Fericirea ca un joc de loterie
știu că uneori viața este foarte nedreaptă
produce mari dureri în ritm accelerat
am îmbătrânit dar urc treaptă cu treaptă
spre înțelepciunea universului curat.
știu că fericirea este ca un joc de loterie
cu puțin noroc mai dobândesc un extaz
am descătușat speranța zburdă în feerie
înnodată în lumina cu reflex de topaz.
amintiri ciobite, chiștoace de viață
le duc la gunoi, e un nou început
mai simt ca Dumnezeu chiar mă răsfață
îmi alungă tristețea, regrete le-am pierdut.
am steaua mea, mă mângâie pe față
mă introduce-n universul minunat revolut.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul versului
dragă îmi e viața cum drag îmi este versul
și fiecare clipă îmi pare-o nestemată
cu elan înaripat explorez universul
în baia de lumină mă scufund câteodată.
când e grea tristețea și mă apasă stresul
mă ascund în rapsodia sufletului fermecată
dragă îmi e viața cum drag îmi este versul
nu strivesc cuvântul nicicum, niciodată.
nu am regrete mari iubirii-i știu demersul
face inima să cânte melodia minunată
coșmarelor din noapte le-am găsit reversul
îl cerșesc pe Dumnezeu cu credință destinată.
dragă îmi e viața cum drag îmi este versul
și fiecare clipă îmi pare-o nestemată.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger
"Ce gol mi se arată-n față?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aș mai face-un pas
știu bine că m-aș prăbuși în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Așa gândea un înger trist
și, disperat, se sfâșie pe sine însuși,
își dezmembră ființa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă o durere,
altă treaptă altă durere...
Și tot așa,
cuprins de o beție
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simți nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
și mirate,
inconștiente că poartă-n ele
zborul...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea-n simbioză
de când mă știu trăiesc cu moartea-n simbioză
a îmbătrânit și ea deodată cu mine
vara se sfârșeste dar de-aș fi o tuberoză
sub valuri de lumină mereu mi-ar fi bine.
mă detașez de moarte în cel mai profund sens
apropieri de steaua mea mă ridică-n extaz
o lume de valori aprofundenz intens
chiar și când lacrimi curg șiroi pe obraz.
adevăruri despre viață le-am primit ca pe perfuzii
sunt mândră în convingeri precum filozofii
ascensiuni spre univers destramă confuzii
mi-au netezit gândirea îngeri sfinți și profii.
mă străduiesc să iau prețioase decizii
cu noianul de vise să urmez teozofii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie de toamnă
noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe față
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viață.
știu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea știe foarte bine însingurări să-nfrunte.
pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viața mea este completă cu mândra poezie.
pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de foc
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepții.
emoție născută din cântec și joc
împletită cu raze cu mândre concepții
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții.
culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopții
în grădina vieții mă simt un boboc
care înflorește între echinocții.
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete și decepții.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magica speranță
uneori drumul spre fericire e anevoios
greu de urcat munții cu prăpăstii adânci
vreau sa urc la cerul iubitor și sfătos
obstacole în cale sunt mari ca niște stânci.
vreau aripi ca să zbor spre infinit
veșnicia îmi pare panaceu de poet
am trăit intens prea mult am iubit
timpul din viața mea și de-a fost desuet.
trăiesc cu amintiri strânse cu multă grijă
prin volume de versuri din suflet călător
dar azi tristețea s-a înfipt ca o schijă
și spiritul meu geme cu dureri la picior.
speranța mă pătrunde cu o magică vrajă
cu visul ating cerul duios, fermecător.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetări senine
mă trezesc în zori cu chef nebun de viață
cafeaua cu miere dă startul zilei
lumina se așează cu zâmbet pe față
apoi se oprește pe albul pur al filei
sute de gânduri se avântă spre cer
ca un stol de păsări ordonat și cuminte
îmi trasează drumul prin azur și eter
mă-ndrept spre steaua mea cu fervoare fierbinte
cu intensitate simt pulsațiile vieții
îi port recunoștință bunului Dumnezeu
îl slăvesc în versuri cu zorii dimineții
care s-au oprit duios pe zâmbetul meu
chemările stelare alungă norii ceții
se-nseninează chipul și-așa va fi mereu
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtăm în noi...
Fiecare
purtăm în noi...
o mare de dureri,
dar... urcăm cu ele
în Templul iubiri...
Alungăm din când în când
tristețea,
căutăm... uneori
să uităm de caii sălbatici
ce-au bântuit...
prin grădina florilor
cu crizanteme mioritice...
Fiecare,
purtăm în noi...
o mare de dureri,
dar în aceeași zi,
urcăm, câte o treaptă,
în Constelația Universului!
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre succes
ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri și vise fără de sfârșit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin și reușit.
împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar știu că drumul spre succes e greu
înțelepciunea vieții plină de teoreme
trece de obstacole și învinge mereu.
romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristețea să reziste-n tertipuri.
cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veșniciei îmi freamătă în piept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolia nopții
floarea pe care o știu e plină de curaj
chiar de ar fi să fie răstignită pe cruce
va răspândi și-n moarte miresme de miraj
între lumini și umbre emoții produce.
speranțe efemere în stele fac sondaj
destinul meu străbate o răscruce
floarea pe care o știu e plină de curaj
chiar de ar fi să fie răstignită pe cruce.
servesc universul ca un smerit paj
cu gânduri ce extaze-mi pot produce
deliciul bătrâneții- fericire-n ambalaj
melancolia nopții un luceafăr seduce.
floarea pe care o știu e plină de curaj
chiar de ar fi să fie răstignită pe cruce.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea spre casă
Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în față
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
și am privit în sus.
Am zărit o scară
ce șerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aștepta mama
cu brațele deschise.
Să nu râdeți, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Doleanțele vârstei
vreau morții mele să-i cer o amânare
Hristos să-mi dea lumină de apostolat
am întrebări și zâmbete în buzunare
călătoresc cu gândul în lung și în lat.
vreau spre steaua mea să mai urc o treaptă
pe spirală albastră departe departe de foc
vreau să fac alegerea cea mai înțeleaptă
să nu pierd în beznă dramul de noroc.
mi-am pus azi noapte busuioc sub pernă
să îmi visez ursitul că mă mai iubește
vreau dragostea noastră să fie eternă
simt credința-n mine că treptat pălește.
oda bucuriei parcă e sclipire de lanternă
la colț de întuneric moartea mă pândește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul ca un cântec printre nuferi
port slova în sânge în chintesență
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezență
ascult stelele cu versul divin.
port versul în nervură în celule
ușor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.
simt cum mă răsfață cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu știu de urlete nici de dezastru
știu componenta magică de la viori.
cu versul meu am cucerit un astru
îmi așterne lumina departe de nori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monolog la oglindă
este încântătoare iubirea de viață
dulce și amară ca un cub de ciocolată
zâmbetele luminii înfloresc pe față
ca niște crizanteme cu aura imaculată.
te debarasezi ca timpul de gândurile negre
cum se scutură pomii de frunzele moarte
naturile se desfăsoară doar prin legi integre
poartă înțelepciunea divină mai departe.
extazul pur al timpului dezvăluie mistere
te introduce-n tainele ce leagă două lumi
accesul spre eternitate e scris în emisfere
viața fără de moarte poți să ți-o asumi.
respectă-ți soarta iubește-o cu plăcere
beatitudini te vor purta pe culmi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe târzii
uneori m-aș vrea un vesel arlechin
să scot din buzunare zâmbitoare figurine
să nu simt că tristeațea produce și chin
în joben să port magia pentru mâine.
de când mă știu melancolia mă conduce
prin locuri bizare între lumini și umbre
libertatea cuvântului doar mirări îmi aduce
n-am să transpun poeme cu eșecuri sumbre.
în lumina reflectoarelor să mai zâmbesc
alături de poeții visurilor calde
gânduri plumburii în raze să topesc
o ploaie de iubire tâmplele să-mi scalde.
spre apogeul vieții neliniștită pășesc
mă așteaptă universul cu vise- smaralde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru speranță
scriu un poem aprins pentru speranță
astăzi m-a cuprins o nostalgie mare
cred că destinul meu mai are prestanță
să mă bucur de lumină și de soare.
iau parte și eu la iluminare
cu pasiune febrilă mă rog la Cristos
știu că m-a pus mereu la încercare
cred că și tristețea mi-a fost de folos.
a venit iarna și aduce Crăciunul
este sărbătoarea unui nou început
sângele este lumină pâinea și vinul
în inima sa mare toți au încăput.
știu că speranța lumii a cucerit seninul
tot farmecul cosmic este recunoscut.
sonet de Floare Petrov (23 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept să vii
Pierdut în zare,
Te aștept să vii.
Dar să nu plângi,
Dacă mă vei găsi cu părul alb!
Tu iartă-mi inima din piept
C-a vrut ca să trăiesc și să te-aștept!
Te rog sa-mi ierți și glasul răgușit,
Ce este amărât de-atâta plâns și de oftat!
Te aștept să vii, când vrei!
Nu ai o oră sau o dată scrisă.
Eu te aștept iubire,
Căci nici nu știu, dacă mi-e dor de tine,
Sau de un vis
Pierdut în zare...
Nu te mai caut, deși,
Caăn fiecare zi de sărbătoare,
Ca un nebun,
Te-aștep, te-aștept să vii!
Aceeași destinație vom avea
Iar pașii noștri vor măsura
Treaptă cu treaptă, bătăile inimii.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măi copile, ține minte
Măi copile ține minte
ale mele dragi cuvinte!
Viața care vine, nu e pentru mine.
Viața care vine, vine pentru tine.
Dacă nu ești pregătit, ca să intri în ea,
repede vei fi înghițit, fiindcă este grea.
Ea va fi o viață, la nivel înalt,
unde nu faci față, printr-un singur salt.
Pășind treaptă cu treaptă, scara vei urca,
ajuns pe cea mai înaltă, te vei bucura.
Dacă totuși ai învins, nu uita cum ai putut
ca să fii de neatins! Nu uita de început!
Nu-l privi de sus, pe cel care a rămas,
Tu la el coboară și-l scote din impas!
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.