Orele vieții
La ceasul crud al dimineții,
Când pruncul e un boț plăpând,
Ce este treaz când e flămând,
Instinctul este semnul vieții.
La ceas de ziurel de ziuă,
Când e copilul tapetat, cu
Ochi mari, pictați de Țuculescu,
E iscodirea prima piuă,
La ceas de ziuă, matinal,
Când e puberul un vulcan,
Cu cablul smuls din cabestan,
E nerăbdarea vârf de val,
Când ziua-și deapănă ființa,
Adolescentu-i subjugat,
De cel mai omenesc păcat,
Si semnul vieții e dorința,
La ceasul pârguit, de-amiaz,
Când e maturul demiurg,
Și împlinirile decurg,
Succesul este viu și treaz,
La ceasul moale, de siestă,
Când insul e un oarecare,
Pierdut în lumea asta, mare,
Blazarea este manifestă,
La ceas nehotărât, de cină,
Când omul prinde flori la tâmplă,
Nimica nu se mai întâmplă,
Și semnul vieții e rutină,
La ceasul leneș de culcare,
Când trupu-i plin de neputință,
Pe cât de gol e de voință,
Refrenul vieții-i resemnare,
La ceasul ultim, al tristeții,
Când miezul nopții e zăplaz,
Când nu-i nici ieri și nu-i nici azi,
Durerea este semnul vieții,
La ceasul fără de culoare,
Când trupul trece în țărână,
O altă ziuă se îngână,
Și moartea e izbăvitoare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
SONETUL ULTIMULUI CEAS
Iar sună ceasul, iar e dimineață,
Și soarele va răsări din zare,
Trezind cu rouă fiecare floare;
Fii bucuros, e-o nouă zi de viață!
Nu trânti ceasul, nu-l privi cu greață,
Trezește-te, ridică-te-n picioare!
Nu te văita, când nimic nu te doare!
Dacă ești viu? Ciupește-te de față!
Că trece timpul, nu-i ceasul de vină,
El doar te-ajută să ții vieții pasul,
Ți-arată dacă-i beznă sau lumină,
Îți spune unde, când, să faci popasul...
Dar și el e măcinat de rugină,
Și în final... și lui îi sună ceasul!
sonet de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Și-ți cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru pași, ci poate pentru sfinți.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinți.
Hai! Rupe-ți lanțul! Calcă-n lut parâmii
Și inima, să mergem amândoi...
E ceasul când foșnesc în cer salcâmii
Și când miroase luna a trifoi.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
"Moartea este originea unei alte vieți."
Montaigne
Cel ce moare cade în viață
Viața privește-o ca un vis
Iar moartea trezirea ce-i în față
Origine înspre infern ori paradis.
E o despărțire a materiei de viață
Triumful sufletului, aceasta este ea
Obișnuiește-te cu gândul ce-i în față
Moartea-i un bine când te va lua.
Fieștecare zi a vieții noastre spun
E un pas făcut înspre trezire
E-o mângâiere dacă mori cu nume bun
Când îți rămâne pe pământ o vie amintire.
Mulți fug de moarte, dar aleargă după ea
Un muritor nu știe el cât va trăi
Nici nu ști pe ce cale moartea i să-l ea
Nu-i sigur că în altă zi că n-o sfârși.
Nici un muritor nu își cunoaște ceasul
Așteaptă moartea oriunde, oricând
Refugiu este când mizerabilii dau glasul
Deci nu trăi cu îngrozitorul gând.
Să-ți fie moartea pe măsura vieții tale
Atâta doar pe lumea asta să dorești
Căci nu-ți ia daruri moartea când apare
Dar nu-i totuna câine de sfârșești.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ceas
Zori de ziuă, crapă cerul,
Deschid ochii, altă zi,
Vine iar cu tot misterul
Noțiunii de a fi
Nu am ceas, am timp, atâta
Țin la el ca un nebun,
Mi-l tot fură viața... sluta,
Îl tot ia, însă îi spun:
Tu ai clipe, existența,
Tu le numeri, eu trăiesc,
Tu tic-tac, eu cu dorința
Să exist și să iubesc
Între noi, mereu o luptă
Cu secundele ce trec,
Însă cine le ascultă,
Când cu timpul mă întrec?
Sunt convins că obosește,
Când va fi, o să-l ajut,
E doar timp, nu-ntinerește,
Deși poate ar fi vrut
Zori de zi... nu sună ceasul,
Mă trezesc zâmbind mereu,
Nu ține cu mine pasul,
Nici ce-i trist și nici ce-i greu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea și scaunul
Cartea citea un scaun.
Ceasul deraia peretele.
Radioul dormea pe o undă.
Din când în când melcii plouau semnul crucii
Copiii aruncau părinții în copaci să scuture nucii
de ultima lor trăire adunată într-o secundă.
Graur cu miros de vișin
leșinat în buzunare
lasă-mă ca să mă sprijin
de sperietoare!
Unda dormea pe radiou.
Peretele suna.
Înscăunată cartea își rodea din foi ceasul rău.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe străzi hoinăreau o mulțime de fete drăguțe și totul părea neverosimil... E plăcut ceasul când grădinile de vară se populează cu încetul, ceasul când, chiar dacă nu ești, te simți puțin îndrăgostit.
Leonida Neamțu în Frumusețea pietrei nevăzute
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
E ceasul ...
E ceasul adormitelor scântei
Ce zac în spuza vremilor turbate,
Din care doar un iz amar răzbate,
Din hău de mare până-n vârf de stei.
E ceasul gândurilor lâncezind
Încătușate în a vieții trudă,
Zbătându-se sub asuprirea crudă
Să iasă, a visare mirosind.
E ceasul amorțitelor idei
Ce simt în ceafă răsuflarea morții
Și se răscoală împotriva sorții
Întregii nații, chiar și din condei...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul vieții-i întors numai odată
Ceasul vieții-i întors numai o dată
Și nimeni nu ar putea să știe
Când pe cadran limbile se vor opri,
La care oră, devreme sau târzie.
Să îți pierzi averea este trist,
Să-ți pierzi sănătatea e și mai rău,
Să-ți pierzi sufletul este cumplit,
Căci nu-l mai poți recupera din hău.
Prezentul e tot ce-avem și ne-aparține,
Fii viu, iubește, fii întreg, femeie sau bărbat
Și să nu te-încrezi în vorba mâine,
Căci mâine se prea poate ceasul să-ți fi stat.
poezie de Robert H Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La patru de dimineață
Ceasul din noapte spre zi.
Ceasul de-ntors de pe-o parte pe alta.
Ceasul pentru cei ce au ani vreo treizeci.
Ceasul aranjat după cântecul cocoșilor.
Ceasul în care Pământul ne reține.
Ceasul în care adie suflul ars al stelelor.
Ceasul de: oare-după-noi-nimic-nu-va-rămâne.
Ceasul pustiu.
Surd, pe stomacul gol.
Fundul pentru multe alte ceasuri.
Nimănui nu-i este bine la patru de dimineață.
Dacă furnicilor le este bine la patru de
dimineață.
- felicitări furnicilor. Și las' să vină ora cinci
dacă mai avem de trăit aici.
poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de masochist
Cum poți iubi ceva cu adevărat
Când știi că nu poți dărui iubirea,
Când ochii tăi se varsă sacadat
Întunecându-ți veșnic glasul și privirea?
Cum poți zâmbi unui străin aparte,
Privindu-i sufletul în ultimul răgaz
Și-n fiecare zi... în fiecare noapte
Să îl săruți cu gând la alt obraz?
Și cum poți fi atât de iubitoare
În fiecare ceas ce este tot mai trist,
Iar când nici ceasul limbă nu mai are
Să-l lași în propriul joc de masochist?
poezie de Ovidiu Eugen Grama
Adăugat de Ovidiu Eugen Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea și ceasul
Cartea asta groasă citește o carte subțire.
Ceasul acela întoarce o mână lăsată!
Cu câtă uimire oglinda toarce
o fire subțire și fermecată!
Sună ceasul cărții
paginile rupte
se-oglindesc în mâna
ce le-a scris odată.
Litera își lasă semnul pe secundă
în oglinzi poeții se îmbrățișează
și mai ies din ea doar cât să se-ascundă
după cartea care
citește o carte subțire
iar ceasul oftează!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alege
Ai de ales să-ți fie drumul lin
Între Hiperion și Cătălin
Ori dacă poți, Rimbaud și negustor,
Sărind alternativ într-un picior.
În lumea mecanismelor firave
-Rotițe baletând pe largi octave-
De când te naști și până-n prag de stea
Șotronul strigă-ntruna că te vrea.
Tu lasă-te purtat de ceasul lor,
Rimbaud fii seara, ziua negustor
Și n-ai să fii hulit, ci respectat,
Rotiță într-un ceas demult stricat.
Degeaba strigi din ape de rugină
Că-nțepenit el s-a oprit în tină.
Ei văd că ceasul merge mai departe,
Iluzia din valurile sparte.
Să fii atunci când trebuie o stea,
Măcar un colț ascuns de-o jaluzea;
Să ieși râzând de ceasul lor bizar,
Scăpat într-o baltoacă la bazar.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul de piatră
Ceasul de piatră
Fără limbi și rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elvețiene.
Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se știe cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puține.
Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Și muri.
Poate o să-nvie
În anul trei mii.
Mai știi?!
poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai ții minte?
Tu mai ții minte ce vorbeam,
Când mă iubeai,
Când te iubeam?
În locul vorbelor de preț
Astăzi uitare
Și dispreț...
La ceasul când nu mai visezi,
Improvizez,
Improvizezi,
Doi oameni rătăcind prin lume
Nu se mai știu
Chema pe nume...
La ceasul ăsta tăinuit,
Tu mă eviți,
Eu te evit,
Și nu putem sări mai sus
Decât ștacheta
Ce ne-am pus.
Prin rana noastră sângerândă,
Vei fi mai blând,
Voi fi mai blândă,
Și nu ne vom mai judeca,
Vom fi smeriți,
Ne vom ierta.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ceasul al doisprezecelea
Am tras un an întreg de ea,
Visând s-o fac nevasta mea
Și-am renunțat, în ultim ceas,
Când am aflat câți au mai tras!
epigramă de Gavril Moisa din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire...
Am întâlnire cu moartea,
Am întâlnire și-atât,
Cât de simpatică-i lumea
Când viața mă strânge de gât!...
E singura dragostea mea,
Și suntem doi ochi frumoși,
Cât de romantică-i lumea
Când viața ne ține scârboși!...
Plimbându-mă-ncet mă scufund
În găvanele dânsei,
Cât de pufoasă-a fost lumea
Când între dinți eu o strânsei!...
Garoafă voi fi pe mormânt,
Frântura unui sărut,
Ce ticăloasă-a fost lumea
Când gentil în ea m-am născut!...
Am întâlnire cu moartea
Însă ceasul nu a sosit,
Vai, ce grăbită e lumea,
Când eu o aștept liniștit!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ceasul al 12-lea
Pe unii timpu-i lasă rece
Și tot așa obișnuiți
Când vine ceasul doisprezece
Chiar îi găsește... adormiți.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odaia bunicului
Nu s-a clintit nimica și recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Rămase patu-i simplu și azi nedesfăcut,
Și ceasul lui pe masă, și-a mai păstrat tic-tacul.
Văd rochia bunicii cu șal și malacov,
Văd uniforma veche de "ofițer" la modă
Pe când era el Junker demult sub Ghica-vodă
Când mai mergeau boierii în butcă la Brașov.
Și lângă bățu-i rustic, tăiat în lemn de vie,
Văd putina lui unde lua băi de foi de nuc.
A scârțâit o ușă... un pas... și-aștept năuc
Să intre-aci bunicul dus numai până-n vie.
Un ronțăit de șoarec sau ceasul mă trezi?
Ecou își fac, în taină, ca rimele poemii...
Și ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
Și șoricelul roade trecutul zi cu zi.
poezie clasică de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile vieții
Când suntem în copilărie
Trăim primăvara vieții.
Radiem de bucurie,
Precum zorii dimineții.
Când vin anii tinereții
Toată lumea e a noastră.
E frumoasă vara vieții.
Suntem ca o floare-n glastră.
Când toamna vieții ne-a brumat,
Și când anii se adună,
Ne pare rău că nu am stat
Cu tinerețea-mpreună.
Iar când am intrat în iarnă,
Când se-așterne lunga noapte,
Sita vieții-o să ne cearnă
Și plecăm din viață-n moarte.
poezie de Dumitru Delcă (31 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare la biruință
În ceasul sfânt de rugăciune
Când pleci genunchiu-ți la pământ,
Fă glasul tău ca să răsune
În fața Tronului Preasfânt!
Adu-ți azi starea pe altarul
Iubitei Sale îndurări
Și lasă-ți viața ta și darul
În ceasul sfintei privegheri!
Chiar dacă astăzi încercarea
Te macină ca un ciocan,
Tu nu uita că îndurarea
E tot mai mare, an de an!
Și an de an se strânge șirul
Acelor mii de luptători
Care cu viața plătesc birul
Ca noi să fim biruitori.
Tu stai de veghe-n încercare
Și drumul tău să fie drept,
În mila Domnului cea mare
Păzește-ți inima din piept,
Că nu-i nimic să te doboare
Când Domnul e de partea ta
Și-oricât ai fi în încercare
Isus îți este pavăza.
poezie de Dorel Puchea din Semințe de Rai (29 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!