănaci îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe proşti îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe rasişti îi deranjează cei care nu sunt ca ei.
Pe oamenii răi îi deranjează bunătatea oamenilor buni.
Pe oamenii răi îi deranjează că există oameni buni.
Pe răufăcători îi deranjează că există binefăcători.
Pe răutăcioşi îi deranjează că există oameni plini de bunătate.
Pe cei sadici îi deranjează că alţii sunt miloşi.
Pe cei sarcastici îi deranjează sarcasmul altora.
Pe săriţi îi deranjează oamenii normali.
Pe scrântiţi îi deranjează oamenii normali.
Pe sluţi îi deranjează că alţii sunt frumoşi.
Pe smintiţi îi deranjează oamenii normali.
Pe smuciţi îi deranjează oamenii normali.
Pe sonaţi îi deranjează oamenii normali.
Pe stupizi îi deranjează cei care nu sunt ca ei.
Pe şovini îi deranjează că alţii nu sunt şovini.
George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Eu cred în oameni
unii cred în ceea ce nu sunt
alţii în ceea ce văd
eu cred în oameni
în cei care
plecaseră demult sau
poate mai devreme
mai cred
în locul din care nu
plec niciodată, copilăria
uneori poate sunt puţin arogant şi egoist
mă gândesc doar la mine şi la acea
aşteptare încordată fără
prieteni vecini
şi neamuri
n-am nimic de ascuns
în oraşul meu plouă
dimineaţa la amiază şi seara şi
oamenii mor după fiecare ţigară
strivită sub picior sau aruncată la coş
ştiu că o să mi-se întâmple şi mie asta
voi pleca tăcut ca şi când
nimic nu s-ar fi întâmplat
pe urmă cineva o să
întrebe despre un bătrân
cu ochii mici şi
plete peste umeri
unii cred în asta
eu cred în oameni...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Magia apei
Departe de lumina din care m-am născut,
Străbat o lume nouă, mă scurg spre neştiut,
Mai lin sau mai năvalnic, privind spre locuri noi
Ce ştiu că vor rămâne departe, înapoi.
Sunt locuri ce mă-mbie şi-atunci încerc să stau
Cât pot de mult în ele, să hotărăsc ce vreau,
În limpezimi să caut sfârşituri de poteci
Şi-apoi, c-o nouă forţă şi simţurile reci,
Să îmi urmez făgaşul, săpându-mi maluri noi
Spre văile cu soare în luturile moi,
Rostogolind în cale şi stânci şi pietre tari,
Ducând cu mine viaţa şi-ai undei băjenari.
Spre ce şi către cine? – nu ştiu, şi chiar de-aş şti,
Ar fi doar pentru mine, căci n-aş putea vorbi,
Iar legile naturii nu sunt un amănunt:
Sunt magice şi-mi pare că eu... doar apă sunt.
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!