Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

* * *

Noi suntem aici de veacuri
Pe pământul românesc,
Vor răsări noi huceaguri
Rădăcini în glie cresc.

Strigă codrul, vrem unire
Cât pământul va trăi,
Cântă apele-n undire
Noi aici mereu vom fi.

Azi ești mândră capitală
De neam și istorie,
Tu cu vorba cea domoală,
Iași drag, adus-ai glorie!

Șapte coline azi cântă
Unirea mult dorită,
Durerea ne frământă
Pentru sora vitregită...

Vrem unirea pe vecie,
Cu voi fraților români,
Să rămână-n veșnicie
Inima... scut pentru păgâni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nu vrem pace prin război

Noi, românii cu minte înțeleaptă,
dacă vrem să facem istorie,
Nu vrem istorie fără plată,
nici glorie fără victorie.
Nu vrem moarte fără eroi,
nici morminte fără flori.
Nu vrem pace prin război,
vrem cer senin și fără nori.
Între oameni vrem unire
și înțelegere, nu ură.
Dragoste vrem. Vrem iubire
și trăire împreună.
Pământul pe toți ne ține.
Ne oferă perspectivă.
Hai să construim o lume
care nu intră-n derivă!
O lume în care dreptatea
tuturor să aparțină.
triumfe libertatea,
pacea să fie stăpână!

poezie de (14 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pământul vechii Dacii vrem

Când peste Prut rusificat-au Țara,
Iar alții vor enclave în Carpați,
ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre frați.

De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoșesc -
S-au pripășit și alții... Astăzi, frate,
Nu le mai place graiul românesc.

Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confrații au uitat de Mușatini.

Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aștepta să vină Ceasul Bun.

Nu ne mai amăgiți cu baliverne,
Nu vrem poduri de flori... Unire vrem!
Astăzi ne este scris, prin suferință,
izbăvim al neamului blestem.

Vom aștepta... Cândva vom trece Prutul,
Capul de lup pe steagul tricolor
Va re-ntregi pământul vechii Dacii,
Nemuritor, cu noi spre viitor.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Îndemn la Unire

E trist să ai o Țară dezbinată,
E trist să fii în casa ta străin,
Și fratele să-ți stea rănit la poartă,
Ca un Hristos căzut între păgâni.

Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Cei lipsiți de neam!
Hai să ne ridicăm
Și să-nfăptuim
Unirea!
Suntem urmașii Daciei creștine,
Uniți în libertate pentru veci.
Se vor topi puhoaiele străine
Ca gheața din siberiile reci.

Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Cei lipsiți de neam!
Hai să ne ridicăm
Și să-nfăptuim
Unirea!

E trist să ai o Țară dezbinată,
E trist să fii în casa ta străin,
Și fratele să-ți stea rănit la poartă,
Ca un Hristos căzut între păgâni.
Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Cei lipsiți de neam!
Hai să ne ridicăm
Și să-nfăptuim
Unirea!

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Viorel Birtu Pîrăianu

Clopotul Unirii

bate un clopot, bate la Alba
din vremuri aduce românii
de pe munte, din șesuri cărunte, din văile multe
de la marea cea mare răsună chemarea
au fost atunci o mână de români
ce-au făurit în bună zi unirea
au rupt tăcerea și jugul din străini
și au ales unirea
pe stemă au pus doruri și dureri
iar pe Câmpia Libertății au adunat stele din cer
aici, de atunci, se vorbește românește
curg astăzi amintiri
de la Dunăre la Prut
de la Tisa până la mare
de jertfa unui popor de bravi români
ce au visat odată România Mare
au dăruit acestei lumii o floare între spini
și au numit-o simplu, România
pământul sfânt în care ne plângeau copaci a jale multă
copii, părinți uciși de hoardele străine
și au venit români de pe meleagurile toate
să înfăptuiască tainic ideal
''să ne unim cu Țara''
ei au ales lumina, iubirea, libertatea
e clipa azi, române
o flacără arde în tine și în neamul românesc
a fost atunci unire în spirit, în suflet și în gând
hai azi la horă, mamă, tată
joacă-joacă iarăși, soră, frate
''să dăm din nou mână cu mână''
să aruncăm pleava străină
să închinăm azi un pahar, să ne unim ca frații
suntem o nație străveche, avem o viață și un viitor
iubirea, cinstea, adevărul, ne este astăzi scutul
și vom cânta în lume
jucând hora unirii peste veacuri, noi, neam biruitor
bate un clopot, aici mereu bate
un clopot bate în cetate, în veci va mai bate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De ești prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orășenii îl știu din carte!
Cântă cucul prin orașe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul și nu tace,
Primăvara la toți ne place!

poezie de (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sloganul românilor

(Românii au un slogan
Pe care din când în când,
Îl strigă către Traian
În piață, manifestând.)

