Tu nu mai ști de mine, primăvară!
Tu nu mai știi de mine. Flori de ceară
Îmi înfloresc pe brațe-n zi de doliu,
Mă-mbracă dimineți în alb lințoliu
Și în poeme e atâta seară!
Un vers își scoate rima la vânzare,
Se spânzură metafora de stele
Și plânge prozodia printre ele,
Iar virgula se-aruncă-adânc în mare.
Un punct debusolat își vinde locul
Pe-o lacrimă din ploile celeste,
În mine-atâta gol de tine este,
Că și-a făcut seppuku și norocul.
Tu nu mai știi de mine, primăvară!
Te-au confiscat poveștile absconse,
Dar eu te voi chema-n poeme, să se
Ascundă soarele în mine iară.
Și dacă nu m-auzi, te-ncarci de vină
Tu, anotimp, cu tiară de lumină!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre flori
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre seară
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre noroc
Citate similare
Albastru 29
Am brațele înmugurite-n toamne,
Paradoxal, nici frunza nu mai cade,
Mi-ai împrimăvărat iubirea, Doamne
Și plouă peste mine cumsecade.
Îmi înfloresc în iriși cantilene
Și îmi zâmbesc pe buze, crini albaștri,
Pe glezne-mi cântă voci vivaldiene
Și mă înalț, o novă printre aștri.
În palme cresc poeme de lumină,
Din asfințit culeg un vers de taină,
Mi-e foame de iubire și de vină
Și mă dezbrac de a tăcerii haină.
Și aș dansa cu ielele de mână
Când noaptea își îmbrățișează zorii,
Pe trupul meu, doar roua să rămână,
Tu să o bei, nectar din sânul florii.
Mi-s tălpile de verde amețite
În labirintul sevelor astrale;
Arată-mi calea înspre noi, iubite,
Din cele patru puncte cardinale!
Mă vei găsi în câmp de gențiene,
Printre scaieți ce-mi cântă la vioară
Albastre simfonii fără refrene
Și-n mine nemurirea se strecoară.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre albastru, poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre vioară, poezii despre vestimentație sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rămas bun
Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.
În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.
Iau dormitoru-n brațe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.
Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde să încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.
Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
Să mă îmbrace-n galben și-n doliu de culori.
Mă duc să-mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
Să îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme să își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre vară, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă sau poezii despre timp
Poem de dincoace de tine
Dincoace de noapte, dincoace de stele
Înfloresc în cântec versurile mele;
Simfonii astrale, îngerii îngână,
Tatuez poeme cu Muza de mână.
Pe un braț albastru râde o cicoare,
Dincoace de noapte, ziua ta mă doare;
Zorii se despică în sclipiri de sânge,
În brațele tale dimineața plânge.
Geme orhideea de atâta viață
Dincoace de umbre, soare o răsfață
Un penel sărută visul și-l preface
În iubire pură... universul tace.
Caută, iubite, dincolo de mine
Floarea nemuririi ce dospește-n tine!
Știu că-ți este noapte, fără Poezie,
Știi că doar cu tine sunt Poem ce-nvie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre îngeri
De ce-am venit pe lume?
Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.
Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.
Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.
Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.
Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?
Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dulciuri sau poezii despre umor
Replică la poezia "Tu nu mai ști de mine, primăvară!" de Violetta Petre
Tu mă transformi din mielușel in fiară,
În jeep dotat cu lanțuri si cu troliu,
Îmi crește-andrenalina și orgoliul,
Cand fac flotări din zori si până-n seară.
Un pectoral mi s-a umflat prea tare,
Ridic haltera, chiar de văd doar stele,
Ignor colesteroale, bune, rele,
Tentația e infinit mai mare!
Un tip, debusolat, dorește locul
Din patul tău, dar o să-i cânte cucu,
Căci o să-și facă negreșit sepukku
Jucându-se inconștient cu focul!
Plutind mereu, pe-al poeziei val,
Ignori neobositul meu efort,
Când jogging fac in teniși și în șort,
Sub geamul tău, dar mă ignori total.
De voi răci, doar tu vei fi de vină
Că nu mi-ai dat la timp, o aspirină!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre orgoliu, poezii despre oi sau poezii despre muzică
Acolo, unde...
Am soarele pe frunte, deși e marți întreagă
Și mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde brațul tandru, Romeo să culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.
Și eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Și de nu ești cu mine, rămâne suspendată
Dorința unei clipe, cu pașii înapoi,
Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineți.
Erai atât de verde și eu atât de vie,
Că se plimbau prin sânge atât de multe vieți!
Azi amurgesc poeme la țărmul mării mele,
Cu liniștea în brațe m-apropii de sfârșit.
Și chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.
Voi recita din tine, să te aduc aproape,
Privește-mă din locul în care te-ai ascuns!
Și doar un gând trimite, să ți-l așez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre sfârșit sau poezii despre prezent
Doar versul meu
Și tu ți-ai ridicat un zid de ceață,
Să nu te mai găsesc, să-ți cer un munte.
Știi, mi-ai promis, cândva, o dimineață
Cu norii așezându-se pe frunte.
Nu mai ajung la cer, că cer nu este-
L-ai confiscat cu lună și cu stele.
Eu cum să mai ajung acum pe creste,
Când aripile-mi plâng între atele?
Și crește-n mine un deșert de moarte,
Îmi mor poemele de-atâta sete,
Morgane-și scriu delirul pe pancarte
Și mă îmbie-n haine violete.
Și eu alerg nebună printre dune
Și strig, ecoul să te regăsească,
Dintre tăceri, în mine, să te-adune
Și cu iubirea mea să te lovească.
Să te trezești și să alergi prin mine!
Prin vene nu mai curge nicio vară
Și primăvara geme în ruine
Și orice anotimp e o povară.
Nu te mai chem, am obosit, iubite
Doar versul meu, o toamnă-o să-ți recite.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre promisiuni
Și-acum mai ești în mine
M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta rămâne pe sânu-mi și adoarme!
Și-acum mai ești în mine, ca un poem ce cântă
Pe strune de vioară, când înserări frământă.
Cum înflorește-albastrul sub genele lăsate,
În visele de noapte, când pleoapa-ncet se zbate!
Și aripile-s ramuri ce înfloresc amurgul,
Cu primăveri aruncă în mine Demiurgul.
Pe buze mai suspină sărutul... ce arsură
Mi-a sângerat tăcerea și s-a ascuns în gură!
Mi-ai adăpat iubite, atâtea doruri mute,
Cu zeama aurie de pere pergamute!
Când ai mușcat din versul virgin al cărnii mele
A explodat tot cerul și a plouat cu stele.
Și-s ca o sărbătoare în straie de lumină
Și te iubesc cu teamă și te iubesc cu vină...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate
Hai, mamă, te-aștept în poemul ce moare...
Hai, plânge-mă, mamă, dezleagă-mi blesteme, aruncă-mi o scară să urc pân' la tine, pământu-i o plagă cu triste poeme și-abia de mai poate să care suspine.
Eu nu mai am lacrimi și iadul mă paște, e-aici la intrare și marea nu poate să stingă nici focul când moartea mai naște un pui de satană ce-mi suge norocul.
Trimite-mi scrisoare, de-un înger mai este dispus să coboare să-mi bată la ușă, sunt singură, mamă, și tare mă doare că versul îmi este doar fum și cenușă.
Femeia ce-o știi, că spărgea stânca-n patru, călcând peste munți ca pe verdea câmpie, e-acum doar o umbră-ntr-o lojă de teatru, ce-ascultă ca surzii și ca orbii scrie...
Mă bântuie moartea și-adulmecă noaptea în care mă lupt pentru-n strop de lumină, dar nu mai e, mamă, nici loc pentru stele și luna aruncă doar flăcări de vină.
Curg lacrimi din ceruri, pustiul ne-mbracă în doliu și morții ne pleacă tot singuri, noi stăm zgribuliți sub al iernii lințoliu și bem dezolanța și lacrimi din linguri
De lut cu inscrpții de iaduri și moarte... hai, mamă, și ia-mă și du-mă departe, acolo pe unde mai e încă soare și viața nu râde, dar nici nu mai doare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre foc sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Îți scriu poeme din eternitate
Cu sufletul amorf îți scriu poeme
și cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
își lasă aripa peste cuvinte.
Îți scriu poeme ca și cum aș ninge
din tablouri scumpe ale vieții mele,
îți scriu poeme ca și cum de sânge
mi-ar izbucni din carne niște stele.
Îți scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic niște semne
din era unui cântec de copil.
În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.
Pe tine, omule, te-am rupt din traiectoria
nisipului amanetat de-un gol de moarte,
și nu știu dacă-ți amintești, dar ție
ți-am scris poeme din eternitate.
Tu ce mai faci? M-auzi dintre cuvinte?
Tu-mi înțelegi această grea povară
de-a fi mereu și iar doar poezie,
ca o nesfârșită iarnă-primăvară?
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre testament, poezii despre suflet sau poezii despre păsări
Plec, dar fără rădăcină...
Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.
Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!
Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.
Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colțuri, și veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.
Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
* * *
De vei dori
Să pleci cândva
Departe fără mine
Să știi
Că este undeva
O fată pentru tine.
De vei dori
Să uiți că eu
Ți-am fost o nebunie
Să știi
Că undeva mereu
Voi fi a ta magie.
De vei dori
Să plângi de dor
În noapte fără mine
Să știi
Că pe al aripii fior
Voi fi doar pentru tine.
De vei dori
Să nu mai fiu
A inimii bătaie
Să știi
Că eu încă mai scriu
Iubirea pe o foaie.
Dar știu că nu dorești
Nimic din toate cele
Ești visul meu
Și mă iubești
Luceafăr, dintre stele.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre inimă sau poezii despre dor
Moartea ne-a mai furat un poet: Nicu Gavrilovici... Drum lin spre stele!
Moartea intră prin pereți și sugrumă dimineți cu blestemul nepereche
Rătăcit printre dorinți, de pe frunțile de sfinți, în scriptura cea mai veche,
Unde scrie că murim mai ușor decât gândim, de la prima-nfățișare.
Și atunci mă-ntreb de ce mai învăț un 'a, b, c'', dacă viața-i moarte-n floare?
Azi mă doare-un răsărit, care nu s-a mai ivit și a adormit cuminte
În poeme de-nnoptat, pe un așternut curat din silabe și cuvinte.
Bate-un clopot, plânge-n cer, ca un ultim prizonier muza pe un vers sihastru,
Stele cad, ca un nomad caut drumul înspre iad, căci e raiul prea albastru...
Moartea umblă printre noi în strai galben de șiboi, mirosind a primăvară,
Intră-n orișice ungher, cu lacrima la rever și nu poți s-o dai afară...
Își bea ceaiul cu nesaț sau cafeaua pân' la zaț, te privește indecentă,
Și zâmbește insolent, alegându-și alt client... beție evanescentă!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre învățătură, poezii despre superlative sau poezii despre somn
Și nu mai rătăcesc printre destine...
Am naufragiat într-un poem de ceară, pe-un vers cu un dactil sărind pe lună
Și te-am aflat cum evadai din seară, să înnoptăm, iubite, împreună...
Călătoream de-o vreme la-ntâmplare, ca vântul când, bezmetic, nu mai știe
Pe unde să-și găsească o cărare... eu vârtejeam cuvinte-n poezie...
Prindeam o frunză-n zborul către moarte și-o așezam în rima-ncrucișată,
Măcar o clipă versul s-o mai poarte întreagă și de pași nemutilată.
Mai aruncam o undiță în mare, să-i prind albastrul pregătit de ducă
Să nu îmi fie versurile-amare, când soarele pe alte mări se culcă...
Mai zăboveam, absurd, să număr clipe pe un cadran cu secundare grele
Sperând, pe pleoapa mea să se-nfiripe, un vis cu tine, modelând inele.
Era un anotimp fără misivă, melanj de îndoială și decepții
Născut în mine, lacrimii captivă, din nemaiîntâlnite introspecții...
Foram adâncul până la durere, printre nedumerire și nagodă
Să aflu unde-i punctul de-nviere... ce explorare grea și incomodă!
Și-am eșuat, din nou, ca și-altădată, tot în poem, într-un decor cu tine
Respir iubirea-n vară-nmiresmată și nu mai rătăcesc printre destine...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre scrisori sau poezii despre pescuit
Și totuși este primăvară-n noi...
Azi m-am trezit cu primăvara-n vis,
Și am crezut c-am înflorit deodat'
Dar, cerul era un adânc abis
Și norii se plimbau, nevinovat...
Am ridicat sprânceana a regret,
O-njurătură am șoptit în gând
Dar, norii își vedeau de menuet,
Schimbându-și partenerele pe rând...
Și mi-am prins fruntea-n mâini, scâncind a ploi,
Cu lacrimi m-am fardat, privind în jos,
Un fir anemic, verde de șiboi
Mi-a glăsuit din seva lui, duios...
Și am uitat că soare nu-i și-i frig
( E totuși primăvară-n calendar),
Dregându-mi glasu-am început să strig
-Hai, primăvară, dă-mi iubirea-n dar!
De sub coroana unui nuc, un cuc
A început să cânte-n do major,
Sărea din ram în ram ca un năuc
Și arunca în mine câte-un dor...
Și nu-mi mai pasă că e înnorat,
În mine înfloresc poeme noi
Și versu-n rogvaiv s-a colorat
Din curcubeul răsărit din ploi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre început, poezii despre sprâncene sau poezii despre prăpăstii
Replică la poezia "Și-acum mai ești în mine" de Violetta Petre
M-ai adăpat iubite, ce sete-aveam în mine,
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta-mi rămâne pe tâțe și m-adoarme!
Acuma am în ochii deschiși, visări nebune,
Căci mă priveai cam galeș și tandru pe pășune,
Ieșeau gingaș din fluier acorduri minunate
Iar eu oftam din suflet cu genele lăsate.
Sunt aripile ramuri ce înfloresc amurgul,
Cam mustrător la mine, gelos, se uită murgul
Și buzele îmi tremur de o simtire pură,
Iubesc, dar condamnată-s pe veci să tac din gură.
M-ai adăpat iubite dar setea-mi este vie,
Mă copleșesc frisoane si simt o nebunie,
Că vreau să-mi strig iubirea ce-mi freamătă sub piele,
S-audă toată lumea, să urce pân la stele!
Îmi umflu tare pieptul și strig s-auzi și tu,
Sî-ți fie clar iubite ce-ți spun acuma: MUUUUUU!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre gură sau poezii despre gelozie
La mulți ani
(lui Florin Măceșanu)
Au înflorit, doar pentru tine, zorii,
Într-un albastru matinal de-april-
Aici, la țărm de mare, într-un tril,
Eu îți pictez pe valul mării, sorii,
Așa cum știu, în versuri de lumină,
Să-ți intre pe fereastra dinspre est.
Și în decorul tainic și celest,
Te-aș invita, diseară, la o cină.
Să mă pictezi pe talere de ceară,
Să te primesc, tăcută,-ntr-un poem,
Când, încă-amurgurile-n noi, mai gem,
Înmiresmându-ne cu flori de primăvară.
Îți dăruiesc poeme violete,
Tu, curcubeu, să-mi înflorești stingher,
Și astăzi, doar atâta am să cer:
O clipă, pe-amândoi, să ne îmbete...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură sau poezii despre arte plastice
Septembrie, poem neterminat...
Septembrie, te mai gândești la mine? Sau ai plecat cu amintiri cu tot?
Eu mă frământ și-alerg printre destine și să aleg vreunul, n-am să pot...
E-atâta noapte-n versul meu și luna își caută un loc să n-o mai văd
Și zorii îmi îmbracă-n nori minciuna și mă anunță că va fi prăpăd.
Mi-aș scoate sufletul, l-aș arunca spre tine... și calcă-l în picioare dacă vrei!
Numai să nu mai simt cum serpentine îl amețesc pe întomnate-alei...
Poemul meu respiră anevoie pe-o margine de lume unde nu-i
De nicio muză-albastră o nevoie, ci doar de tine, dor al nimănui...
Mai trece-un tren prin gara mea pustie, ca o fantomă, bântuind prin timp
Din mers, într-un vagon, o poezie pictează-n violet un anotimp...
Îi fac cu mâna, poate se oprește, în stația fără peron, și-aștept și sper
Să îmi răspundă... ochii și-i ferește și-mi fac din lacrimă un colier...
Septembrie, poem neterminat, neînceput, abandonat din mers
Te-ai rătăcit pe la răscruci și-un vânt turbat mi te-a furat și nemilos te-a șters...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre gări sau poezii despre picioare
Poem în exil
Sunt doar o umbră anonimă,
Ce-și poartă pașii pe zăpadă
Și dacă iarna e sublimă,
Nu știe albul să mă vadă.
Nici cerul nu mă mai atinge,
De teama iernii ce m-apasă
Și nici ninsoarea nu mă ninge
La cât sunt de cenușăreasă.
Și bate vântul dintr-o parte,
Obrazul, iar mi-l ocolește,
Își duce scâncetul departe,
Nici scâncetul nu mă iubește.
O stea se duce la culcare,
Îi scriu un vers să mă atingă,
Dar pentru mine, ochi nu are,
Cu-a ei lumină să mă ningă.
Un ram își plânge frunza deasă
Pe-aleea toamnelor nebune,
Eu îmi plâng voalul de mireasă-
O amintire ce apune.
Și marea, marea mea iubire
Mă ocolește și mă lasă,
La locul nostru de-ntâlnire,
S-aștept... și nu mai sunt acasă,
Niciunde și nicicând. Pădure,
Primește-mă la tine-n casă!
Poemul meu nu poa' să-ndure
Exilu-n umbra nemiloasă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă sau poezii despre zăpadă
Nu pot să ucid toamna
Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,
Plânge salcia pe maluri și în mine totul plânge.
De pe ram își iau adio toate frunzele și vântul
Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!
Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,
Să-mi agațe poezia de un colț din trupul lunii,
De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,
Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice.
E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,
Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,
Să danseze pe la baluri și să strige-n gura mare:
Luați toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!
De n-ar fi așa frumoasă, cu aromă de gutuie,
I-aș strivi poamele toate și aș țintui-o-n cuie.
Aș închide-o fără milă, în Siberii neștiute,
Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute.
De n-ar fi, dar e minune, cu melancolii cu tot
Și să o ucid în versuri, nici nu vreau și nici nu pot.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie, poezii despre ger sau poezii despre stejari