Versuri pe omătul Fraților Grimm - Jurnalui Prințesei
Departe-i mama-
așa Cerul vrea-
acum clipitu-i
e licăr de stea...
Noua regină
în gând și-a pus
chipul să-mi vadă
sub văl de apus.
"Pe Albă-ca-Neaua
în codru s-o iei,
mi-aduci, pădurare,
inima ei! "
Târziu, vânătorul,
glumind și nu prea,
o inimă-i duce,
dar nu pe a mea....
Cu inima-ți lipsă,
mistreț de trăiai,
în aste vremuri,
pe-un tron ajungeai!
Pădurea m-ascunde,
muma-i dă
foc,
focul se stinge...
jaru-mi, deloc!
Cozi de topor,
mături ce zboară,
îmi trec prin coșmar,
mă înfioară.
Curg lăcrimioare,
devin oglinjoare,
în unda lor trează,
zăresc ce urmează:
Măr otrăvit,
pleoape
închise,
pat de cleștar,
somn fără vise.
Un prinț pătrunde
prin bezna cea mare -
șoapte de zori,
freamăt de zare.
Ochii încep
a-și desface corola,
prin vraja luminii
se-arată cupola...
Miri și alai,
clipe
regale,
norocul îmbracă
straie de zale.
Maștera fuge,
nimeni n-o vrea,
în ceruri, o mamă
e clinchet de stea.
poezie de N. Petrescu-Redi (2 ianuarie 2019)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre foc
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre vânătoare
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
Citate similare
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre dimineață, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre timp
Copilul și zarea
Ți-e dor de a ta mamă,
dar "zâna" e plecată -
la margine de
lume,
norocul ea își cată.
Încerci s-ajungi din nou
la vremea din poveste,
o aripă e frântă,
iar cerul nu mai este.
Privirea-ți încordată
ajunge până-n
zare,
ce jilav toarce ochiul
când mama nu apare!
Cu amintiri trezești
viori împărătești
grăbitul cânt apune
pe răvășite strune.
Trec zilele, trec anii,
în "Casa de copii",
pășești cu-amar
și teamă,
norocul e plecat,
bunicii sunt în cer,
iar cerul nu-i în mamă...
Ca jarul arde clipa,
dar candela
e rece.
Prin inimă, cea mamă
acuma nu-ți mai trece.
poezie de N. Petrescu-Redi (februarie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre încordare
- poezii despre zile
- poezii despre vioară
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
Apus de inima
cuvintele tale încearcă s-ajungă
la inima mea
și ploaia și vântul pereții îi freacă
și ea devine prea grea...
un cutremur o zguduie crunt, un picur de apă
o lovește cu sete,
o floare o mângâie blând.
viața, speranța se bat să pătrundă
prin sufletul meu
sau prin gând...
la inimă se grăbesc să ajungă
să stea
soarele, luna, pământul și tu
cum tu inchizi ochii... se stinge și ea...
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Coșmar
Curg
prin vadul norilor
în țara seninului
veșnic;
păsări negre
se sufocă-n
uitare
sub aripa îngerului...
Dorul doarme
pe flori invizibile,
lacrimi imponderabile
îmi leagă zborul
de-o stea căzătoare.
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre îngeri, poezii despre uitare, poezii despre stele căzătoare, poezii despre păsări, poezii despre nori sau poezii despre negru
Spre ea umblăm fără odihnă
pe dealuri cu schelete uriașe
care-și scot degetele prin fumul
albastru de capul lor o fac
cerul se înverzește și nimeni
nu vede universul cum se strânge
sub zodii aliniate planetele
așteptă cititorul de oase ascunse
călătorim rupți de timp prin ceas
târziu pentru pământ la pas mergem
adunând gând cu gând într-un volum
prinzi din zbor o stea ce stă să cadă
o compătimești și sus ai vrea s-o urci
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre planete, poezii despre odihnă, poezii despre fum, poezii despre degete sau poezii despre ceas
Departe-i vremea cea frumoasă,
departe-i trubadurul;
jarul s-a stins, Cenușăreasă,
prin colb caut condurul.
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Drumeție prin codru de vise
freamăt în lumină, mă bucur de viață
iubirea mea doinește în codru de brazi
mereu inmugurește cu zori de dimineață
nutresc la nemurirea splendorilor de azi.
în mijlocul verii dragostea se coace
e plină de rod ca merii din livadă
vastă ca lanul de grâu și noroace
au înflorit ca macii fără de tăgadă.
aș vrea vară să fie cât anul întreg
romantismul verde să mă umple de vise
freamătul arborilor pot să-l înțeleg
vântul îi îmbrățișează cu brațe deschise.
cu cântul ciocârliei mirean mă aleg
cu drumeții prin vise simt fericiri admise.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre iubire, poezii despre romantism sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stă în codru fără slavă
Stă în codru fără slavă
mare pasăre bolnavă.
Naltă stă sub cerul mic
și n-o vindecă nimic,
numai rouă dac-ar bea
cu cenușă, scrum de stea.
Se tot uită-n sus bolnavă
la cea stea peste dumbravă.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, citate de Lucian Blaga despre cenușă, poezii despre rouă, citate de Lucian Blaga despre rouă, citate de Lucian Blaga despre păsări, citate de Lucian Blaga despre păduri, poezii despre boală sau citate de Lucian Blaga despre boală
Nu înțeleg ce vrei
De te-aș vrea pe lângă mine
Pe ce cale să purced,
Pe ce drum și pe ce culme
Să te caut apoi să cred
Că din toate, că din lume
Doar pe tine te-am ales
Să-mi fii vraja ce îmi pune,
Un amor neînțeles,
Că îmi torni otrava roză
În paharul ce îl sorb,
Îmi îmbeți gândirea morvă
Devenind tăcut și orb
Și mă chemi mereu în noapte
Apoi iute mă alungi,
Otrăvești clipe cu fapte,
Când eu fug tu mă ajungi.
Nu-nțeleg ce e cu mine,
Nu-nțeleg deloc ce vrei,
Gândul meu ce-i pentru tine
Poartă-n el parfum de tei
Și te cheamă peste noapte,
Și te caută peste zi,
Dorurile îmi sunt coapte,
Îmi plesnesc în poezii...
Văd prin cerul nopții negrul
Din privirea ta și-n somn,
Negrul este plin de gerul
Ce ne-ngheață de nu-s om
Și îmi pune între buze
Vorbe care le regret,
Fug de mine cele muze
Ce le-am scris câte-un sonet.
Caut prin parc cu frunze dese
Verdele cel liniștit,
Îmi doresc lumini să-mi țese
Gând de foc în gând tihnit,
Să te uit, să sting o vrajă,
Haina ei să o dezbrac,
Potolită îmi vreau șarja
Nebuniei de la cap,
Vreau să râd din nou în ploaie,
Vreau să zbor prin cerul nins,
Vreau să scriu slove pe foaie
Fără lacrimi care-au plâns
Și mai vreau ca ochii-ți focuri
Să nu-mi ardă inima,
Să pășesc din nou prin locuri
Unde nu e vraja ta.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre ger, poezii despre vestimentație sau poezii despre trandafiri
Privind luna...
Încerc din nou să privesc la ea,
dar cerul e-norat și eu nu mă satur,
stau în frig și privesc ca la o stea,
dar ea nu a alta, e luna mea.
Inima mea își croiește o dorință
pe care aș vrea să o șlefuiesc
gândul la tine îl am pe conștiință
și nu aș vrea pe nimeni să rănesc.
În ochii mei văd acum orizontul
ș-acolo e cerul cuprins de răsărit,
dar cred că nu e acum momentul
se vede luna roșie ș-apoi iar cerul acoperit.
Afară ninge, zăpada pufoasă ma-nveselit,
chipul tău se vede din nou în răsărit
plin de zăpadă este învelit
și gândul mă duce la locul unde am copilărit.
poezie de Eugenia Calancea (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre ninsoare, poezii despre dorințe sau poezii despre copilărie
Vraja stelei
Indrăgostit de-o stea vizibil
Insistă prin mesaje zilnic
Declară dragoste-nfocată
Dar ea era demult plecată
La ușa ce-a bătut ades
Rămas-a trist neințeles
In vraja ei a fost cuprins
De-un foc lăuntric si nestins
Dezamăgirea-și face loc
-Mi-ai fost o stea fără noroc
Si-atunci izbește de pământ
Un scurt si tainic jurământ
-Rămân stăpân pe gândul meu
Si am un singur Dumnezeu
Conștiința mea, credința mea
Nu voi iubi in veci o stea.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre promisiuni sau poezii despre conștiință
Vraja stelei
Îndrăgostit de-o stea vizibil
Insistă prin mesaje zilnic
Declară dragoste-nfocată
Dar ea era demult plecată
La ușa ce-a bătut ades
Rămas-a trist neințeles
În vraja ei a fost cuprins
De-un foc lăuntric și nestins
Dezamăgirea-și face loc
-Mi-ai fost o stea fără noroc
Si-atunci izbește de pământ
Un scurt și tainic jurământ
-Rămân stăpân pe gândul meu
Și am un singur Dumnezeu
Conștiința mea, credința mea,
Nu voi iubi în veci o stea.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea și-a pus mărgele
Iubirea mea și-a pus mărgele
Pe furiș.
Credea poate că așa
N-o să se mai uite nimeni
Nepoftit
În ochii ei.
Mărgele verzi...
Iubirea mea și-a pus mănuși
De dantelă.
Credea poate că așa
N-o să-i mai vadă nimeni
Nesilit
Mâinile-n tremur.
Mănuși negre...
Iubirea mea s-a dat cu ruj
Colorat.
Credea poate că așa
N-o să-i mai caute nimeni
Nedorit
Buzele pale.
Ruj roșu...
Iubirea mea s-a dat cu fard
De jenă.
Credea că poate așa
N-o să-i mai prindă nimeni
Nefiresc
Obrajii moi.
Fard aprins...
Iubirea mea și-a pus tăcere
Pe intenții.
Credea că poate așa
N-o să-i mai vândă nimeni
Nechemat
Cuvinte goale.
Tăcere adâncă...
poezie de Gabriela Chișcari (31 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ruj, poezii despre cuvinte sau poezii despre culori
M-am căsătorit...
M-am căsătorit aseară, c-un luceafăr din apus!
Ochii licăreau argintul, lumilor necunoscute
Un alai de nebuloase, de comete și-a adus,
Avea stele și planete în coroana de pe frunte!
Și-am privit cu gingășie spre făptura-i ca de ceară,
M-am cutremurat la gândul, că și eu devin o stea
Depărtarea de pământ, într-o zi poate-o să doară,
Toate-s reci! Prea mult mister! N-ar vrea oare-aici să stea?
Dar luceafăru-i etern! S-a născut pe-un alt tărâm,
N-are-n el sufletul cald, cum-e-l meu cel omenesc
Cu păreri de rău, i-am spus: unde m-ai zărit rămân!
Ce să fac eu muritoare, în castelul tău ceresc?
Nu cresc flori! Nu iese iarbă! N-ai nimic! Nici primăvară!
Ce pot ochii mei, o viață, decât noaptea să o vadă?
Voi ieși din când în când și privesc ca să apară
Stele, lună și pe tine! Tu lași dorul tău să cadă:
Peste mine, pulberi fine, de argint din infinit,
Și voi ști că-ți amintești de o nuntă! De-a noastră
Lângă mine, niciodată n-ai putea fi fericit,
Îți stă bine! Astru' rece, ce răsari pe bolta albastră!
Te voi căuta prin vise, prin noian de amintire!
Memorând doar pentru mine, clipele de duioșie
Adormind cu un suspin, ca o tandră amăgire,
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre argint, poezii despre primăvară sau poezii despre nuntă
Inima mea n-o vei avea
câte inimi roze
frumoase ai tu iubite?
dacă la fiecare drum fugar
prin lumea misterioasă a unei femei
în lumea ei de sfințită stea
te mai înțeapă câte-o inimă?
inima mea frumoasă de pădure de vise
din spinare de fragedă stea
n-o ai, vor fi alte veri absente
și goale de mine, alte eternități
e inimă de rană stelară
n-o ai, n-o vei avea.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre roz sau poezii despre femei
Amărâtă turturea!
Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soția și-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.
Cât trăiește tot jălește,
Și nu se mai însoțește!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede
Trece prin pădurea verde
Și să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu șade.
Și când șade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.
Unde vede apă rece,
Ea o turbură și trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură și bea.
Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
Să nu se mai pedepsească.
Când o biată păsărică
Atât inima își strică,
Încât dorește să moară
Pentru a sa soțioară,
Dar eu om de-naltă fire,
Decât ea mai cu simțire,
Cum poate să-mi fie bine?!
Oh, amar și vai de mine!
poezie celebră de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre soție sau poezii despre mâncare
* * *
Veghează bolta singurea...
Sunt aici! Ea nu mă vrea!
Întind mâinile spre ea...
Ea-nconjoară partea mea!
Repetam: Fii mai miloasă!
Inima mi se rupea,
Însă ei, nici să îi pasă,
Nori mai negri-mi trimitea...
Cerc s-o prind, ea-mi trece calea,
Să mă vadă ocolea,
O chemai: Hei, surioară!..
Doar ecou-mi răspundea...
Ploaia-mi mângâia obrajii:
Prea terestră-i viața ta!
Prin călătorie fagii,
Să mă însoțească-ar vrea...
Dar ea trece și-mi lansează:
Ai o viață,
O veghează,
Fii destoinic pentru ea!
Aștept cerul să mă vadă,
Să mă prind în joc cu el,
El o stea îmi luminează!..
Vieții mele sunt fidel!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre lumină, poezii despre jocuri sau poezii despre fidelitate
Micuță stea
În fiecare noapte
Te văd, micuță stea,
Cum tainic, de departe,
Veghezi asupra mea.
Sub raza ta vrăjită
Adorm încetișor,
Am inima tihnită
Și sufletul ușor.
Cu pleoapele închise
Îți simt divinul har
Și mă cufund în vise
Și toate aievea-mi par.
Îmi văd copilăria
Și viața ce-am trăit;
Ce mare-i bucuria,
Ce mult noi ne-am iubit!
Și înțeleg prea bine
Acum, micuță stea,
Că nu ești orișicine,
Ci ești măicuța mea.
poezie de Octavian Cocoș (29 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie
Cuvinte pe timp
Sunt trupul care-și scrie cuvintele pe timpuri
Din ultimul mileniu al anilor lumină,
Umblând fără temei să-și caute o vină,
În murmurul tectonic al altor anotimpuri.
Și gura-mi însetată ar bea dintr-un sărut,
Poemul inefabil scris pe-ale tale buze,
Ca pulberea de stele în urma unei muze,
Pe salba gurii tale cu gust de absolut.
Plutind așa pe ceruri am întâlnit o stea,
Prin ochii tăi iubito aș vrea să o privesc,
Să-i stâmpăr apoi focul și să ți-o dăruiesc
Căci sunt orbit de tine și nu mai pot vedea.
Alăturea cu steaua de strălucire plină,
Trec negura veciei ca simplu trecător
Un prinț consort podoabă la brațul de regină,
Doar minim necesarul dintr-un imens amor.
poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre soț sau poezii despre monarhie
Alint de stea
Ajută-mi rochia ca să cadă,
La pieptul tău să mă aduni,
Vreau ochii tăi vrăjiți să vadă,
Umbrele lunii peste sâni
Rănește-mă încet, erotic,
Dar vindecă-mă mai târziu,
Într-un decor de vis, exotic,
Sub cerul nopții, argintiu
Și să nu adormim devreme,
De fapt, să nu dormim deloc,
Să fim iubirea care geme
În al plăcerii tainic joc
Hai lasă rochia să îmi cadă,
Chiar dacă par că nu aș vrea,
Să fiu a ta, să-ți fiu întreagă,
Iar tu să-mi fii alint de stea.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre rochii sau poezii despre plăcere