Taci inimă...!
Nu știu s-o fac acum să tacă,
Inima mea, ce mult mai plânge...
Viața mi-a devenit opacă
Iubirea lipsă, mult mă frânge...
Și lupt cu mine să prind zborul,
Să pot zburda spre ape line...
Din suflet mi se zbate dorul,
Acel ardent dor despre tine...
Taci inimă! Și nu-mi mai plânge!
El n-a știut a te iubi...
Nu a știut verbul "învinge",
Să îl aplice... pentru a fi!
Și lupt în fiecare seară,
Când gânduri cântă către mine...
Lumina inimii, amară
Căci îmi lipsești și nu mi-e bine...
Așa ai vrut și ai ales!
Nu m-ai iubit cum meritam...
Și scrumul apoi s-a cules,
Dintr-o iubire ce-o visam...
Taci inimă și nu mai plânge!...
Nimic nu e întâmplător...
Credința inima înfrânge
Și soare este-n viitor!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!
Și tot tu necontenit mă căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...
Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut să-ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...
Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!
O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!
Vreau să-nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot să fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!
De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!
Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia să mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!
Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!
Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...
Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...
De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog să suferi mult... așa ca mine!
Nu pot să iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!
Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...
Lumina să se-abată asupra ta...!
Să înțelegi că viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!
Și să înveți iubirea și iertarea...
Să le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
Că să trăiești cinstit, corect, salvat!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Și noaptea uitå de ninsori
Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!
Nu plânge, mamă, trece toamna
Și frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!
Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Și sufletul mi-e înghețat
De dorul mare ce îl am!
Nu plânge, mamă, lasă așa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ștergem lacrimile-n zori
Și până-n seară se usucă!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste și ură. Sfârșit...
Și te urăsc nespus când tu imi taci!
Nu știi ce-nseamnă verbul a iubi...
Și prin tăcere... nu știi ce îmi faci...
Iar ce simțim... se va risipi.
Și te iubesc mai mult de ai visa...
Ești unicul ce inima mi-a luat-o!
Și totul fără voia mea...!
Dar tu, iubirea mi-ai certat-o!
Și ură și iubire eu resimt...
Mă duci la limite și mă provoci în mine!
Și mă învârt în cerc, același ritm...
Și extaz... dar și multe suspine!
Și a venit și ceasul să aleg...
Nu pot trăi în valuri viața toată!
Și am ales să pot să mă dezleg...
Și să pun punct, la a noastră soartă.
Fii bine și fii fericit!
EU îmi închei scrisoarea cu durere...
Aș fi dorit finalul însorit,
Dar am realizat... că am visat himere...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și știu...
Nu știu ce viața îmi rezervă mâine...
Nu știu de va fi bine cum doresc...
Dragostea să vină, să răsune,
Căci doar prin dragoste mă împlinesc.
Nu știu de m-ai iubit vreodată...
Să te întorci, să ne iubim nespus...
Ceasul rău, să vină niciodată,
Iar dragostea să nu aibă apus.
Și știu că mult ne va fi bine...
Și știu ce mult putem iubi...
Inima să nu mai suspine,
Și de regrete, nu ne vom lovi.
Și știu o viață ce o visez cu tine...
Atât de fericită... ca în vis...!
Visul realitate el devine,
Și fericirea ieșită din abis...
Și știu că ai temeri adânci...
Ți-e teamă de tot ce va urma...
Te rog iubirea să n-o mai arunci,
Și nici pe mine să mă lași în urma ta...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nostalgie (Ai aruncat totul pe-o carte!)
Ascult liniștea, ce mult mă deranjează,
Și plâng fără de lacrimi... și oftez...
Deși totul în jurul meu vibrează,
Eu împietresc... și un oftat îmi desenez.
Și curg lacrimi amare din ochi dulci,
Obrazul e uscat dar și el plânge...
Dragostea, când vii să mi-o aduci?...
În inima care ușor se frânge...
Iubire! Iți amintești de noi...?
Eram ca două stele strălucind...!
Vibram și ne iubeam visând în doi
Fericirea ce o simțeam venind...
Dar tu ai aruncat totul pe-o carte!
Nu ai avut răbdare să înveți...
Că dragostea nu era departe,
Nici împlinirea, cu care să te-mbeți...
Și acum, fiecare plânge-n felul lui;
Și plânsul îl păstrează pentru sine...
Cât mă iubești de mult, n-ai vrut să-mi spui
Și mă tot cauți în niște străine...
Dar mult destinul va lucra și va veni
Acel moment, când dragostea învinge...
