Riscurile politicii

Un lup din Parlament, cam pătimaş
Ura pe adversari cu-nflăcărare:
Îi ponegrea ca-n codru, şi-n oraş,
Dorind să îi transforme în mioare.

Interpela pe-ai săi duşmani pe dată,
Şi pe ecran, c-un ton defăimător,
Iar când mergea, (ca omul), la privată,
Ironic, folosea ziarul lor!

Dar de o vreme, lumea-a observat
Că lupul cel colţos, neîmblânzit,
Urla mai rar, cu glasul tremurat,
Iar după şase luni a şi murit!

Certificatul sumbru, de deces,
A provocat un amplu cataclism,
Căci lupul, în mod clar, a decedat,
Intoxicat cu plumb, de saturnism.

Morala

În aste zile grele de coşmar,
Şi propagandă poate fi mortală:
Pericolul te paşte din ziar,
Pe cale vizuală şi anală!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă idilică

Un lup, cuprins de pandalii,
S-a-ndrăgostit de o mioară
Scria în codru, poezii,
Urla la stele înspre seară,

Nu o scăpa din ochi nicicând,
La stînă, sau la gura văii,
A devenit atât de blând,
Că îl băteau la fund dulăii!

Cuprins de-al dragostei fior
Şi doldora de-adrenalină,
El a răpit-o din ciopor
Ducând-o drept în vizuină.

I-a oferit ciuperci, vânat,
Şi casa sa de pe tăpşan
Dar sistematic refuzat,
De-un timp, a devenit vegan.

Dadea banchete în pădure
Cu ursi, confraţi şi cu vulpoi,
Mancând trifoi, ciuperci şi mure,
Ce le livra un iepuroi.

Oiţa deveni vedetă,
Era curtată intensiv,
Avea agenda sa secretă
Şi-a prins să behăie lasciv.

Dând frâu plăcerilor mărunte,
Oiţa a călcat pe bec,
Căci lupul afişa în frunte,
Măreţe coarne de berbec.

Sătul de oaia-adulterină
Şi de sordida aventură,
Nervos, o invită la cină...
În calitate de friptură!

Morala întâi

În codru, când apar mutaţii,
Îţi sar în ajutor confraţii!

Morala a doua

Când oaia behăie în casă
E vremea să o pui la masă!

Morala a treia

De vrei urgent să scapi de coarne,
Încearcă-n loc de iarbă - carne!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul la stână

Când un câine urlă,
nu este turbat.
Urlă că în târlă
lupul a intrat.

Măgăruşul rage
ceva din abecedar.
Iar ciobanul trage
vesel din pahar.

Lupului deloc nu-i pasă.
Prinde oaia cea nai grasă,
Şi prin lujerii de mure
o târăşte în pădure.

Prea mult pe gânduri, n-a stat.
După ce s-a înfruptat,
sătul şi bine dispus,
se ia la ceartă c-un urs.

Ursul, mormăind ceva,
parcă-i spune "vino-ncoa"!
Lupul tace ca un peşte
şi-n pădure o tuleşte.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel mioritic

E lupul paznic azi la stână,
Iar oile sunt mai puţine;
Intrat-a molima-n ovine
Şi-acolo cred c-o să rămână.

Chiar şi-n păşunile alpine,
Căpuşele se-ascund în lână,
E lupul paznic azi la stână,
Iar oile sunt mai puţine.

Le mulg ciobanii, fără frână,
Le spun că vor trăi mai bine,
Sărmana naţie română
Nu ştie să aleagă bine...

Şi lupul paznic e la stână!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul tot urla

Lupul tot urla, scuipând
Straşnicul penet al cinei
Păsăreşti, mâncate-n crâng:
Se consumă ca şi mine.

Poama coaptă şi lăptuca
Trăiesc doar pentru cules.
Dar paingul pe ulucă
Toporaşi vrea mai ales.

De-aş dormi! de-aş fierbe-o dată
Pe-altarul lui Solomon!
Cu rugină-amestecată
Curgă zeama în Cedron!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui N. Lupu

Ştiam că lupul, din păcate,
Cel mult, cam urlă a pustie,
Dar nu ştiam de-un lup că poate
Să urle şi-a demagogie.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luxul este lupul de la uşă, iar colţii săi sunt frivolitatea şi vanitatea generate de succes. Când artistul învaţă asta, ştie unde se află pericolul.

citat clasic din Tennessee Williams
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul urla sus şi tare

Lupul urla din frunze

- cina lui de taină -

parcă-n pene-ascunse:

codrul n-are haină.

Coaptă-i zău fătuca

- gata-i de cules -

tot jucând ea ţurca

păianjenii-o ţes.

Doarme fructul care

- ştie Solomon -

neputinţa doare:

lupu-i sus pe tron!

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Ultimile versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul îşi shimbă părul, dar năravul ba

Năravu-acesta învechit
E pentru lup cam depăşit.
A renunţat la el cu anii...
Şi-apoi, l-au preluat ciobanii!

epigramă de Virgil Petcu din revista "Urzica" (1987)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul la stână

Într-o zi din săptămână,
Lupul a fost prins la stână.
Dar sub blană - ce măgar! -
Era hoţul de primar.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fotbalist

Era un jucător foarte talentat,
Dar cam singur s-a fentat.
Dumnezeu i-a dat imens dar
Însă l-a pierdut rapid prin bar,
Căci noaptea joacă pe masă,
La meci vrea s-o bage-n plasă.
Pe teren doarme, se dă de-a dura
Şi-apoi invocă frigul sau căldura.
Îşi doreşte fani, peluza plină,
Iar pe gazon rămâne smirnă.
Şi-l vezi cum uşor se stinge
Când aleargă după minge.
Sincer, e un efort prea mare
Şi-acasă... şi-n deplasare.
Dar la interviuri, fără ruşine
Vorbeşte cât gura îl ţine.
Îi umileşte pe-ai săi adversari
Şi-i ceartă rău pe contestatari.
Crede că mereu are dreptate,
Iar după golurile marcate
Se cere neîncetat la naţională,
Asta-i o declaraţie deja virală.

Deşteaptă-te, tu, române
În lot nu te autopropune.
Nici de Liga 1 n-ai faţă,
Nu-ţi face din nou speranţă!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum puse mâna pe iapă şi pe căpăstrul cel minunat, Făt-Frumos o luă la sănătoasa şi, puind Zâna Crăiasă călare pe iapă, porni cu dânsa şi trecu hotarele acelei împărăţii. Împăratul adună numaidecât pe sfetnicii săi şi purcese la biserică ca să se cunune cu Zâna Crăiasă. Când fu la uşa bisericei, prefăcuta Zână se dete de trei ori peste cap şi se făcu iarăşi lup, carele, clănţănind din colţi, îşi arătă dinţii rânjind către curtenii împăratului. Aceştia, cum văzură, deodată îngheţară de frică. Apoi, după ce se mai dezmeticiră, se luară după dânsul cu chiote şi cu uideo. Dară lupul, să te ţii, pârleo! lungi pasul lupeşte, se duse, duluţă, de nu mai dete cu mâna de dânsul. Şi ajungând pe Făt-Frumos şi pe ai săi, merse cu dânşii. Când fu aproape de curtea împăratului cel cu pasărea, făcură ca şi la cellalt împărat. Lupul, schimbat în iapă sireapă, fu dus la împăratul carele, văzând iapa, nu se mai ştia de bucurie.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul Preşedinte

În cojocul de mioară,
Munţi de iarbă promiţând,
L-au votat, din prima oară,
Oile pe... lupul "blând".

epigramă de Ion Cuzuioc din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul se mai învârte cât se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peştele în borş la foc. Dacă vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi pereţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum. Cum a ieşit duşmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn şi încuie uşa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap şi a plânge cu amar după frăţiorii săi.

Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul lupului singuratic

Îl însoţeşti timid sub clar de lună,
iar lupul singuratic te îmbie
să uiţi de blana-i deasă, cenuşie,
şi să-i alini a sângelui furtună.

Să-ţi aminteşti doar chipul lui din anul
în care v-aţi iubit lângă izvoare,
el, tânăr şi frumos, tu, răpitoare,
el, vântul ce adie, tu, oceanul.

La marginea pădurii, pe o stâncă,
neputincios în lupta cu blestemul
îşi cântă, într-un urlet lung, poemul,
durerea lui sălbatică, adâncă.

Iar tu, privindu-i clipa dificilă,
ştii că, la prima rază ce apare,
înfăţişarea lui de lup dispare,
iar tu devii o tânără acvilă.

Mai ştii că îl iubeşti, dar nu se poate
ca oameni să rămâneţi împreună
şi numai uneori, sub clar de lună,
vă întâlniţi în gesturi cenzurate.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupus in fabula
- după o idee de I. S.

Un lup flămând, prin beznă şi noroaie,
Fură din ţarc o preafrumoasă oaie;
Privind-o-n zori, nu-i fi de deochi,
O soarbe şi mănâncă doar din ochi.

Morala

Când oaia şi o fiară
Se poartă ca doi sfinţi,
Ori oaia nu-i mioară,
Ori lupul n-are dinţi.

Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul îl recunoaşte pe hoţ, iar lupul pe lup.

citat din Callimah
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

De profundis clamavi

Îţi cer acuma mila ta, tu, singura-mi iubire,
Din hăurile-n care greu inima mea geme.
E-o lume plumburie şi fără strălucire
În care noaptea-i plină de spaime şi blesteme;

Un soare fără vlagă pe cer stă şase luni
Iar şase luni e noapte din zare până-n zare.
E mai pustiu aicea ca-n ţările polare:
Nici vietăţi, nici ape, nici crânguri, nici păşuni!

O groază mai adâncă nu poate fi în viaţă
Decât cruzimea rece a soarelui de gheaţă
Şi bezna asta care-i cu Haosul la fel;

Râvnesc la soarta celor mai josnice-animale
Ce pot să se scufunde în somnul lor tembel,
Aşa de-nceată-i vremea pe nesfârşita-i cale!

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre-al tău contur...

Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce straşnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla şi lupul

Din ochiul meu? În vast deşert o oază
Prin roş' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înţepau calupul
De umbre moarte, stări şi metastază.

Din câte nopţi vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătuşat?
Când îţi alegi, misterioasă, planul

Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?

sonet de Ionuţ Popa (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupului...

Că e alb sau că e negru
Lupul tot un lup rămâne,
Un statornic şi integru
Nu-i ca orişicare câne;
Lupul, un totem al nostru,
De la el ne tragem nume,
De la el am supt colostru
Zămislindu-ne în lume;
El ne este călăuză
Dar şi bun revelator,
Intervalului o spuză,
Cosmogonic aflator;
Lupu-i lup orice i-ai face,
Semn al tainei, biruinţei,
Trebuie stimat în pace,
Spirit sacru-al năzuinţei;

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate sinucigaşul nu ştie asta, însă, din clipa sinuciderii, el se întoarce, într-un timp foarte scurt, în cercul unei vieţi şi mai grele. El nu ajunge la odihna şi la pacea veşnică după cum crede, ci la suferinţe şi mai grele faţă de cele de care a fugit. Câteodată ne lovim de cazuri cu copii care se nasc cu malformaţii grele, sau se nasc într-o realitate imposibilă. Este foarte posibil să fie vorba despre aceleaşi persoane care au cerut să fugă de suferinţe şi, prin aceasta, au schimbat un necaz cu altul şi mai rău decit cel în care a fost. Omul nu are nici o cale de a ocoli suferinţele, căci, da, suferinţele derivă din ascunderea Puterii Supreme, iar când omul fuge de suferinţe, el se îndepărtează de Puterea Supremă şi mai tare, iar faza următoare în viaţa sa va fi coborârea pe o treapta şi mai inferioară faţă de cea pe care el se afla.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XVIII - Sinuciderea nu este o cale
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!