Chiar dacă tu ne trimiți,
Ne trimiți afară,
Noi rămânem neclintiți.
Rămânem în țară.

Noi de-aicea nu plecăm.
Nu plecăm din țară.
Aici pâinea frământăm,
Ca odinioară.

Noi aicea ne-am născut.
Aici-am primit viață.
Aici soarele-am văzut
Într-o dimineață.

Noi aici vrem să muncim.
Aici ne e locul.
Nu vrem să mai rătăcim,
Să ne pierdem portul.

Noi aici vrem să trăim,
Să ne ținem neamul.
Aici vrem ca să murim,
Să ne-ngroape ramul.

Noi aici vom dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atuncea vom pieri,
Când va pieri vântul.

Nici atunci nu vom pleca
Cu toți deodată.
Așa scrie Biblia
Despre-a noastră soartă.

Va rămâne un păstor
conducă turma.
Românu-i nepieritor.
Nu își pierde urma.

poezie de (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Aici românii au rădăcini adânci

Oamenii care conduc azi destinele României, prin felul cum o cârmuiesc, nu fac altceva decât să înlesnească marilor puteri să facă din țara noastră o pradă ușoară pentru ei.
Diriguitorii țării ar trebui să se îngrijească, pentru ca românii să trăiască în liniște aici, unde înaintașii noștri și-au îngropat oasele și au plătit tribut de sânge pentru apărarea gliei eminesciene.
Pe această glie-gură de rai- a trăit și a luptat tot neamul românesc. În acest colț de lume ne-am zămislit și ne-am afirmat ca neam.
,, De la daci, de la romani
am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram
și ne-m zămislit ca neam.
.........................
Tu, române,
,, păstrezi țara și neamul
că sunt tot ce ai mai sfânt!
Aprig să înfrunți dușmanul
când calcă al tău pământ.
..........................
Toți cei care conduc, astăzi și mâine, destinele acestui popor, ar trebui să ia aminte că aici neamul românesc a prins rădăcini adânci, precum stejarii legendari.
,, De strajă ne stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații
noi, nația română.
... Aici Dumnezeu ne-a dat
Grădina Maicii Domnului.
Aici am eternizat
pacea scumpă omului.
... Aici ne-au dat lumina zeii și sfinții.
... Aici ne hrănește și râul și ramul.
Aici a trăit, trăiește și va trăi tot neamul.
Românii n-au dușmănit și n-au prigonit alte popoare. Prin urmare, nu suntem datori față de nimeni. Dimpotrivă, vrem să trăim în bună înțelegere cu toată lumea.
... Când dușmanii stau la pândă
ne facă traiul greu,
Românii cred în izbândă
și în bunul Dumnezeu.
.......................
... Strămoșii noștri, dacii au crezut în veșnicia sufletului.
Noi, românii credem în veșnicia neamului nostru românesc.
Credem în hărnicia omului și în rodnicia pământului,
Credem în statornicia celor care vremelnic îl stăpânesc.
Conducătorii noștri ar trebui să fie adevărați patrioți. apere țara și poporul de atitudini ostile și să se îngrijească de prosperitatea nației. Iar marile puteri ar trebui să înțeleagă că înainte de a fi europeni, noi suntem ROMÂNI.

poezie de (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
George Corbu

Istorie + Geografie = Unire

E mândră-a noastră geografie,
Fiind cu țara de-o ființă
Și cu istoria cea vie,
Întru iubire și credință.

Istoria-n devălmășie
Cu-o fabuloasă geografie
Au dat acestei țări contur
Și-o înălțare în azur.

La Alba Iulia, Unirea
Cea Mare-a consfințit ursita,
Când geografia înlesnit-a
Istoriei statornicirea!

Pentru c-așa a fost să fie,
Aici unite-s pe vecie –
La Alba Iulia,-n Ardeal –
Istorie și geografie.

Într-un destin național!

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mică Unire, să crești Mare

Pe-a vremii nemărginire,
În strai de sărbătoare
Întâmpin Mica Unire;
Dorindu-i: crești Mare!

Din dragoste de patrie
Îi rog pe românii frați
Să-și cinstească istorie
Cu cei mai viteji bărbați.

Pentru iubirea de glie
Primită de la străbuni,
Împart flori, cu bucurie,
La patrioții români.

Iar pe-a Unirii Câmpie
Las roua ochilor mei,
Spre frățească rodnicie
În sămânța dragostei.

Pe drapel îngenuncheată,
Mă închin la Dumnezeu,
nu uite niciodată,
Țara mea și neamul meu!

24 Ianuarie, Unirea Principatelor Române - Mica Unire
Maria FILIPOIU

poezie de
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Triptic pentru România

I.
Vii din adânc de veacuri și din adânc de fire,
Prin foșnetul seminței ce-și suie seva-n grâuri.
Pe fruntea ta, și cerul se-oprește să-ți respire
Mireasma migratoare de arbori și de râuri...

Și nu știm alte locuri mai pline de visare,
Și nici nu vrem pe alții pe-aici să mai cuteze,
Când infinitul nostru e-un petec sfânt de zare,
Sub care,-n loc de tunuri, ard crini pe metereze...

Un neam întreg aicea și-a pus pecetea sfântă
Și-a înălțat pridvoare, cu gândul să rămână,
Cât codrul încă-i verde și mierlele mai cântă
O doină tânjitoare în Patria română,

Cât, din adânc de veacuri și din adânc de fire,
Străbunii ne mai cheamă să le-ascultăm cuvântul,
Cât mai tresar de veghe martirii-n cimitire,
Iar lecția lor aspră ne-o spune-ncet pământul...

II.
O, ninge peste lume și doar aici e bine,
Mireasmă-i veșnicia cu numele de Țară...
Cât sunt părinți pe dealuri și rouă pe coline,
Avem aici o rană care să ne mai doară...

Cât munții leagă lutul de tremurul ceresc
Și-n tulnice coboară sămânța de lumină,
Cât pruncii, preacurații, la sânul mamei cresc
Și-un schit adună mirii sub aură senină...

O, ninge peste lume și-i o ninsoare sfântă,
Și-o liniște se lasă din turla ei fierbinte...
Cât sunt stejari în codri și mierle care cântă,
Avem aici o casă, un frate, un părinte...

III.
N-ai cum să știi, străine, lumina ce ne doare
Și ca un glonț de aur ne caută și ne scurmă,
Ori sacrele amurguri căzând peste izvoare,
Să ne rănească pleoapa cu țipătul din urmă...

N-ai cum să vezi la praguri, în strai de rouă, pruncii
De mână duși spre crânguri de-o cosmică visare,
Ori aripile mierlei lăsând în somnul luncii
Melancolii celeste de ploi izbăvitoare...

N-ai cum s-auzi cum cântă minunile sub pietre,
Căci toate-ți par nimicuri în veac petrecătoare...
Doar noi simțim cum bate eternitatea-n vetre,
Precum în luturi pure o inimă de floare...

poezie de
Adăugat de B IULIA CORINASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Slăviți Unirea Centenară!

Frați români, slăviți Unirea!
Talismanul nostru sfânt,
Fără ea Țara se pierde...
În mii de deșertăciuni.

Câte zbateri, câtă luptă!
Au fost până la Unirea Mare,
Ocrotiți-o, frați români!
Că-i gingașe ca o floare.

Frați români, slăviți Unirea!
Și Tricolorul ei cel sfânt,
El este amprenta noastră,
Orișiunde pe pământ.

Slăviți, Unirea Centenară!
Pacea lumii, pacea în Țară,
Înfrăția să nu piară,
Fiindcă îi scumpă la hotare.

poezie de (22 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glasul Mioritic

De stai s-asculți în taină a neamului durere,
Auzi cum din adâncuri se-nalță către noi,
Strigăt de iubire de neam ce-ți dă putere,
Pământul ce ne ține ascunde mulți eroi.

De stai s-asculți în munte a codrilor poveste,
Ai să auzi în șoaptă legende cu haiduci,
Ce stăpâneau Carpații și falnicele creste,
Și se-adunau în cete la umbra de sub nuci.

De stai s-asculți cum marea la Pontul Euxin,
Îmbrățișează țărmul de veacuri neștiute,
Ai să auzi în valuri a neamului suspin
Și cântecul sirenei ce varsă lacrimi multe.

De stai s-asculți adâncul din spațiul mioritic,
Auzi cum plâng străbunii în somnul zbuciumat,
ne-am pierdut iubirea de neam și de mirific,
Și ne-am vândut pământul și ne-am înstrăinat.

De stai s-asculți la Țebea gorunul cum foșnește,
Ai să-l auzi pe Iancu cum strigă către noi:
-Vă dușmăniți voi frații? Dușmanul vă-ncolțește!
Vorbiți aceeași limbă! Nu faceți război!
.
De stai s-asculți cum Oltul la Cozia izbește,
Zidul Mănăstirii să-l scoale pe Bătrân,
Ai să-l auzi pe Mircea din somn cum ne grăiește:
De ce vindeți pământul? E Sufletul Străbun!

De stai s-asculți la Putna, Slujba Învierii,
Ai să auzi cum Ștefan se roagă pentru neam,
piară pe vecie blestemul trădării,
nu mai fie-n țară nici urmă de orfan.

De stai s-asculți cum vântul șuieră-n Carpați,
Ai să auzi cum Lupul lui Decebal ne cheamă,
-nfăptuim Unirea și pacea între frați.
Dacia Străbună la toți ne este mamă.

De stai s-asculți văzduhul pe culmea caraimană,
Ai să auzi cum cântă Pasărea Măiastră,
Și ai s-auzi în trilu-i duios pe daca mamă,
Ce-alină de milenii toată durerea noastră.

poezie de
Adăugat de Ștefan SilvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

MAI rămâi pentru o secundă,
MAI cade un strop pe-o frunză.
MAI așteptăm zile senine,
MAI sperăm să fie bine,
MAI vrem să iubim frumos,
MAI vrem să gândim duios,
MAI vrem, multe noi mai vrem
MAI vrem să fim ce nu suntem,
MAI vrem s-ajungem în Rai..
MAI... MAI... și iarăși... MAI!

în Personală (1 mai 2017)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mica Unire pentru România Mare

Istoria de vremuri înveșmântată
Și-n lacrimile năzuinței scăldată,
Aduce glorie, de-a nu fi uitată,
Când Mica Unire e aniversată.

Vorbitori de-o limbă să fie un popor
Și două principate sub un domnitor,
Alexandru Ioan Cuza, unificator,
A proclamat Unirea sub steag tricolor.

În Capitala Moldavă, bucium sună,
Din Principate, compatrioți adună,
În hora-nfrățirii dau mână cu mână,
Uniți de-a fi în neam și limba română.

Spre culmi semețe se-nalță Tricolorul,
Ca să-l cinstească Măria Sa, Poporul.
Prin veacuri, țării să-i cultive ogorul,
Români pe el să-și clădească viitorul.

În graiul străbun, pe oda bucuriei
Răsună glasuri cu Imnul României.
Protipendadă intră-n hora frăției
Și evenimentu-n cartea istoriei.

Că nu-i sentiment mai înălțător și sfânt,
Cum e înfrățirea pe românesc pământ,
În horă mă prind și pun gândul în cuvânt,
Cinstire să aduc din condei lăcrimând.

Maria FILIPOIU / UZPR

poezie de
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marșul unirii

(Versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării, care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)

Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.

Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrihoți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!

Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români – basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!

Și nu mai vremne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
Ca-n primăvara când am revenit acasă.

Și înțelegem că Unirea va veni numai atunci,
Când un cuvânt va fi în stare să aprindă gloate,
Când un cuvânt va ridica o Țară din genunchi,
Într-un avânt necruțător, neiertător, sălbatec!!!

Într-un ceva, ce nu prea deslușesc,
Ceva sublim, etern și-n limba mea, natală
Ceva stropit cu sânge românesc,
Amestec crud de sărăcie și comoară.

Ceva ce vine din adânc de vremi,
Și nicidecum în pace nu ne lasă.
O vrere a strămoșilor eterni,
Neînțeleas-atunci și-acum neînțeleasă.

Un crez, care străbate mii de ani,
Un gol în piept, care de mii de ani mă doare,
Un vis netălmăcit, neîmplinit, orfan,
O Phoenix dintr-o zgură arzătoare.

Și, fraților, ce pot să vă mai spun?
O șansă mai avem, numai Unirea.
Altfel, pieri-va plaiul meu străbun,
Altfel, pieri-va însăși România.

Vă chem, vă strig, vă rog: ieșiți la Prut!
La Pod ieșiți, de flori, de ploi, de gheață.
vad-o omenire, cât de mult
Se vrea o națiune iar, acasă...

știți că de ne vom uni într-un avânt,
Dintr-o-ndrăzneață revărsare sufletească,
Strămoșii noștri, se vor bucura-n mormânt,
Și însuși Dumnezeu, va fi de partea noastră.

Îndemnul meu nu-i iluzoriu, e nativ.
Nu-i început de criză psiho – cardiacă!
E crezul meu, e simțul meu intuitiv
UNIRE! ori acum, ori niciodată!

Hai, domnule Băsescu, așteptăm:
- "Basarabeni! Eu vă ordon să treceți Prutul!"
Hai, scoate-odată Țara din blestem.
Hai, schimbă paradigma asta crudă!

Hai, folosește, demonstrând, că nu ești fariseu,
Acest moment, ce are loc la interval de-un secol,
Când, pentru România Mare-i chiar și Dumnezeu,
Și jurământul de credință il depune tineretul.

Când putinismul e pierdut și speriat,
Și fără sprijin larg în propria lui țară.
Să n-ai curaj să ne ordoni, să n-ai curaj,
De-aicea, de pe Prut, să scoți hotarul?!!

Hai, domnule Băsescu, doar ați declarat,
C-aveți o datorie ce de gât vă strânge.
O datorie care trece de la veac la veac,
De neam o datorie și de sânge...

Și dacă nu, ce pot să vă mai spun
Decât sfârșitul la povestea cea nemuritoare,
- De ce-i dai, Doamne, României-așa de mult,
Și codri, și câmpii și munți și mare?

- Hai, lasă Petre, că nu pot să iau-napoi
Nimic din ce i-am dat, căci nu-i dumnezeiește.
vezi, în schimb, tu, ce conducători,
Vor naște pe meleagurile-aceste!

Prin mila mea, doar Ștefan Voievod
Îi va aduce țării sale, prosperare.
În rest, o vor conduce numai antipozi.
De aia-i dau și codri, și câmpii și munți și mare...

poezie de (12 octombrie 2012)
Adăugat de AnonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marșul Unirii

(versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)

Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.

Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrioți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!

Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români – basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!

Și nu mai vremne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
Ca-n primăvara când am revenit acasă.

Și înțelegem că Unirea va veni numai atunci,
Când un cuvânt va fi în stare să aprindă gloate,
Când un cuvânt va ridica o Țară din genunchi,
Într-un avânt necruțător, neiertător, sălbatec!!!

Într-un ceva, ce nu prea deslușesc,
Ceva sublim, etern și-n limba mea, natală
Ceva stropit cu sânge românesc,
Amestec crud de sărăcie și comoară.

Ceva ce vine din adânc de vremi,
Și nicidecum în pace nu ne lasă.
O vrere a strămoșilor eterni,
Neînțeleas-atunci și-acum neînțeleasă.

Un crez care străbate mii de ani,
Un gol în piept, care de mii de ani mă doare,
Un vis netălmăcit, neîmplinit, orfan,
O Phoenix dintr-o zgură arzătoare.

Și, fraților, ce pot să vă mai spun?
O șansă mai avem, numai Unirea.
Altfel, pieri-va plaiul meu străbun,
Altfel, pieri-va însăși România.

Vă chem, vă strig, vă rog: ieșiți la Prut!
La Pod ieșiți, de flori, de ploi, de gheață.
vad-o omenire, cât de mult
Se vrea o națiune iar, acasă...

știți că de ne vom uni într-un avânt,
Dintr-o-ndrăzneață revărsare sufletească,
Strămoșii noștri, se vor bucura-n mormânt,
Și însuși Dumnezeu, va fi de partea noastră.

Îndemnul meu nu-i iluzoriu, e nativ.
Nu-i început de criză psiho – cardiacă!
E crezul meu, e simțul meu intuitiv
UNIRE! ori acum, ori niciodată!

Hai, domnule Băsescu, așteptăm:
- "Basarabeni! Eu vă ordon să treceți Prutul!"
Hai, scoate-odată Țara din blestem.
Hai, schimbă paradigma asta crudă!

Hai, folosește, demonstrând, că nu ești fariseu,
Acest moment, ce are loc la interval de-un secol,
Când, pentru România Mare-i chiar și Dumnezeu,
Și jurământul de credință il depune tineretul.