Vom învăța din nou verbul "a trăi",
Și iubirea divină va convinge...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Să știi...
Aștept o împlinire să mă elibereze,
Să zbor înalt spre culmi de fericire...
Cât mă iubește, și el să realizeze,
Să nu mai irosească timp în risipire.
Nu ai să știi vreodată cât iubesc!
Nu poți cunoaște inima mea plânsă...
Decât de te apropii... te doresc!
Cunoaște-mi inima, atât de necuprinsă!
Te-am acceptat cu bune și cu rele...
Și te-am iubit pe loc, de m-a durut!
Dragostea mea este mai sus de stele,
Și prețioasă... cum tu nu ai știut.
Mă doare timpul care trece greu...
Mă plânge o dragoste neîmplinită!
De nu ți-aș scrie, n-aș mai putea fi eu,
Sunt însetată, înfometată, neiubită...
Și tot ce-am oferit a fost iubire...!
Și tot de mine ai fugit gonind...
Oare ți-e teamă de vreo dezamăgire,
Sau, de o dragoste ce-o simți venind?...
Să știi, și eu am teamă mult de tine...
Și eu mă-ntreb la cer cum ea va fi...
Viața, cu noi doi... ne aparține!
Și trebuie să o trăim, să știi...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Neiubită...
Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Și uite așa, se scrie destin neîmplinit.
Și tot ce-am vrut a fost iarăși IUBIRE...
Și n-am știut să dau decât ce vine tot din ea...
Și iarăși m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aș fi vrut să fie, să fi fost... Ah, mă durea!
Și m-ai ținut în jocuri de-așteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aș fi zâmbit și de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...
În a mea viață... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează și-au tangență!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic și rezistă,
Ne ofilim fără iubire și dăm o repetență!
N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau să știi!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... și-acum îți sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!
Aș vrea să cred că sunt totuși iubită; că n-ai mințit și doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ți să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.
Neiubită...? Poate! Sau, nu știu...
Am vrut eu a le ști pe toate...!
Dar... n-aș mai fi ce sunt să fiu...
Și nici surprinsă n-aș mai fi fost... poate!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nimic...
Trecut-au anii, fără sens și rost,
Sărutul tău... s-a șters, cum nu a existat...
Nimic am înțeles, că de fapt a fost,
Rămâi o amintire, care a expirat.
Fost-ai mult iubit, cum nu poți înțelege...
Dar ai tratat povestea ca nimic!
Știu că în iubire, nu există lege,
Iar timpul te-a făcut din mare, să fii mic!
Totul se divide, nimic nu dăinuiește!
Timpul pentru mine... este un dușman...
Inima mai speră, deși se-mpotrivește,
Mintea e lucidă, dar totul e în van!
Dragoste și ură, simt eu pentru tine,
Ai rănit zâmbind, un suflet ce te-a vrut!
Inima zvâcnește în cioburi de suspine,
Nimic este acum... ca tine: gol și mut.
Și învăț să uit! Să uit să iubesc!...
Lecții mult amare, mi-au schimbat cărarea.
Învăț să ignor tot ce îmi doresc,
Învăț zilnic... exersând iertarea...
Totul și nimic... totul despre tine,
Se va pierde-n timp, ca și un tren pierdut...
Pierzându-te pe tine, m-am regăsit pe mine,
Și am înțeles... nimic nu am avut!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rupere... Renaștere
Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...
Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...
Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la ușă...
Să mă revezi... să vezi cum e!
Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!
Las-o din suflet să îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.El nu mă știe...
Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reușit cumva să înțeleg DE CE...
Atunci cânt țipete și urlete de vin,
Mă declanșau în bucurii... De ce?
Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs și viața grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.
Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...
Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ți le-am dedicat doar ție,
Am înțeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.
El nu mă știe că eu am știut!
El nu cunoaște iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat și am avut,
Acea iubire ce doream... divină!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Zbucium de soartă
Mă uit la în propria-mi oglindă,
Și vulturi și fluturi inima să prindă...
Mă uit la tine și mă văd arzând,
De dragoste aprinsă spumegând...
Te uiți la tine și mă întrevezi...
Oglinda ta arată ce mult mă visezi...!
Și vexat oftezi... că dorul este mare,
Vrei să mă atingi... s-ajungem spre un soare...
Însă, munți, coline și piedici de la drum
Nu vor să ne lase ca să fim acum!
Și te oprești... te zbați, te-mpotrivești...
Te văd plecând, departe tot gonești.
Oprește-te! Viața nu este dulce...
Și răul și binele ne-aduce...!
Rămâi pe drumul către mine, iubire...
Iar la capăt de drum, vei da de împlinire!
Șters, dens, aparent și ardent destin
Ni s-a ales să ducem pe drum brut și fin...
Dragostea transformă, las-o să tot crească,
Iar faptele din noi să ne definească!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pentru mine e iubire...
Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.
Și n-ai făcut nimic să fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Și-n inimă, în nemurire.
Nu tot ce simți... și înțelegi...
Nu ce-ți dorești, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Și lucruri care le chemai.
Și totul mult prea încâlcit...
Cum n-aș fi vrut acum să fim!
Dar, ți-am dat timp cât ai dorit,
Și că vom fi... că ne dorim.
Și cică dragoste învinge...
Și se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă mă ajunge,
Mă domini dur ca o poruncă.
Așa iubire n-am avut...
Așa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!
Și m-ai eliberat în toate...
Și nici nu știi ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi să fim demni!
Și îți mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.
E tot ce simt și tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simțit și ce simteam...
S-atingă un deznodământ.
Acolo unde e iubire,
Cântă și soarele prin stele...
Să fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...
Nimic nu-i greu când știi ce simți...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimți...
Totul e clar și doar vibrează!
Și pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit și-am așteptat...
Poemă dedicată tuturor îndrăgostiților cu inima frumoasă...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.A învăța să mori...
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Așa să fiu, ca luna în mister...
Plânge cu zâmbete saline,
Dragostea la care tot mai sper...
Durere dulce, ce te reverși în soare,
De m-ai atinge, când nu am să mai fiu...
Să-mi las toate frustrările să zboare,
Ce mult suspin în cuget rubiniu!...
Și ce aș vrea acum să-ți fiu aproape!...
Dar, m-ai îndepărtat... deși iubești...
Credința mea celestă să îngroape,
Orgoliul la care mult cerșești!...
Lumină neagră, în ziua cea albastră!...
M-ai contopit, rănind sufletul meu...
Viață nici pământeană, nici sihastră,
Am existat, înaintând mereu...
Mâhnire bipolară ce mă taie...
Așa doream să mă primești la tine...!
În inima-ți subțire ca o foaie,
Să fi iubit și chiar ce nu-ți convine!
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Am început încet să te ador...
Să văd și strălucire în ruine,
Chiar dacă simt în fiecare zi că mor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Va fi... iubire
Atunci când inima ți-e cioburi,
Pentru că fost-ai mult respins...
O astenie printre droguri
Se-abate asupra ta, învins...
Și soarele n-are lumină,
Nici gustul nu mai are gust...
Privești hipnotic luna plină
Și îți simți trupul greu, robust...
Nimic nu mai are culoare!
Când ce-ai iubit, s-a depărtat...
Nici aerul n-are valoare,
Vrei doar să ai ce ți s-a luat...
Respinsă fost-am în iubire!
Când am iubit aprins, lumesc...
Încep să mă urăsc în fire,
Și-ncet să mă învinuiesc...
Totul e dat cu un scop mare...
Aș vrea și eu să îl cunosc!
Și în nimic nu simt savoare,
Motivul să îl recunosc!
Când nu mai ești tu lângă mine,
Nimic nu are sens de-a fi...
Prea te-am iubit intens străine,
Și dragostea-mi tu nu mi-o știi!
Și uite așa timpul se duce...
Mă ofilesc când nu-s iubită!
Petale moarte îmi aduce,
O amintire neîmplinită...
Ai aruncat dragostea mea!
L-a fel m-ai aruncat pe mine...
Ai renunțat... dar nu la ea!
Ai renunțat la noi... la tine!
Sper timpul să te lumineze...
Să te grăbești să vezi corect!...
Inima și trupul să-ți vibreze,
Puteai avea totul perfect!
Mă ai încă prin gând la mine...
Mă ai în inimă cu dor...!
Cărările nu ne sunt line,
Dar lângă tine vreau să mor...
Te-mpotrivești la o iubire,
Curată ca un diamant...
Te lupți cu tine... răzvrătire!
Și te-ai purtat ca un amant!
Inima mea, vorbește-n taină
Șoptindu-ți că noi suntem pentru fi...
Privește-mă că pe o doamnă...
Căci doamna ta pe veci voi fi...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Din inimă să-mi ieși
Începând de azi mă doare
Fix în cot de dragoste,
Ea timp pentru mine n-are,
Și-mi e numai pacoste.
Mă alungă, apoi mă cheamă,
Nici eu nu mai știu ce vrea,
De azi n-o mai iau în seamă,
O scot din inima mea.
Fă-ți bagajul ș-apoi pleacă,
Ia cu tine ce-ai adus,
Inima de dor să-mi treacă,
Tu mai mult pe jar m-ai pus.
Îmi promiți marea cu sarea
Nevăzută apoi te faci,
Și mai mare-i îndignarea
Că vorbești când tre' să taci.
Te-arunc în temnița adâncă
Din inimă să-mi ieși, din cap,
Îți sap o peșteră într-o stâncă,
De tine dragoste să scap.
poezie de Răzvan Isac (19 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satiră pentru un nesimțit
Și cauți cordăciuni în lumea largă,
N-a fost de-ajuns că m-ai avut pe mine...
Străbați în lung și-n lat lumea pribeagă,
N-ai înțeles cum îți era mai bine!
Și cauți ideal care expiră...
N-a fost suficient că eu eram!
Sufletu-ți se stinge, dar respiră...
Trăiești ca mort, dar eu îți existam!
Când dai de greu, îți amintești de mine...
Știi cât de mult în inimă-i rănit!
În viață cauți doar drumurile line,
Dar ce-i ușor, nu face fericit!
Și lenea te doboară când te-atinge,
Acel moment în care să te zbați...
Îți plouă peste creier și îți ninge,
Și nu cauți un drum ca să răzbați!
Și cauți și tot cauți o scăpare...
În labirint de inimă ești prins;
Și viața ta nu mai are culoare,
Din clipa când în inimă m-ai stins.
Mă cauți în orice femeie ce o vezi...
Și inima-ți suspină dupa mine.
Știi de iubirea mea și o visezi,
Știi c-ai greșit făcând doar după tine!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Îmi pare rău
Îmi plânge inima în piept
Și sufletu-mi suspină,
Căci m-ai iubit...
Dar nu te-am vrut,
Și sunt atât de vină.
Că n-am simțit suflarea Ta
Și inima cum bate.
N-am chibzuit
Că apoi, cândva,
V-oi regreta prin fapte.
Îmi pare rău,
N-am vrut să aud,
Chemarea sinceră din suflet,
N-am prețuit iubirea Ta,
Curată, ca și lacrimile multe.
Mă ierți, te rog,
Căci am greșit,
Apatic fiind față de Tine,
Te-am supărat, te-am chinuit,
Când mă iubeai pe mine.
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și numai dor...
Și sunt momente când te aștept să-mi vii,
Clipe de speranță, când simt un dor aprins...
Când și ție îți este dor să-mi fii,
Când dorul ne pătrunde, și-ncet ne-a învins!
Și sunt clipe în care, adânc îmi amintesc,
Cum mă iubeai cu sete... cum mă priveai zâmbind...
Și mă gândesc la tine... poate mă amăgesc,
Că și tu simți un dor... despre noi, iubind...
Știi? Te-am iubit mai presus de mine...
Regret că n-ai știut a prețui!!
Inima mi-e toată de sentimente pline,
Și te iubesc iubire! Exist pentru-a iubi!...
La ceas târziu de noapte, mă trezesc cu tine...
Mi-e plină amintirea și mintea mea te cheamă,
Iubește-mă iubire, căci știi atât de bine
Să mă iubești aprins, fără nicio teamă!
Mi-e dor atât tare, încât lacrimi apar,
Simt pentru tine, o dragoste nebună...!
Și mă gândesc la noi... și zorile apar,
Și mă consum iubire! Mi-e dor până la lună...!
Iubirea mea frumoasă! Nicicând nu vei mai fi,
Așa iubit de nimeni... cum eu iubesc mocnit...
Că vreau să te întorci... asta vreau să știi,
Să mă iubești pierdut... să fii împlinit!
Și numai dor...
Și mă trezesc... dorind să înțeleg...
De ce nu mergem oare mai departe...?
Și fir cu fir, confuză eu aleg,
Să descifrez povestea, parte cu parte...
Și numai dor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fără oprire...!
Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!
Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...
Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!
Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...
Aș vrea să fiu iubită cât iubesc...!
Așa eu definesc o fericire,
Pe care tot visez s-o întâlnesc...
Și doar așa e viață cu împlinire!...
Și sunt evoluată întru toate...!
Și mult crescută în toleranță și iubire,
Aș vrea să vezi și tu asta, poate...
Și-atunci mă vei iubi fără oprire...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Hodie mihi, cras tibi
În mine,
În tine
Și-n el
Inima cântă
Și plânge la fel...
Cântă
Și plânge
Înfiptă în noi
Căntă în clipa în care ne naștem
Și plânge cu clipa de-apoi...
Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, și, la fel,
Și-n mine,
Și-n tine,
Și-n el!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar