Aproape stângaci

uneori
pierd sensul cuvintelor
şi mă înec
în propria mea baltă de sânge
ştii ce-mi doresc
să îmbătrânesc frumos
în balta plină cu nuferi
singurul sens al vieţii mele
în care cred şi mă închin
la umbra unei troiţe
născută din mâl

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

n-o să caut
nicicând
un sens al nimicului

sunt plasma din sânge

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţia mea eşti tu...

Uneori îmi pierd raţiunea
Nu ştiu ce e în mintea mea,
Mă face să fiu veselă întruna
Am luat-o razna ca nebuna.

Dacă ai şti cât mi-aş dori
Să mai facem nebunii
Ca doi copii în multe filme,
Dar mă-ntrebi, ce vreau de la tine?

Uneori mă priveşti aşa frumos,
Te uiţi la mine de sus în jos,
Vreau să fie o magie
Inspiraţia mea din poezie.

Când te văd zâmbind, zâmbesc
Când te privesc, e tot ce-mi doresc,
Doresc ca timpul să stea pe loc
Să rămânem împreună de tot.

Ca s-avem acest moment
Trebuie să găsim un argument,
Ca să-l facem să rămână,
Noi să fim tot împreună.

poezie de Inspiraţia mea eşti tu... (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi erai cer indecis
eu nu ştiam dacă sărut
talpa ta
sau umbra prelinsă în iarbă
desculta
umbra mea inafara
pasilor tai descalcati
aruncati peste fantani
secate
da
umbra mea semana
cu pielea de şarpe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teide

ce caută lupii
în ţinutul acesta
unde nimeni
nu mănâncă nimic?

mi-am găsit sălaş
sub pietrele fierbinţi
lângă şopârle

port un coş de nuiele
pe braţul drept

mâna mea stângă
mângâie luna născută
aproape de tropice

câtă risipă de suflet
şi sânge lichefiat!

câtă risipă de oase
şi verde nescris
pe craterul selenar!

respir prin alveole
şi nu mă mir
dacă sunt om sau peşte

mai uşor ajung
în inima unei pietre
decât în suflet de om

să nu mă-ntrebi
de ce iubesc atât de mult
stânca fierbinte

să nu mă-ntrebi nimic
din ce nu ştii
îţi zic aşa
ca un final de poveste

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi pierd uneori?

De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?

De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?

De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?

De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?

De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?

De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

ticăitul celebru

sentimentul bizar
mă încearcă
în singurul sens permis

ce ştiu eu despre îngeri
şi lumi în care n-am fost

ce ştiu

de ce mă caut mereu
crezând că sunt
povestea sclipitoare
din golul vecin?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm de-nceput

(De Ziua Mondiala a Scriitorilor)

Când nu Te mai găsesc
am învăţat cuvintelor să mă închin
ca unor icoane ce mă primesc
la mese cu pâine, sare şi vin

Uneori, gândurile mele
sunt limpezi... După cum ştii,
culeg cuvintele direct din stele,
şi-n tâmplă se-aprind înalte şi vii

Alteori, adun cuvintele din ţărână,
le dau chipul şi asemănarea mea;
câte din ele-or să rămână –
facă-se voia Ta.

poezie de Emil Almăşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne folosim de conţinuturile întâmplătoare ale vieţii pentru a amâna indefinit confruntarea cu forma ei – cu singurul "conţinut" care i se potriveşte fără rest: acel fel de a o trăi, pentru care forma vieţii se impune de la sine ca fiind unicul ei conţinutul adecvat. Sens are numai viaţa pentru care punerea întrebării referitoare la sensul vieţii ne apare ca fiind lipsită de sens.

Horia-Roman Patapievici în editorialul "Viaţa noastră"
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

ciudată trezire a stelei
născută din novă

ce putere nedreaptă
poate să aibă
praful cosmic
asupra mulţimii de poduri
intergalactice

sunt umbra lui doi

ah!
minusculă viaţă
te voi închide cu cheie de sori
în urechea internă
a câinelui meu orb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda oarbă

Fierul ruginit care-mi înmoaie oasele
Fierul forjat care-mi zgârie mâinile
Fierul înroşit care mă pătează de sânge
Fierul vechi care-mi invadează biografia

Tu ai putea crede că inima mea e nămolită
dar trecătorii sunt ţintuiţi pe trotuare
pentru că pereţii vor fi scrişi hoţeşte cu sânge
şi spaima mea va fi peste tot răspândită
o spaimă ce-mi dilată în crescendo pupilele
o spaimă ca o vorace gură căscată
sau mai degrabă ca distanţa dintre dinţii ce-mi clănţăne
şi în spatele acestei frici îmi voi expune versurile

Îmi doresc să mă priveşti ca pe o basilică
Îmi doresc să mă pipăi ca pe o orgă
Îmi doresc să mă simţi ca pe un capelmaistru
Îmi doresc să cobori, păcălindu-i pe sfinţi, din icoană

parodie de Constantin Ardeleanu, după Gellu Naum
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ştie că va muri şi chiar moare cu fiecare zi. S-ar părea că ajunge să ştii asta pentru a înţelege (ceea ce nimeni nu înţelege) că sensul vieţii nu poate să nu fie independenţa de efemerul existenţei. Sensul vieţii e îndeplinirea pe lumea asta a voinţei celui care te-a trimis sau ceea ce dă sens fiecărei clipe a vieţii, iar sensul e dat de un singur lucru: îndeplinirea, năzuinţa către îndeplinirea unicei dorinţe în care poţi fi liber, desăvârşirea morală.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în care pătrundem născându-ne este crudă şi cruntă şi totodată de o frumuseţe dumnezeiască. Să credem că predomină lipsa de sens sau sensul este o chestiune de temperament. Dacă lipsa de sens ar prevala în mod absolut, ar dispărea tot mai mult, pe măsura evoluţiei, caracteristica vieţii de a fi plină de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie că este - cazul. Probabil că, aşa ca în toate problemele metafizice, ambele sunt adevărate: viaţa este sens şi nonsens sau are sens şi nonsens. Nutresc speranţa anxioasă că sensul va fi preponderent şi va câştiga bătălia.

citat celebru din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesiguranţă

şi piatra albă
are-un destin ocult

la ce să mă închin?

care poveste din durerea lumii,
pe care s-o ascult?

deasupra golului vecin
fac piruete

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mereu am crezut
că umbra este îndoiala
ce se prelinge uşor
dinspre inimă spre gleznă
sau poate dinspre pământ
către cerul pe care-l ţineam
cu podul palmei ars de roua
din ochiul seminţei ce nu ştie
când va naşte lujeri de flori
umbra se plimbă nestingherită
culoare incertă în carcasa viorii
regizorul trage cortina
şi cade ucis de propria lui îndoială

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balta

Abia după ce murise
I-a dat prin gând
- În fond, de ce nu?
C-ar trebui să-şi refacă viaţa.

Dar unde? Când? Si mai ales cine?
Că acum nici nu mai ştia bine
Ce este? Cum este
Şi mai ales de ce să-şi mai refacă.
Şi ce? Când? Unde?
Şi iarăşi sâsâitoarea viespe: cine
Cine să-si refacâ. Şi ce?

Se repetă şi-a zis într-un târziu,
S-o lăsăm baltă.

(Balta era de altfel plină de el,
- Intrat de trei zile în circuit
Trestii gânditoare - aiurau -
Broaşte, mâl bolborosind în adânc, peştişori cât unghia
Fosfor, potasiu - şi deasupra un nor
Oglindindu-se - în treacăt - în luciul schimbăcios.)

Cine? Ce? Cum? De ce?
S-o lăsărn baltă.
Abia după ce-a murit
I-a dat prin gând
- În fond, de ce nu?
C-ar trebui să-şi refacă viaţa.
(Ei, bine, se repetă,
Că de-acum încolo tot aşa o să fie.)

S-o lăsăm baltă. Cine? Cum?
Circuit. Circuit închis? Baltă,
Norul oglindindu-se, luciul schimbăcios.
Schimbăcios.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce îmi doresc

Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nţelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simţi,
Îmi doresc să îmi vorbeşti,
Îmi doresc să nu mă minţi,
Îmi doresc să îmi zâmbeşti,
Îmi doresc să mă saluţi,
Îmi doresc să nu eziţi,
Îmi doresc să mă săruţi,
Îmi doresc să fim iubiţi,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă priveşti,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă doreşti,
Îmi doresc ca să citeşti,
Îmi doresc să ştii ceva,
Îmi doresc să mă iubeşti,
Îmi doresc să fii a mea.

Îmi doresc să îţi vorbesc,
Nu-mi doresc să mă răneşti,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citeşti.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii

Ştii?
Uneori cred
Că mă iubeşti
Că am şi eu
Un loc al meu
Fie cât de mic
În inima ta
Sper adeseori
Lucruri de care
Îmi este frică
Şi mă dor în adânc
Dar le chem
Le aştept
Şi le răspund.

Ştii?
Mi se lasă uneori
Printre gânduri
Un nor ce îmi
Întunecă privirea
Cu o ceaţă gri
În care mă pierd
Şi mă rătăcesc
Până mă cuprinde
Oboseala
Şi nostalgia ploilor
Ce mă îndeamnă
A te iubi fără sfârşit

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferi

se lepădase de sine
mâlul din bălţi
ca de un rău
neîntâmplat încă

din aburi şi valuri lucii
creşteau bucurii
precum o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii... Din punctul meu de vedere, cred că sensul vieţii este iubirea.

citat din Julie Benz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată

ti-a sunat ceasul
vei trece desculţă
acum, în această
clipă anume aleasă
de mine nu, de el
spuse îngerul într-o doară
credeam că stăm la o cafea
matinală, trecuse puţin
de miezul nopţii
nici nu dormeam
nici trează în sensul plin
al cuvântului nu eram
cand se deschiseră nişte drumuri
în dreapta şi stânga
mâinilor mele aproape inerte
ca un steag ce sta să se predea
în tranşee obscurilor inamici

el flutura peste ape
aripa mea parcă, şi ciocul
strâns cu funii de sânge
în glezna subţire
a tancului văduvit de şenile
striga pe întinderea tulbure
Cu gura mea de om striga

Doamne,
am picioare de înger
pe două cărări
prelungi cât lacrima

pe care s-o apuc
spre care să mă-ndrept în mare milă-a Ta?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!