Ars populi
javrele tac mâlc
în timp ce le scot ochii
putreziciunii
măselele moi
trosnesc în livezi de pin
copți în soare alb
le țin în lesă
până limba de brusture
mă iartă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Măselele
nu
toate măselele mestecă tone de carne
nu
toate măselele ronțăie degete verzi
nu
toate măselele trag la măsea
nu
toate măselele sparg rare pahare
nu
toate măselele sunt de minte sau mentă
nu
singure ele măselele dor
nu
doar eu ajung pe-o măsea și
nu
toate măselele mișcă smalț tricolor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești copac
pe drumul meu
sunt multe drumuri
în stânga buruieni
în dreapta buruieni
la a treia răscruce
un afin se-nfige
cu rădăcina în iad
băltoaca îl hrănește
până la sevă
otrava rostirilor de prunci
cu un mugur de crin în torace
îi dau ocol
îl adulmec
până sângerează ochii mei
ochii tăi
ochii ochilor mei
ochii ochilor tuturor
mă-ndeamnă la culcuș
de frunze reci
eu mârâi
și trec mai departe
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
se șterge pământul de ochii mei
și se-așază la masă
își taie liniștit o felie din copii
o întinde pe un fel de pâine
închide ochii mei și murmură un fel de rugăciune
apoi, cu un tăciune,
se-nfruptă pe nerăsuflate până pocnește
el doar așa primește
istoria nefericiților îngropați cu scandal
după o noapte și-o zi la spital
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearcăne de sticlă
cearcăne de sticlă
sub ochii de lemn
sunt semn
că mama se tocmea
în iarmaroc
cu toți sfinții
și părinții
care se țin de mână
și rânjesc dinții
la fusta decolorată
pe care, odată,
o purtam
pe dos
ca nimeni să nu mă deoache
până la os.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la urmă
până la urmă
moartea s-a decis
să-și facă de petrecanie
în mijlocul drumului
leșinată
pe dâra fumului
pe buza tunului
un soldat
a găsit-o zăcând
se răscolea într-însa
și poate și-n el
pe brațe
a dus-o până dincolo
de întuneric
pe drumul lui
moartea-și dădea duhul
până la urmă...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiicei mele
micuța mea
cu ochii prinși în catarame
lâncezeala pescărușilor morți
limpede ca perla din scoică
limpede ca puiul din ou
limpede ca miezul de nucă
te va îmbrăca
până în primul abis
în care vei zăbovi
preț de o infinitate
tu încă nu ai habar
de animalele bipede
ori de păsările liniștite
micuța mea
cu ochii storși în ghiocei
așteaptă-mă pe buza prăpăstiilor
săpate de mine
cu lingurița
primei împărtășanii
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonată
te iubesc
pentru că ești sonată
și nimeni nu mai știe
să te-ncânte
până la următoarea abatere
voi mângâia o coardă
până îmi va spune și ea
ce sonată ești
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în părul ei blond
o floare de brusture
nu vrea să i-o scot
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închide ochii
nu este bine să m-apropii
de mijlocul fierbinte al femeii
o pot privi oricând
prin gaura cheii
cum își dezbracă noaptea de pe umeri
de pe coapse
cum se întinde pe smochine arse
închide ochii și atinge
această buză
care-ți vorbește despre lumina
indecentă și difuză
închide ochii, cititorule,
nu te sfii
dar când înghiți în sec
mai bine nu clipi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondul de noapte
Noaptea e un sfetnic bun.
Pe sub frunza de alun,
Închid ochii, luna-i lună,
Ferecată-ntr-o alună;
Mă întreb și mă supun
Dimineții din ajun,
Tălmăcită-n soare brun;
Dar eu știu că luna-i lună.
Noaptea e un sfetnic bun.
La momentul oportun,
Toate-n mine parcă spun
Să mă țin de semilună
Și când luna este lună,
Pe sub frunze mă cunun.
Noaptea e un sfetnic bun.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cina cea de Spaimă
demența mea mormane de pești
iubirea ta copcă
te iubesc! urli cu undița
între dinți
te iubesc... șoptesc eu...
de la prima îngurgitare
a lui Dumnezeu
până la ultima regurgitare
a dracului
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morișca albastră
morișca albastră
tăia în felii subțiri
obrazul nostru
și am rămas nemișcați
până cineva a suflat
iubito
eu plec la război
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.La teatru
Pornesc pe frânghie, confuză
Și la întoarcere, pe buză,
Oripilată de o gâză,
Înghit sonetul semidoct,
Până ce gâtul tandru, copt,
Se-ntinde stradă, apoi mal,
Pentru furnicile-n aval,
Crescute-n sare de Nepal.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O glumă descoperită la macroscop
de ce am tendința să vorbesc la per tu
cu ființe bipede ce nu știu să scrie?
tot circul acesta necesită-n grabă
o altă filosofie
dumneavoastră, stimabile,
sunteți deștept
cât timp vi se zbate puțin ochiul drept
nu, nu vă jignesc!
dimpotrivă, chiar nu!
dar cred că sunt mult prea măruntă
și limba mea cruntă
refuză tendința de a vorbi
la per tu
dumneavoastră, probabil,
priviți cum mă-nclin
perspectiva e alta
parol! doar leșin
chapeau!
dumneavoastră nu sunteți prost
doar de-a dreptul cretin
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodelinda
în timp ce îi tăiam beregata
fredonam aria nr. 2 din Traviata
ai fi crezut că ursulețul de pluș
înțelege
mâinile copilului nu aveau cum
să se dezlege
el țipa
eu cântam
și ningea
ca peste o hazna
în care doarme liniștit
Arhanghelul Mihail
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii îndură pe zgură
când am deschis ochii
era întuneric
când am gângurit prima dată
gâtlejul mi-a înțepenit
și cântecul tău de leagăn
îmi suna a tunet
mi-ați adus toți sfinții
icoanelor de aur
și îmi erau străini
mi-ați adus liturghii
cântate în strane
și îmi erau metale și plumb
în nodul pământului
plin de pustiuri și eu
nu aveam timp
decât pentru Dumnezeu
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otrava începutului meu
Pe mama am izbit-o-n Dumnezeu
Și-apoi am resădit-o-n germinații;
Vâslește limba între imprecații
Și îmi vâslește sarea-n ochiul greu.
Domoală și cuminte, m-am născut
Pe două căi absente în durere,
Din iută-acoperindă și părere
Paradă am făcut de la-nceput.
Mă-mpinge umbra către o lumină
Târâtă dintr-o biblie de talc,
Napalmul de pe drumul ce încalc
M-aruncă până dincolo de vină.
Te iert! Te iert! Și visul îl deșir
Printre copacii noi, și verzi, și grei;
M-aleg pe mine dintre dumnezei.
Pe mama nu mai pot să o respir.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mocănița
sânul era presat
de calea ferată
o dungă neagră urca
pe coapsă
până la ceea ce a mai rămas
din ceea ce am smuls
diblurile au prins rugină
sub ochi
mă gândeam
la ultima ei
dorință
fumul gri ieșea din păduri
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram aici
când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului
atâtea rigori
și nicio scară pe care să urce
mama natură
încă mă caută
pe taigaua din mine
cu rădăcini până la glezna
întunericului
care mă calcă în picioare
până mă bătătorește
aproape de tine
acum te caut și eu
prin deșertul fierbinte
al infernului
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ȋntr-o lingură cu apă
înot la nesfârșit într-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
și în moarte
odihna mea sub piatra asta moale
se răscolește-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-și taie degetele lungi
înalță zmeie până unde mergi
dar nu ajungi
înot la nesfârșit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!