În oraşul cu floarea de tei

soţului meu, cu iubire

în parcul cu băncuţa cea veche
din oraşul cu floarea de tei
am jurat să fim o pereche
presărând săruturi pe alei.

contopiţi amândoi în sublima iubire
n-am ştiut de erori de decepţii
urmărind numai cărări de împlinire
cu credinţă din înalte concepţii.

în oraşul cu floarea de tei
am strâns seva dulce din rădăcini
cu flux nemărginit am prins temei
cumulând amintiri din lumini.

ne-am iubit sub soare, sub lună
vrăjiţi de aurore de-a stelelor cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripi de iubire

ce multă iubire mi-ai dat tu iubite
pământul întreg l-aş cuprinde cu ea
(orizont cu lumini fluxuri nemărginite)
călăuziţi mereu de propria stea.

fiinţa noastră este vibraţie în infinit
cu iubirea ce ne-a fost mereu călăuză
extazuri de-mplinire deplin ne-au definit
am avut amândoi o romantică muză.

în ochii noştri dansează lumini
lăsând amprente elegante pe alei
beţie de culoare cu parfumul de crini
ce-au creat armonii la temei.

n-am ştiut de deşert de ciulini
ne-am iubit cu tărie sub aripi de zei

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fermecată de amurguri

exprim sentimente la modul narativ
soarele poveştilor mă inspiră mereu
am un spirit de umor inventiv
scot din piatră seacă norocul meu.

fermecată de amurguri ce devin aurore
pot transforma tristeţile în bucurii
în flux nemărginit se scurg atâtea ore
aşteptând nerăbdătoare extazuri azurii.

îmi extrag energia de la rădăcini
seva vieţii mele din lumina curge
vaste clarităţi răsar arbori divini
fecundati de iubiri demiurge.

muguri de speranţă fericită gust
departe de amaruri de dezgust.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea miresmei de tei

Floarea de mac imită singurătatea
unui cuc ascuns în lumina stelelor.
Cocori ce uită-n zbor verticalitatea
spun că lumina ne-aduce stele de dor.

Doar floarea aduce bucurii pe zâmbet
pe un drum de petale cu urme de paşi.
Minciuna arde un indescifrabil alfabet
care nu acceptă-n pădure chiriaşi.

Întunericul orb ne ţine de mână,
aduce dimensiuni alese din nimic,
ceaţa face melancolia stăpână,
dar eu voi rămâne cu o floare amic.

Am fugit de vacarm pe umbroase alei,
însă n-am aflat drumul spre eternitate,
am doar mângâierea miresmei de tei
pe culorile din amintiri adunate.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de Colţ

Singură pe vârf de munte
Unde stelele străbat,
Nu-i o clipă de iubire
Să ardă cu-adevărat.

Ea e Floarea mea de Colţ
Unde fulgeră şi tună,
Unde nopţile albesc
Pe sub razele de lună.

Ea e floarea, înflorită
Chiar pe vârfurile de munţi,
Toţi băieţii o doresc
Însă nu sunt hotărâţi.

Nu îndrăznesc să atingă
Cu-altă floare, Floarea mea,
Ea surâde, nici nu-i pasă
Cât sub cer este o stea.

Deşi-i ziua de iubire
Single intră în poveşti,
Poartă-i poezia mea,
Citind-o, poţi s-o iubeşti!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini în lumină

sunt cucernică, sunt puternică
timpul e mereu de partea mea
gânduri visătoare de romantică
despletesc lumina de la mândră stea.

soarele mă încarcă de energie
păsări mă învaţă zborul prin senin
sunt mereu flămândă de reală magie
nutrind ca viitorul să fie calin.

o viaţă nu-mi ajunge lumea s-o iubesc
dar aspir Paradisul adânc în piept
anotimpuri de iubire se împământenesc
bătătoresc cu visul drumul cel mai drept.

prosper în credinţă, demiurgul slăvesc
am prins rădăcini în lumini de concept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne jucăm în dor de amintire

Sincer am jurat că te iubesc
Până-n străfund de ultimă suflare,
Când te-am cunoscut eram copii:
Eu, muguraş, tu, dulce floare.

Ne-am strecurat în ochi de stele
Printre sălcii sau pe vârf de munţi,
Ruginind în gânduri şi iubire
Am ajuns într-un târziu cărunţi.

Eu am jurat şi tu te-ai plictisit,
N-ai suportat să vezi cum pleacă
Păsări peste orizont de poezii,
Lacrima adâncului ne-neacă.

Cad în vraja amintirii noastre,
Mă încânt cu vechi refrenul tău,
Am jurat că ne-om iubi o viaţă
Dar floarea ei se scutură mereu

Şi cum va fi acea promisiune,
Să devenim, ca la-nceput, copii,
Să ne jucăm în dor de amintire
Ascunsă, la păstrat, în poezii?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!

Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!
Părere-a fost întreaga suferinţă,
Chiar de-a vărsat vreo lacrimă o fată.
Nicicând iubirea nu mi-a fost credinţă.

Acestei taine moartea îi e rege,
Nu poţi ieşi cu trupul viu din ea,
Şi dacă azi trăiesc se înţelege
Că n-am urcat cu nimeni pe o stea.

Agonizez fără să-mi aflu drumul
Purtând în suflet floarea încuiată,
Din focul ce-l visam a rămas scrumul,
Căci n-am iubit pe nimeni... niciodată!

poezie de Nicuşor Dărăbană din Rătăcit în lumină (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de foc

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepţii.

emoţie născută din cântec şi joc
împletită cu raze cu mândre concepţii
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopţii
în grădina vieţii mă simt un boboc
care înfloreşte între echinocţii.

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere convertită la cuvânt

avântul iubirii este-n continuă rodire
gânduri însămânţate în câmp desţelenit
clariţaţi de simţuri lucind în privire
lumini care ademenesc către zenit.

tristeţi desferecate în nostalgii virale
flux nemărginit de vârtejuri bizare
viziuni înălţate pe albastre spirale
ramuri de trăiri extinse în zare.

fecunditatea vieţii născută din extaz
fermecată sevă extrasă din pământ
porniri demiurgice în cugetul treaz
care converteşte tăcerea la cuvânt.

sublima nestemată zâmbetul pe obraz
multiplicat cu grije de îngerul sfânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, mână ce dai floarea

Tu, mână ce dai floarea, ce parfumată eşti,
În pielea ta subţire se-ascund, tăcând, poveşti.
Miros a câmp şi dealuri umbrite de păduri,
A amintiri frumoase adăpostite-n muri...

Tu, mână ce dai floarea, în palma ta-s mirări,
Sunt puncte suspendate, sunt semne de-ntrebări,
Petale inocente atinse doar de soare,
De fluturi mici şi galbeni ce ies zâmbind din floare...

Tu, mână ce dai floarea, cu degete subţiri,
Se-ascund în tine lacrimi, iertări şi străluciri,
Amurguri înroşite care ating pamântul
Şi-n liniile vieţii, însângerat, cuvântul!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe sublimate

poezia mă transpune în revelaţii ample
versuri sofisticate sufletul mi-l străbat
gânduri fluide pot cerul să-l contemple
clarităţi irezistibile care m-au schimbat.

în flux nemărginit trăiesc stări sublimate
bucurii câştigate în lupta cu neantul
ploaia de fericire sub lumini fermecate
gânduri devin aurore înconjoară cuvântul.

slove care curg în fluviu de speranţe
când soarele se scaldă în apa cristalină
adâncimile vieţii in mii de nuanţe
în care se reflectă scânteia divină.

trăiesc avânt sentimental cu rezonanţe
care urcă sus la steaua hermelină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele înfrunzesc în iubiri de floare

Stele înfrunzesc în iubiri de floare,
Tu te ascunzi ca un polen haihui
Pe trompa risipită-a vântului
Ce-a măturat şi urma din cărare.

Mi-ai oferit plăcere şi ardoare
Din frumuseţea tinereţii tale,
Urcat-am munţi, am coborât în vale,
Ne-am învelit cu răsărit de soare.

Trupul tău s-a răsucit în mine,
Eu m-am topit ca umbra pe uscat
Când vipia răzbate răspicat
Şi-aduce în săruturi semne alcaline.

Pe trupul tinereţii un tarif revine,
Mărunţişul nostru trupesc de nenufar,
Intrând în steaua vieţii ca un far
Să vedem tributul care vine.

Îţi dau un rest de zi pentru o noapte,
O clipă de iubire pentru veşnicie,
Eşti floarea mea minune dintr-o poezie
Pe care amândoi am scriso-n şoapte!

Scapă-mă de zborul ne-nceput
În zarea de tristeţe sau visare,
Ne-om înveli frumos cu razele de soare
Atât, câtă iubire, în noi a încăput!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul

nu de mult
oraşul acesta al lungilor plimbări
te întâmpina cu parcurile sale
astăzi tăcute amintiri în voia nopţii,
copacii ademeneau vara
ca pe o tânară înfierbântată în iubire.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea albastră

A murit floarea în glastră
Şi petalele au căzut la pământ,
Plânge ploaia la fereastă
Şi eu n-am niciun gând.

Dor o să-mi fie de floarea cea albastră
Şi de parfumlul ei ameţitor,
Căci a înflorit odată în glastră
O floare învăluită de taină şi amor.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surprizele verii

deliciile verii s-au copt în livezi
în grădini curate şi pe vaste câmpii
pe unde îndrepţi ochii poţi să le revezi
zâmbesc lucind în soare, bucură copii.

caise şi cireşe ispitesc prin pieţe
vara ne răsfaţă cu arome de vacanţă
povestiri de vis scrise-n letopiseţe
în cartea iubirii cu albastră nuanţă.

atâtea bucurii în flux nemărginit
fericiri sublimate în rodirea de viaţă
rămânem vrăjiţi la plus infinit
de Paradisul verii care ne răsfaţă.

în rodnicia vremii tot omu-i împlinit
cerul recunoştinţei străluceşte pe faţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada cu portavoce

eu încă sunt aici pe strada Ispirescu
dar cartierul nostru este în carantină
şi oamenii se răsucesc în izolare trişti
îmi este dor de primele noastre zile
când ne plimbam prin parcul Romanescu
azi parcurile sunt inchise şi oraşul tace prins
într-o capcană nevăzută

mai ştii când ne vedeam la chioşcul de ziare?
toţi bătrâneii ne vedeau îmbrăţişaţi
şi te iubeam cu magică putere
azi toţi bătrânii din oraşul nostru stau în case
iar viruşii îşi instalează umbra
ca un tentacul întunecat peste oraş

parcă ai fi încă pe strada aceasta cu râsul tău gălăgios
nu văd însă decât ferestre închise şi ambulanţe care trec
văd doctori şi bolnavi/o lume-n agonie
este atâta moarte în jur iar ţie
îţi mai e dor de cartierul nostru colorat
de liniştea în care ne-am iubit cu-adevărat şi simplu
fără să ne gândim că timpul /şi el bolnav/ oraşul îl va ucide

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade floarea de zăpadă

zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
şi te-aştept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aştept cum îl aştept pe Dumnezeu

cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinţi
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe bunii mei părinţi

zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
şi-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun

cade floarea de zăpadă
pe oraşul meu golaş
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe-al neamului oraş

zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeţi şi vijelii
îi aud şi pe copiii
fără casă şi orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani

cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe case-abandonate

cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans în lumină

armoniile vieţii sunt săruturi de sfinţi
înălţări măreţe pe mândre curcubeie
fericiri albastre adăpostite-n minţi
valuri de cerneală traversând condeie.

înălţări multiple pe extaz muzical
conceptul graţios şi pur al veşniciei
conturat cu iubire din cerul de opal
destrămarea completă a nimicniciei.

păstrez în echilibru doruri şi amintiri
pe aripi de vis escaladez spirale
magice lumini strălucesc în priviri
strâng în conştiinţă vremuri epocale.

armoniile nopţii sunt dansuri în lumină
freamătul stelelor vibrează-n albumină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul

Ce parfum îmbătător are floarea cea frumoasă,
Care creşte în pridvor şi vrea să fie de cineva culeasă.
De un om cu inimă bună şi suflet blând,
Ca să împletească din ea cunună, ca s-o poarte când e ploaie şi când e vânt.

E floarea crinului albă ca luna de pe cer,
E floarea destinului plină de splendoare şi mister.
Ce miros îmbătător ai tu, floare de Dumnezeu aleasă,
Ca să răspândeşti în jurul tău dragoste, amor şi să faci viaţa mai frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantism nocturn, amoros

îmi place să adorm la pieptul tău iubite
şi să visez că ne scăldăm într-o lagună
îndrăgostiţi lulea de stele şi de lună
să memorăm în tihnă momente dezrobite.

să ne iubim în valuri sub un cocotier
bucurii sidefate să scoatem din nisip
o graţie duioasă să apară pe chip
revers al tristeţii din bătrân cartier.

în flux nemărginit să picurăm stropii de rouă
din căuşul palmelor pe buzele uscate
săruturi tandre, mângâieri sofisticate
să ne fie averea, lege curată, nouă.

să mă trezesc apoi în braţele tale
îmbrăţişaţi de raze în ritmuri vitale.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!