Poteca Verde

Poteca neumblată
vreodată
spălată doar de roua dimineţii
se ascunde într-un ochi de umbră
Verde
El a trecut demult.

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stele eterne
printre spicele de grâu
clipesc auriu –
firele de iarba verde
în roua dimineţii

tanka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi

negri pe tine poposesc cu poftă
nebună zeitate cu trup de havană
împrăştiind miros discret de iasomie

se zgâiesc cu avânt ciudat de flintă
cu fitilul aprins de frânturi de iubire

prima dată au stat pe gleznele pătate
de vise care se scurg atipic în pat

doi ochi negri privesc indiscret genele
rimelate cu discreţie de-un gând trecut
prin roua dimineţii strecurată prin pereţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul Cariatidei

Contele Dracula a trecut mai devreme
lăsând în urmă un abur lejer de sânge roturier;
garguii au rânjit cu nedisimulată ironie:
rezerva sanguină e din ce în ce mai puţină.
Desigur nu-i momentul să facem mofturi
sorbim ce găsim
iar sângele albastru
îl putem dilua cu pelin.
Norii s-au înghesuit stingheriţi
dintr-un colţ în celălalt al cerului
roşind vinovaţi spre apus
iar soarele s-a aprins
într-o vâltoare
de nedescris
în manualele de astronomie modernă.
Pe un ram străbătut de sentimente ambivalente
corbul rămas văduv în urmă cu o lună,
croncănea nevermore
în cadenţă de ceas deşteptător
înviind din tunelul timpului
clipele dimineţii târzii;
doar femeia din Caria
blazată de atâtea secole de purtat pe creştet
visele nopţii în coşuri de piatră
îşi chema impertinentă
cu un zâmbet de Giocondă îngheţată
vecinele la o bârfă suculentă:
Dracula iar s-a îmbătat!

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima nopţii

în iarba verde văd în soare
sclipind în zori mărgăritare
e roua nopţii adunată
şi-n pânza timpului pictată
demult, copilă, alergam
cu ochi senini şi incercam
în palma mea cu bucurie
s-o prind din flori de iasomie

acum când zorii mă trezesc
şi paşii-n iarbă se opresc
privesc bobiţele de rouă
ştiu că-i senin şi că nu plouă
dar undeva adânc în gând
simt roua şi-o aud plângând
e lacrima pierdută-n zori
din noaptea mea... de ursitori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunetistă

Am mâna şi ochiul format,
pot să afirm fără să mă laud,
nimeresc drept în inimă sau în cap
de la orice distanţă
rezonabilă,
pe timp de război
sau de pace,
dar şi în vacanţă -
niciodată n-am ratat
vreo ţintă ascunsă
nici dragoste,
nici credinţă,
doar speranţa,
fata Morgana,
de două ori m-a fentat.

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amfibiu

nostradamus pescuieşte în baltă
pentru a enşpea oară fără permis de scafandru
eclipsa de lună îl mustră tandru
tritoni translucizi clănţănesc indecişi a revoltă

un amfibiu de gen fluid depune plângere
de hărţuire sexuală
oedip i-a fumat toată rezerva de papură
şi vreo două-trei fire verzi rubinii de rubarbă

sălcii consumate de frustrări existenţiale
se prezintă mereu martore la metamorfoze incomplete
despre care au citit în manualul de biologie
de la nu ştiu ce editură

mai contează?

demult nu mai avem ochi şi
solzii ne-au căzut fără să creştem aripi
doar câteva gene incerte
pleoapele cad în cortine grele
peste piese ce nu s-au jucat niciodată

şi atunci de ce
tot insistăm
că repetitio mater studiorum est
bieţi mormoloci indistincţi
mai avem câteva ere,
câteva milenii
câteva secole,
câteva decenii,
trei ani,
două luni,
o săptămână
şi o zi,
până să devenim amfibii
cu drepturi depline

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost iar cutremur în Vrancea

A fost iar cutremur în Vrancea, a cincea zi la rând,
unda de şoc s-a resimţit
şi la Bucureşti...
se pare că doua plăci tectonice s-au ciocnit
într-un disperat eseu pentru prioritate
sau, în orice caz, au trecut una peste cealaltă...
A existat, fără îndoială, destulă tensiune acumulată
în subteranul fragmentat de
fenomene climatice extreme!
Ploile abundente şi
fricţiunile zilnice nu prevesteau ceva pozitiv,
totuşi, nimic nu părea sa anunţe un seism
de o asemenea magnitudine!

Cutremurul a făcut să zdrăngăne ferestrele glasvandului
şi geamurile vechii biblioteci din sufragerie,
iar bibelourile de porţelan vetuste
şi sticluţele de tărie
cu nume exotice
au săltat indecente precipitându-se spre podeaua
gata să le primească ţăndările -
dar plicul în care se păstrau actele casei
şi chitanţele de la întreţinere pe cinci ani
era pus bine.
La marginea patului,
pe fundul unei cutii goale de bomboane
zăcea roz-pal certificatul de căsătorie împăturit în patru...

Din fericire,
Nu au existat pagube importante;
Copiii plecaseră demult de acasă.

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua dimineţii

Când am să fiu un bob de rouă
Căzând pe negrele-ţi sprîncene
Împrăştie-mă usor în două
Opreste-mă să curg din gene

Cu mâna ta să mă ridici
Să-ti curg pe buzele setoase
Si nici un strop tu sa nu pici
Pe nările umflate groase

Tu să mă sorbi drept apă vie
Si unge sufletul ce l-am iubit
Si dor mi-a fost de tine mie
Am plecat eu nu te-am părăsit

Tu să te scalzi în roua dimineţii
Când soarele nu este încă sus
Te îmbraci cu haina tinereţi
Atunci când roua nu s-a dus

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa Tăcerii

Brâncuşiană

Apostolii lumii şi-au luat rând pe rând
Cuminecătura şi-au dispărut –
În urmă rămase doar masa tăcerii
Întorcând din somn neştiut
Douăsprezece scaune
Ca douăsprezece pocale
Pline de slavă şi lut.

Lumea a trecut iară şi iară
Vorbele au zburat în şir de cocoare
Liniştea a lăsat grea casa de piatră
Sub catapeteasma de stele fuioare
Torcând cernită piatra tăcerii
Din tot ce-a rămas nespus, neînceput
În albe, adormite pahare.

Şi cei ce au trecut şi cei urmează să vină
Se aşază-mpreună în chip nevăzut
La masă să schimbe vreo două tăceri
Şi să ciocnească neabătut
Pentru cei ce au fost, pentru cei ce vor fi
Şi pentru cei ce pe cale mai sunt
Prin grele clepsidre timpul iar s-a cernut-

Tăcerea ne prinse pe toţi în ciubere goale.

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea-i starea pură-a fericirii

Aştept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înfloreşti, iubito, Preacurată...

Speranţa mea-i un vis indefinibil
şi-un echivoc sfâşietor al vieţii,
te văd în vis şi-n roua dimineţii –
mi-eşti marea cantitate de posibil.

La umbra unor crini îndrăgostiţi,
am fost tovarăşi, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic şi corai,
nefericiţi de-a nu fi fost nefericiţi...

Ştii bine că-n iubire se şi plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...

Din depărtări, iubito, eu te-aş strânge,
ca să-mi săruţi privirile nătânge...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis oriental

Cu ochi, abia mijiţi, visez,
Să fiu, o clipă, japonez...
Şăgalnic să mă înfioare,
Cireşul înălbit de floare,

Feeric să îmi ningă teama,
Zăpada de pe Fuji Yama,
Să scriu, cu diafanul ceţii,
Haiku pe roua dimineţii...

Să-mi fie trupu-nveşmântat,
În kimono-ul înflorat,
Să-i fie sufletului hrana,
Buchete mari de ikebana...

Din veac străbun să se pogoare,
A samurailor onoare,
Prin minte să-mi plutească crima,
Ce-a stins lumina-n Hiroşima,

Să sorb, o picătură doar,
Din ceaiul verde şi amar,
Apoi, urmând imboldul firii,
Să-mi fac, alene, harachiri!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am legat...

Am legat copacii la ochi
Cu o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gasesca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Prin roua dimineţii,
Doar ea e norocoasa
Ce dintre toţi poeţii
Mai scrie şi cu coasa.

epigramă de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea verde

poezie şi culoare
zorii zilei îmi deschid
înspre dimineţi cu soare..
soare cald în răsărit.

a trecut şi o furtună
parcă ieri... sau mai demult
azi din raze-mi fac cunună
glasul mierlei îl ascult.

glasuri mii... frunza e crudă
se agită-un piţigoi
ghioceii ies din umbră
fără pijama.. şi goi!

viorelele timide
îşi lasă privirea-n jos
toporaşii cu albine
se privesc în ochi duios!

ce frumoasă eşti pădure
la o margine de sat
ochii mei te creionează
azi pe-o pagină de chat.

eşti tablou... eşti simfonie
eşti arpegiu... eşti culoare..
nu...... tu eşti natură vie
şi nu ai asemănare!!!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi noi

Albastru-n cer şi verde pe pământ -
Aşa-i acum, e-o primăvară caldă
Şi-n dansul nou, uitând de nori şi vânt,
În fluturi noi, privirile îşi scaldă.

Cuprinde-n ochii ei nemărginiri
Întinerite-n roua dimineţii
Odată cu-ale zorilor priviri
Ce-ndepărtează urmele tristeţii.

Şi râde înspre noaptea ce-a trecut,
Şi cântă fericită şi zglobie
În zborul ce-l mai are de făcut
Atât cât timpul ei va fi să fie.

Spre fluturi noi, trimite-acum salut,
Căci fluturii albaştri-au dispărut

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă rotire

o nouă rotire în timp,
într-o linişte de stejar
crucificată în sclipirea ochiului de fluture.

muza neinspirată sare peste dimineaţa verde,
adună pereţii, ascunde cerul,
coboară spirala pe care o visam
şi toate lucrurile mă întâmpină
lipindu-se de ochi, de braţe, de tălpi.

în centrul spaţiului eşti tu,
în orice punct aş fi,
într-un plural absent,
într-un cearcăn al unei stele,
în noaptea nedormită
şi uneori scriu pe distanţa îngheţată
fără a aştepta răspunsul lunii indiferente.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Dacă ţie încă nu ţi-am scris,
Pentru mine e sigur, precis
C-ai rămas în anul ce-a trecut
Şi urmează un nou început.

Eşti doar o amintire înrămată,
Nu privesc în urmă vreodată.
De când au pătruns zorii dimineţii
Am pornit pe noul drum al vieţii!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul femeii păianjen

O să-mi vopsesc părul verde şi
unghiile negre
să nu mă întrebi de ce
mi-au crescut dinţii aşa lungi
şi urechile ascuţite
ca de elf.

Cum nu pot să te îndrăgostesc
de mine
o să te amuz poate
sau şi mai bine
o să te îngrozesc
atât de tare încât o să uiţi
să-ţi mănânci untul pe pâine
şi să-ţi bei cana de lapte bătut
la cina de adio –

Dimineaţa când o să te trezeşti
plesnit nemilos peste pleoape de o rază
mai musculoasă,
precis o să te întrebi
ce-i cu semnul acela roşu pe piept
plasat undeva sub inimă,
intercostal -

tu, ca de obicei, raţional,
o să presupui că a fost doar un ţânţar...
sau în cel mai rău caz un gândac celibatar
ce-a supravieţuit surprinzător de la ultima dezinsecţie
cu efect întârziat.
Dar în niciun moment
n-o să-ţi treacă prin cap
că azi noapte ai primit inopinat
sărutul femeii păianjen.

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă o haină e spălată de sute de ori, cum poate deveni curată dacă e spălată în apă murdară?

citat din Nagarjuna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea poeziei

cu poezia mea am în cer acces
vreau să-i bucur pe îngeri pe sfinţi
s-au înălţat prin al morţii proces
să fie mângâiere, alean la rugăminţi.

cu poezia mea mereu mişc vântul
când tulbură apa din delta iubirii
vreau să prindă forţă şi avântul
să netezească drumul izbăvirii.

cu poezia mea cresc preţul vieţii
cu toate splendorile ce le-am adunat
spălată de pulberi în roua dimineţii
trupul ei să pară un tărâm minunat.

cuvinte care frâng structura ceţii
în cununi de raze s-au împreunat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!