Pescărușul
Corpul Ei a lăsat
sclipiri în urma
gândurilor somnatice
nuanțe de roșu aprins
peste lună...]
zbura un pescăruș cu aripa frântă
s-a lăsat mai aproape tot mai aproape
s-a întins obosit pe nisipul fierbinte
cu aripile de porțelan răstignite
în înmiresmata-i umbră gri
o aripă frântă...]
cu pași leneși am dansat
până-n negura nopții jocul
din jurul umbrelor trecutului
orbește și mut am 'genuncheat
peste petale de sticlă și foc
câteva mirese îmbietoare mi-au zâmbit:
drumul e lung, este lung
și e târziu...
poezie de Evra Gart
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Turcoaz
nu mi-ai lăsat nimic
ai tras toate trăirile după tine
ca o cortină de ploaie
peste o înserare de catifea
ca un cearceaf șifonat peste
o noapte fierbinte
nu mi-ai lăsat nimic
doar ura agățată după ușă
care mă pândește perfid
cu bagajele făcute
pe sub borurile
cuvintelor
nu mi-ai lăsat nimic
nici umbra palidă a oceanului
nici măcar tristețea corăbiilor
doar o noapte sfâșiată de regrete
și un pat răvășit
de nisipul întrebărilor
nu știu de ce
mă întreb încă
stând de vorbă cu un pescăruș
nebun
și cu briza aceasta rătăcită
care mă răscolește
cu ochii ei
de turcoaz
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbră a gândului pierdut
Era trecut târziu în noapte
Un ceas bătrân ce m-a trezit
Clopote într un fundal departe
Un fluierat de tren am auzit
O umbră a trecutului grăbit
Mi-a zâmbit la geam timidă
Umbră a unui gând pierdut
Din vara cea fierbinte și toridă
A poposit pe fruntea-mi obosită
Cu un sărut ușor de bun rămas
Se aprind lumini într o clipită
Peste fereastră să fac un pas
Luna îmi face un semn discret
Să nu deschid fereastra-n vânt
A înțeles jocul gândului direct
Un gând zboară singur în vânt
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanul "Tinerețe frântă" al lui M.A. încearcă să dezvăluie tot răul de pe urma căsătoriilor premature
Când citirăm tot ce scrie
Ne-am convins, peste măsură,
Cât de rău poate să fie
O pornire prematură
Dar nu spre căsătorie
Cât în spre... literatură.
epigramă de Mihai Condali din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripile numai împreună pot să zboare. O aripă singură este o pasăre fragilă, frântă.
Viorel Muha (mai 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Never the same
si iti place sa crezi
ca de data asta
totul este diferit de ieri
mai aproape de azi,
mai aproape de maine,
mai aproape de mine,
mai aproape de tine.
peste zari - decenii
peste mari - milenii
nu vom mai fi niciodata la fel.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
N de la S
Cu toții avem o patrie
pe care o părăsim din cînd...
unii mergînd pînă la bazarul din colț
alții cînd merg la toaletă...
El nu a părăsit-o niciodată
nici măcar în gînd
și cînd merele s-au copt
a invitat la cina cea de taină
inamicii glasului
și șase trîmbiți cîntau
pentru că prin venele lui
curgeau toate rîurile României
l-a pogorît pe Adam din Rai
fără să-l răstignească
apoi a mers prin deșert
cale de cinci zile
sub arșița dogorîtoare a soarelui
nisipul îi frigea fisurile din talpă
a dat pîinea săracilor
era singur și obosit
și a strigat
și ecoul a zburdat
Eu sunt România!
poezie de Evra Gart
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru marin
Plouă ca un strigăt.
Cerul nopții se revarsă
peste câini loviți de mașini,
peste oameni loviți de inflație,
peste vise amputate.
Plouă în negura nopții
Peste uitare, peste destine.
Peste moarte, peste nepăsare.
poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
mă întorc cu fața
în aripa mea frântă
unde toți norii
din mine
se strâng într-un plâns
ochiul de melc mă împunge,
dar n-aș putea să-l strivesc
cu nicio lacrimă oarbă
mulsă din propriul gând
și mă întreb
ce soartă va avea aripa frântă
după ce se va tămădui
și-mi voi întoarce obrazul
către sânul ploii nestins
zborul curgând
și curgând
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața
Ce este viața? Un fir lung
Cu noduri dese, scămoșat,
Țesut din doruri ce ajung
Pe drumul greu, în lung și lat.
Viata e darul pe pământ,
Cât inima ne bate-n piept,
Divinu-a dat-o-n legământ,
Urmează-i drumul, cât e drept!
Viața-i pământ și cer întins,
Scăldat în râu cuprins de soare,
Dar, mai apare cu cer nins,
Cu nori, furtuni, val de răcoare.
Viața îți dă, dar, îți și ia,
Și, piedici dese-ți poate pune,
N-o poți, nicicum, înapoia,
Domnul, de viața-ți, va dispune.
Un prag apare-n orice clipă,
Cum îl vei trece? Tu dispui.
Iar, zborul chiar cu o aripă,
Nu e problema nimănui.
În ocean de gând, de stai
Și, urci trepte, fel de fel,
În lumea asta, o viață ai,
Ia calea dreaptă, de model!
Viața-i a ta, și-ți aparține,
N-o risipi ca frunza-n vânt,
E dar divin, e o minune,
Cât umbră faci pe-acest pământ!
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unica aripă
Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire,
În lacrimi și osândă eram cu sufletul curat,
Am fost cândva năvalnica împătimire,
În conștiința mea nu- i nici un rob bărbat...
De pasari mi- am legat întotdeauna zborul
Și am zburat ca pasarea, de zbucium frântă,
Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul,
La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripă.
Căci fără ea puteam să zbor, nu prea departe,
Eu o lăsam în grija pruncilor, drept alinare,
Trecea și timpul alăturea de mine- aproape,
Dar cu o singură aripă am fost in încercare.
Și nici să cred că aș fi fost total perfectă,
Și-n libertatea mea să mă complac,
Dar niciodată unica aripa nu a fost incertă,
Și niciodată ea nu m- a trădat, nu ne- a trădat!
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi în noapte
O flacără mică,
În întunericul nopții
Arde, pâlpâind ca o inimă
Ce nu vrea să se stingă...
În jurul ei se rotesc fluturi
Atrași de mirajul luminii
Aproape... tot mai aproape,
Se zbat ușor și cad
Cu aripile arse,
Precum un vis neîmplinit...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul sidefiu
Cu o veche obsesie
mă-ntorc pe propriile urme
amintindu-mi
că demult, grăbind
peste spinarea amiezii,
melcii mi-au lăsat
ca semn de recunoaștere
drumul sidefiu
spre odihna de sub pietre.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ai ști
De ai ști cât mi-e de greu
și cât gol e-n jurul meu,
cât de goale-mi sunt palmele,
cum mă-ncearcă fantasmele.
De ai ști câte rugi și chemări
și priviri aruncate în zări
și vorbe, aproape șoptite,
am avut în nopțile cernite.
Ai veni cu pași de vară
călcând peste negre hotară.
Să calci în picioare chemări
clipe de vânt peste zări.
De ai ști cât mi-e de greu
și cât gol e-n jurul meu...
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă ninge nisipul
cu flăcări din guri
de tunuri uitate
pe pârtii neumblate
de om
și Dumnezeu
ce tare mă doare nămolul
lăsat de urma pașilor tăi
în carnea putredă a lumii
de-acolo unde ești
ascultă vremea schimbării
atât de aproape
în mine răsar ghioceii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângeau în noi copacii
Revăd potecile ce ne-au lăsat
să răscolim pădurea minunată
ducând parfumul tău de neuitat
peste iluzii ce mureau deodată.
În urma pașilor care-au rămas
doar amintiri într-un sfârșit de vară,
plângeau în noi copacii fără glas
uitându-și crengile pe dinafară.
La umbra lor regretele mureau
pe jurămintele jertfite fără teamă
peste cărări cu pași care duceau
spre un tărâm ce încă ne mai cheamă.
Mă tulbură chemarea lui mereu
chiar dacă știu că ești pe veci plecată
pe aripa întunecată-a unui zeu
care ți-a frânt povestea dintr-odată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Artă
Am făcut o artă din tot ce am făcut.
Am aprins lumină unde n-am știut.
M-a iubit plăcerea, și atunci mi-a plăcut
Să fac poezie din tot ce am avut
Am dansat în noapt cu un univers
M-a dansat erotic, într-un mod pervers
Am pictat un strigăt, noaptea mi la șters
Mi-a spus să fac din strigăt cel mai frumos vers.
Am pus în poezie gând și inima ruptă
Versurile plâng la poezia sfântă.
Marea se agită la vocea mea flamandă
De strigăt de durere și de inimă frântă.
poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să trăiesc, să vindec aripile frânte pentru că aripa trebuie să fie în starea ei de aripă ca să poată zbura printre florile pământului!...
Camelia Oprița în poemul Între glorie și ruină, volumul - Insomnii în alb-negru
Adăugat de Mirabela Popișteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am dus cu mine, oriunde
Peste piramidele brazilor
euforic început de litanii.
Te simt dureros de aproape.
Septembrie,
văzduh fluid
stoluri boreale
peste coloanele de purpură
ale speranței.
Grăbite, se deșiră în aer
vulpile flăcări.
Te-am dus cu mine fiindu-mi
dureros de aproape
cu fluturii moi
în dumbrăvile stelare
cu înfloriri
în cântec înalt
de aripă
și-alint.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeaua de pe buza ta
Nu pleca, ține-mi visul aproape
Să lăsăm crinii să mai cânte și noaptea
Fii amar, inainte să-mi fie ziuă
De pe buza ta, beau cea mai bună cafea.
Stai o stea și uită-mă o lună
Să-mi fii dor, piele din rouă și brumă;
Toamnă-n focul aprins la piept de chindie
Suflet căutând în alte trupuri chirie.
Mai taci un gând și respiră o umbră
Ziua nu întârzie, măcar o secundă.
Crini-au tăcut, urcă soarele-n mine.
Pe buze-mi stăruie-amar, gustul de tine.
Și-aud cocorii
scrijelind cu aripa
drept în inima mea
Și-aud cocorii
alungând cu țipătul
norii de peste ea
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de iubire, petale de noi
Nu ai bătut la ușa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ți usca tristețea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri și căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre și fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neașteptate iubirea a sosit
cu pași delicați in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!