Când putinismul e pierdut și speriat,
Și fără sprijin larg în propria lui țară.
Să n-ai curaj să ne ordoni, să n-ai curaj,
De-aicea, de pe Prut, să scoți hotarul?!!

Hai, domnule Băsescu, doar ați declarat,
C-aveți o datorie ce de gât vă strânge.
O datorie care trece de la veac la veac,
De neam o datorie și de sânge...

Și dacă nu, ce pot să vă mai spun
Decât sfârșitul la povestea cea nemuritoare,
- De ce-i dai, Doamne, României-așa de mult,
Și codri, și câmpii și munți și mare?

- Hai, lasă Petre, că nu pot să iau-napoi
Nimic din ce i-am dat, căci nu-i dumnezeiește.
vezi, în schimb, tu, ce conducători,
Vor naște pe meleagurile-aceste!

Prin mila mea, doar Ștefan Voievod
Îi va aduce țării sale, prosperare.
În rest, o vor conduce numai antipozi.
De aia-i dau și codri, și câmpii și munți și mare...

poezie de (25 martie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Sus inima

Avem o mândră țară -
Prin timpi de jale-amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!

O lege-avem străbună -
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!

În țara românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni.
Spre Domnul țării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

1 Decembrie 1918

Din patru zări veneau români
la Alba Iulia-n Ardeal,
Ca să arate-întregii lumi
că împlinesc un ideal.

"Vremne unim cu țara"!
striga românul ardelean.
"Vrem s-aducem primăvara
și pe pământul transilvan.

DA,
Vremne unim cu țara.
facem România Mare.
Vrem să vină primăvara
pe plaiurile legendare."

poezie de (1 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Unirea

Unirea este floarea
De mii de ani grijită
De neamul românesc.

Ciobanii călători peste munte
Sub asprul lor cojoc o încălzesc.
Țăranii aplecați pe glie
Cu roua suferinței o stropesc.

Muncitorii cu brațe-ncordate
În zilele noastre-o-ntăresc.
Scriitorii cu pana de foc
O altoiesc pe al nostru noroc.

Ea a înflorit în mâinile
lui Mihai Viteazul,
Care i-a lăsat-o moștenire lui Cuza,
După ce fusese îngrijită,
o vreme,
De Bălcescu, Alecsandri
și Andrei Mureșanu.
Tinerii morți la Oituz, Mărășești
și Mărăști
Floarea aceasta cu sânge-o
stropesc.

Unirea, ca să crească,
are nevoie
De simțirea și cugetul
rostite în graiul românesc.

poezie clasică de
Adăugat de Alin DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vrem Isus ai Tăi

NE VREM ISUS AI TĂI

Cât de scump este Cuvântul
Tău Isus ce ni-l mai dai
Noi să moștenim pământul
Când va fi întreg un rai

Cât de scumpă ți-e Ființa
Ta Isus iubit Hristos
Când trăim deplin credința
Și-ți simțim prezența jos

Și ce adânc se împlinește
Tot ce-ai spus al meu Isus
Inima-mi când te slăvește
Și îți sunt Doamne supus

În Cuvântul Tău Divin
Toate Tu le-ai așezat
trăim toți mai deplin
Și cum Tu ne-ai învățat

Doamne Tu ne ești menirea
Când pe palma Ta ne ții
Și ne scalzi doar în iubirea
De-ați sluji în veșnicii

În adâncul voii Tale
Când Isuse ne zidești
Tu ne ești izvor și cale
Căci pe brațe ne primești

Tu ne ești de aici destinul
Lege Viață călăuză
Căci noi îți iubim Cuvântul
Dragostea-ți să ne pătrunză

Ai Tăi ochi Isus de foc
Îi vrem azi în cercetare
Să n-avem în lume loc
Ci în har și-n îndurare

Căci ne vrem Isus ai Tăi
Slava Ta să o vedem
Despărțiți de toți cei răi
Pe Tine să te urmăm

Din lume dar dinafară
Viața nouă s-o trăim
Adevărul — piatră rară
-l trăim să te cinstim


O Isus Hristos Mesia
Tu ești soarele iubirii
Ce ne oferi azi veșnicia
Hainele neprihănirii

Fie-ți glorie mărire
Oamenii să te cinstească
Sfinți și în neprihănire
Ființa lor să-ți dăruiască

Tu un soare să ne fii
Și aici și-n veșnicie
-ți cântăm în simfonii
A Ta omenirea fie
27 martie 2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook