Am sperat
I. Am tot sperat c-o să ne fie bine,
Am tot votat, ca proștii, doar limbrici
Și-acum ne mai mirăm că n-are cine
Să facă rânduiala pe aici!
Dar... se mai poate, nu e plin paharul,
Năduful ni-l vărsăm la colț de stradă,
Mai e puțin și-n cap le dăm cu parul,
Că au făcut din țară o corvoadă!
II. Cât să-i mai rabde poporul
pe acești bezmetici hoți?
Luați furca și toporul
și dați-le-n cap la toți!
Pentru ei legi speciale
își croiesc în Șparlament,
pe noi, cu două parale,
ne trimit la colț urgent!
Stăm cuminți, cu mâna-ntinsă,
poate ne-o "pica" ceva,
lumea încă nu-i convinsă
că au chip de mucava.
Sătui de-atâta urât,
de tâlhari și de mișei,
Haideți să-i strângem de gât,
să scăpăm Țara de ei!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre votare, poezii despre prostie sau poezii despre legi
Citate similare
Doar o vorbă...
Focul arde în paie ude
Nu se mai aprinde lemnul
N-are cine să asude
Inimii să-i fure semnul.
Stăm lângă un drob de sare
Undeva la colț de lume
Unde iarba nu răsare
Doar de teama unor brume.
Mai nimic nu ne răsfață,
Ba mai mult ar vrea să doară
Tot ce se schimbă la față
De pe-o zi pe alta iară.
Frunze-n vânt pe drum de seară
Plimbă toamna înspre munte,
Nicio vorbă de ocară
N-am să-ți pun, țară pe frunte.
Tu ai suferințe multe
Și amenințări cu carul
De la forțele oculte,
Nu-ți mai vântur eu amarul.
Doar o vorbă aș vrea să spun
Cât mai pot scrie cuvântul,
Tot poporul o să-l adun
Ca să-ți apere pământul.
Dar visez iar la unire
Într-un popor măreț, întreg
Nu zâzanie-n neștire,
Lucru bine făcut de strateg.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre unire
- poezii despre toamnă
- poezii despre suferință
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre răsfăț
- poezii despre plimbare
Atentat la popor
Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?
Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!
Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!
Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...
... Bani luați din gura celor mulți,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caști, onești, cu multă carte
să țină leneșii cu burți?!?
Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând nație cu ham,
s-o ducă-n hăț... către mezat?!
Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?
Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriți!
Cu barda au dat în necăjiți,
să n-avem drept la țara mamă!!!
Ne vor pe toți, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
și-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!
Câți "proști" om fi, cum ne cred ei,
dar mulți, mai mulți suntem și, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemnițăm pe derbedei!!!
Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinți,
să ne-adunăm și mușchi și minți...
să jugulăm hoți, cretinism!!!
Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
și noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...
... Să-i punem pe parșivi la zid,
la hoți să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiții, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...
... Al celor mulți, cu cultul legii
crescuți toți șapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!
Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!
Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-ațâțe!
Tot neamul lor din lei, în mâțe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!
Că morții mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!
Of, țara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aș vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre patrie
- poezii despre minciună
- poezii despre țări
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Imigrant
E devenit aproape o rasă
Făr' de culoare definită.
"Exterior" îi este ispită...
S-a săturat, de viață "trasă".
Visează sigur motivat,
Câștigu-i doar mulțumitor.
Își face plan de viitor...
De unde e, s-a săturat!
Nimic nu vrea, nu mai îl leagă.
Renunță fără să clipească
La neam, la țara strămoșească;
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.
Își vinde tot și pleacă-n lume
Căci fiu de neam, este hulit.
N-are nimic, chiar de-a muncit...
Nu-i dintre fortunați, nu-i nume.
Ajuns "aiurea" nu-i ușor,
Muncește mult, de se spetește.
Adună un pic, dar reușește...
Nu-i fericit, dar are spor.
Îi e dor de țară, sau de-o rudă,
Dar timpul trece, uită-ncet.
E drept, trăiește sobru, ascet,
Ban se câștigă greu, cu trudă.
Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume, ce-a lăsat.
Prietenii l-au și uitat,
E ruda, ce aduce dar.
Are mâini roase de la muncă,
Dar are casă și mașină;
Putea să stea, el n-are vină...
Acasă-s hoți, știu doar poruncă.
De ce-i mai bine în altă parte?
De ce, noroc, au numai curve
Și n-are cine să-i perturbe!?
Ne pierdem neam... ne dorim moarte!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre rude, poezii despre muncă, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre prietenie sau poezii despre noroc
Țară de haiduci
Noi încă mai avem păduri umbroase
Si munți cu peșteri, ape cu bulbuci,
Avem și furci si ascuțite coase
Dar vai, nu mai avem de mult haiduci.
Noi încă mai avem boieri în țară
Cu cap de taur si cu minți la fel,
Avem atâta lacrimă amară,
Numai haiduci nu mai avem defel.
Noi înc-avem pe cer apus de soare
Și guvernanți ce au în cap eclipsă,
Avem si legi călcate în picioare,
Doar de haiduci avem cumplită lipsă.
Avem si potere ce în cătușe
Ar vrea să țină un întreg popor
Avem vreo șase sute de căpușe...
Nici umbră de haiduc la vreun izvor!
Dar încă mai avem de-un leu speranță
Că nu o să sfârșim cu toți pe cruci...
Ne vom trezi și-n ultimă instanță
Vom fi o țară-ntreagă de haiduci.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre haiducie, poezii despre tauri, poezii despre speologie, poezii despre păduri, poezii despre picioare, poezii despre munți sau poezii despre lei
Cântec de unire
Sculați voi gospodari,
Sculați compatrioți
Sub flamura lui Ștefan
De-i mai sunteți nepoți
De mai aveți copii
De mai aveți trecut
Treziți-vă la viață
Nu-i vreme de pierdut
Măcar pentru cântec
Haideți să ne strângem
Să ne amintim
Cine am fost și suntem
De-am fost oricând aici
Ori ne-am mutat din tundră
E timpul să ne scoatem
Istoria din umbră
Suntem un pumn de oameni
Pe un picior de țară
Dar mai avem o limbă
Și-o vatră milenară
Măcar pentru cântec
Haideți să ne strângem
Să ne amintim
Cine am fost și suntem.
poezie de Leonid Ion Barbăroșie din Apropo (27 august 1991)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre muzică sau poezii despre istorie
Caii Mariei
Măria-i o femeie de la țară
Ce s-a ajuns, și știe-acum tot satul
C-o duce bine, chiar și cu bărbatul,
De când și-a tras în casă cârciumioară.
Dar simte, de o vreme,-o mare lipsă,
Că n-are și ea un Merțan la scară,
Iar gândul ăsta parcă o omoară,
E-un nod în gât, e o apocalipsă.
Așa nu se mai poate! C-o vecină,
O ia ușor-ușor să prindă rata,
Că, la oraș, deja, o-așteaptă fata,
Cu banii pregătiți, să ia mașină.
Salonu'- auto pare să-i ofere
Ce își dorea: ceva să strălucească;
Un tânăr vru să o ademenească
Spre un model vestit în cai putere.
-La prețul ăsta? Știi, mai bine lasă!
Ia nu mai fă, cu mine, pe nebunul!
Măgarul e mai bun, iar eu am unul.
E bun și ăla, iar de el... nu-mi pasă!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre cai, poezii despre vecini, poezii despre tinerețe, poezii despre oraș, poezii despre nebunie, poezii despre măgari, poezii despre gânduri sau poezii despre femei și bărbați
Colecționar
E tot mai des, din ce-a fost rar...
Să vezi tâmpiți la cârma țării,
Cătușele își punând brățării,
Bulău-i făcând... "Cărturar"!
Se bat s-adune ani mai mulți
În pușcării, să-și facă nume,
Urlând apoi la semeni, lume,
C-așa-s mai educați, mai... "Culți"!
Mint, cum adevăr nici n-ar fi
Și-orice rostit e "hors contexte",
Boul fiind tu -tot în protest-
Ce nu-i citești, nici nu-i... "Reții"!
De-altfel nici limba nu o știu...
O linsătură, toată lemne
De la "mai mari" -mai proști, pesemne-
Ăi ce-o scălâmbă în... "Inter-viu"!
Ce să mai zici de limbi străine,
Că de străine... îs rău de tot,
De crezi că țării îi sunt complot
Lumii de râs s-o facă... "Bine"!
Le place joc, de-a alba-neagră,
Mințind că din hoții vom crește
-Cum să furi apa, să prinzi pește-
Și, tot furând, "fuck" țara..."Întreagă"!
Le place mult de-a abuzatu',
Că te ciordind, ai mai puțin
Și așa când n-ai, nu intervin
Să te-apere, că n-ai... Ce dracu!
Și-s puși să-și facă zilnic legi,
Adică un fel de legătură
Că tot ce fac e-o făcătură
Și, n-ai de ce să te mai... "Legi"!
Pungași, tâlhari, dar au un dar
-C-așa cretini, îi duce capul-
Să ne termine Țara, Statul,
Ni le lăsând doar... "Inventar"!...
C-au fost Ei! Noi... "Colecționar"!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre cătușe, poezii despre râs, poezii despre limbi străine sau poezii despre lemn
S-a gârbovit rău bunica
În clipe târzii de viață,
Își poartă pașii obosiți.
Pe nepoți nu-i mai răsfață.
Ei o privesc și zic cuminți:
S-a gârbovit rău bunica.
Vorba-i este tot mai rară.
Nu-și mai dorește nimica.
Suspină din zori în seară.
Ochii a-început să-i piardă,
În cap părul i-a albit,
Cu greu mai poate să meargă...
Viața ei, a-îmbătrânit.
poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre viață, citate de Dumitru Delcă despre seară, poezii despre păr, poezii despre ochi, citate de Dumitru Delcă despre ochi, poezii despre dorințe, citate de Dumitru Delcă despre dorințe, poezii despre alb sau citate de Dumitru Delcă despre alb
Rugă pentru aleși (Parodie după poezia "Rugă pentru părinți" de Adrian Păunescu)
Enigmatici, neînțeleși,
Urmărindu-și rostul lor,
Lângă noi fură cu spor
Dragii noștri, dragi aleși.
Cheamă-i, Doamne, pe la tine
Să-i strunești să se oprească,
Țara să n-o jefuiască
Și noi să trăim mai bine.
Pentru-acei ce mint și fură
Dă un uragan, ceva,
Să-i dosești pe undeva,
Să le pui pământ pe gură.
Au plătit mulți idioți
Să pozeze patrioți ;
Nu suntem chiar toți netoți,
Să-nghițim doar mafioți!
Ia priviți-i cum se-ntrec
În minciuni, în furtișaguri,
Trec electorale praguri,
Apoi uită și petrec.
Plini de boli și suferinzi,
Mii de oameni îngroziți
Stau și-așteaptă, istoviți,
Să se spânzure de grinzi.
Sunt sătui de cine pleacă
Și-ngroziți de cine vine,
Căn partide se tot ține
O politică de cloacă.
Este țara mai săracă,
Traiul este de belea,
Noi trăim o viață acră,
Mulți ne vând pe-o acadea.
Dar de ce priviți mirați?
Nu mă credeți? Nu mai pot!
Sigur, astăzi, merg la vot,
Ca să-i schimb pe-acești bălțați.
Bun venit, campanie!
Bun venit, iubită șansă!
Tot poporul intră-n transă,
Se va bea șampanie.
Bun rămas, campanie!
Bun rămas, lividă șansă...
parodie de Mirela Grigore din Un râs asumat, după Adrian Păunescu
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre uragane sau poezii despre prezent
Poporul în genunchi
Poporul nostru e-n genunchi, deși credința moare
Când se vrea unul ridicat, sar frații să-l doboare
Când unul s-a cam săturat de tot ce i se-ndrugă,
Sar frații să-l țină culcat, ca să rămână slugă.
Poporul nostru e-n genunchi și nu pare să-i pese
De doișpe ani, străini de neam destinul par a-i țese
De doișpe ani ne chinuim să stăm la suprafață
De doișpe ani nu mai contăm în propria-noastră viață!
Se face-acum suta de ani de când exiști, o țară,
Vândută fiind de proprii fii, lași ființa să te doară!
Acuma te sărbătoresc, nu își fac griji că mâine
Prin tot ce fac și ce gândesc, te vor lăsa-n ruine
Noi, ca popor, nu existăm pentru că-n amorțire
Din start, nu vrem, ne refuzăm o proprie gândire
Gândească alții pentru noi, trasa-ne-ar tot ei soarta
Iar noi, cuminți, să-i aprobăm lăsând deschisă poarta!
Prea i-am lăsat pe toți sa dea, sărmană țară suptă,
Ce alții dârz ți-au apărat și au murit în luptă!
Dac-ai să simțit sub pașii tai cutremurând pământul,
E semn că Ștefan și Mihai nu-și mai încap mormântul!
Poporul nostru e-n genunchi în strai de sărbătoare
Privește cum sub proprii ochi propria țară-i moare
Poporul nostru e-n genunchi nu pentru rugăciune,
Ci ca să stea cât mai umil, scuipat de Uniune!
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre existență sau poezii despre apărare
Aș vrea să tac
Aș vrea să tac
Aș vrea să tac,
Dar nu se poate.
C- am tot tăcut.
Și suntem toti tăcuti,
Si- njunghiați toți pe la spate.
Si nu- ntrebați
Nici cine sunt,
Nici ce- am facut,
Caci știu:
Se merita sa mor cu ei de gat.
Dar vă întreb acum, pe toți:
De ce- am tăcut?
De ce ne-am bucurat la hoți?
De ce nu am făcut nimic atunci?
De ce- am abandonat in țară bieții prunci?
De ce bătrânii noștri- au trebuit sa- i crească,
Cand noi cerșeam o pâine mai domnesscă?
Se umflă maruntaiele in mine,
Sa urlu-atât cât pot, acum imi vine.
Și vă întreb din nou, de la- nceput:
De ce cu tinerețea am plătit tribut?
Prietenii ne-au fost uciși in plină iarnă,
Și n-au mai prins nici ' ăl Craciun,
Nici altă toamnă.
Dar ne-au murit justificat?!
Noi ce- am facut pe urma?
Doar am stat.
Și ne- am uitat ca la prăpăd...
Ne bucuram ca liberi suntem peste pod.
Dar podul nici acum nu e cu noi,
Și este plin după atația ani,
Și de o parte si de alta cu noroi.
Și vin si te condamn pe tine, țară!
Cum ai putut sa ne suporți,
Când am vândut și ale tale porți?
Cât ai putut să suferi, să te doară,
Când te- am facut de trei' j de ani, doar de ocară?
De ce nu ne -ai luat de gulere, de gât?
De ce ne-ai suportat atât?
De ce nu ne - ai oprit din exaltare
Când ai vazut că-i chinul cel mai mare?
Am stat cu toții- n tinerețe...
Știam de- acum să dăm povețe.
Am stat ca proștii-n batatura,
Ne bucuram că țara ei ne-o fura.
Ne vin copiii blanzi din spate...
I- am invățat sa- și spună și ei "nu se poate"
I - am învățat ce e patriotismul,
Fără sa știm că-l confundăm cu autismul.
Ne- a luat credința - n Dumnezeu pe sus.
Credeam că El ne duce singur spre apus,
Credeam că dacă ne schimbăm și imnul,
Vom fi si noi de-acum,
Ca cei ce ne-au cerut să facem schimbul.
Și-acum, ce mai strigăm prin piețe?
Suntem convinși ca nu suntem paiețe?
Pe cine vrem de - acum să mai înece?
Că boala e din nord in sud,
Din est in vest,
Din Dunare in Prut.
Ne-au cocoșat cu legi tembele.
Copiii nostri s-or lovi de ele,
Căci legile- astea pe noi ne doboară.
Maicuța țară, fă ceva, că ne omoară!
Și de acum nu mai avem nici codrii seculari
Să ne îngroape sub ai lor stejari.
Și de la prunci nu merităm niciun chibrit
Să ni - l aprindă in țarână, c- am mințit.
Că i- am mințit că vor avea de toate,
Dar n- am facut nimic, când țara ne-au prădat-o de bucate.
Când ne- au furat pământul de sub noi,
De ce- am uitat țăranii noștri,
Cum ochii le scoteau,
Când se apropiau de boi?
Măicuța dragă, țară sfântă!
Ia tineretul tot și îl încânta.
Sa fie ei uniti in a ta vatra,
Sa faca ei, ce n- am facut noi, viata toata.
Și roaga- te la Dumnezeu,
Să nu te vândă pe un leu.
Să urle vena lupilor in tine.
Măcar acum, să ai respect cum se cuvine.
poezie de Simona Moise (ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre copilărie, poezii despre țărani, poezii despre învățătură, poezii despre tăcere sau poezii despre superlative
Înmormînvierea
Vai, moartea nici nu e cât se preface
Nici nu prea poartă rod în pântece
Și nici să fie nu-i, că nu-i dă pace
O înviere, cine știe ce.
Vai, moartea, dacă e, se contrazice:
Nu poate fi și moarte și trăire,
De n-are învierea drept complice,
Să-i calce dreptul strâmb la nemurire.
Vai, moartea e ca noi, deci muritoare,
De fiecare Paști ne lăudăm
C-o calcă învierea în picioare,
Și noi apoi în cap o îngropăm.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre laudă
Vânzător de neam și rit
Vânzătorul de cuvinte
Chiar și când respiră minte,
N-are carte, are bani
Și o șleahtă de tâlhari.
Nu e singur, e votat
Să fie-n primii din stat.
Oare cine, oare cine
Încă îi mai face bine?
Gașca lui care ucide
Pe oricine din cuvinte
Și din fapte deșănțate
Își face pe loc dreptate.
De îl doare-n coastă-un cui
Pleacă repede hai-hui
Să se-ndrepte-n altă țară
Că sunt doctori foc și pară.
Se întinde, se preface
Că-i din neam plin de conace,
Însă doctorul român
Îi deschide-o rană-n sân...
"Eu de-acasă am fugit
Pe unde am nimerit
Să-mi trăiesc puțin mai bine
Viața asta fără tine.
Dar și-aicea m-ai găsit
Vânzător de neam și rit.
Eu îți scot cuiul, e bine
Să îmi amintesc de tine?
Nu e bine, nu e bine,
Țara o faci de rușine,
Nu respecți pe cei cu carte,
Nu fi prost, îți dau dreptate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre comerț, poezii despre rușine, poezii despre foc sau poezii despre dreptate
Și mergând ea tot înainte, a ajuns apoi și ea la Sfânta Duminică; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește. În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă și îngăduitoare, n-a vrut să-și puie mintea c-o sturlubatică și c-o leneșă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-și aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, și să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit și și-a ales lada cea mai nouă și mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult și ce-i mai bun și mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ia ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se tot duce înainte; și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie lada.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfinți, citate despre religie, citate despre frumusețe, citate despre toleranță, citate despre superlative, citate despre poduri, citate despre plată, citate despre obrăznicie sau citate despre mâncare
Design
sus pe plaiul mioritic, se învârte cu ochi critic
un designer diplomat, de la Amsterdam plecat.
vrea din țară, nouă casă, să o facă mai frumoasă
- nu ne trebuie păduri, că-s pericol în furtuni.
fermele... modernizate, și-ncă multe alte fapte
se vor legi europene, adecvate și moderne.
munții trebui mutați, frontiere? ca-ntre-frați...
râurile poluate le dăm și noi mai departe.
și să fie împăcare... două limbi oficiale.
întrebarea e cam grea, care să fie a doua?
romii ne trag tot în jos, maghiarii ne iau de moț
sașii au plecat demult, noi pământul l-am vândut.
și am dat și am tot dat, și-am schimbat, si-am tot schimbat
clasament în coadă doi, doar Bulgaria și noi.
stă designer, se gândește toate cum să le așeze....
mare bătaie de cap.... a venit și a plecat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre poluare, poezii despre pericole, poezii despre graniță sau poezii despre frumusețe
Cu toții vrem o țară mai bună, mai frumoasă și mai curată. Cu toate astea, tot ceea ce facem noi este... aproape egal cu 0 (și care facem ceva suntem puțini în comparație cu majoritatea pasivă). Vrem ca ceilalți să fie mai buni cu noi, dar noi nu oferim nici măcar un zâmbet. Vrem să fie curat, dar dacă vedem pe cineva aruncând ceva pe jos nu zicem nimic că nah... de ce să ne complicăm? Vrem ca noile generații să fie mai bune, dar noi ce exemplu le dăm? Vrem altă mentalitate, dar totuși parcă o acceptăm și pe cea care ne trage în jos. Nu vi se pare că toate se leagă? Și totuși, după cine așteptăm să facă și de ce? De ce nu noi? De ce tot timpul alții în locul nostru? De la cine să înceapă schimbarea?!
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre curățenie, citate despre zâmbet, citate despre timp sau citate despre schimbare
Țara mea-i bolnavă și n-are bani de leac
Țara mea-i bolnavă,
Și n-are bani de leac,
Hai să facem chetă,
De chinuri să o scap.
Să punem fiecare,
Speranță și iubire,
Să nu mai rătăcim,
Prin țările străine.
Să punem demnitate,
Și dragoste de neam,
"Ei" să nu mai poată,
S-o dea la kilogram.
Să-i punem pe obraz,
Mângâieri, nu sare...
Ar lupta, sărmana,
Putere nu mai are.
Au ciuruit-o mulți,
Gloanțe de otravă,
Au făcut-o astăzi,
Din regină, sclavă.
Pruncii-i lasă sânul,
... Doldora de lapte,
Se duc cu cap plecat,
Departe, prea departe.
Alții pier cu zile,
Pe paturi de spital,
Nu ne permitem viața,
Ca-n orice stat normal.
Si cine se decide,
Să stea pe-a țării iarbă,
Mănâncă pâinea sfântă,
Cu lacrimile-n barbă...
Țara mea-i bolnavă,
Și n-are bani de leac,
Haideți s-o facem bine,
Haideți, popor sărac.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zile, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre sclavie
Unde ești tu, Țepeș Doamne?
Fir-ar ea democrație,
După care-am tot râvnit,
Uite, acuma o avem,
Și lumea a înnebunit,
Nu mai vrem să mai muncim,
Vrem să fim mai libertini,
Vrem bani, dacă-ar fi cu sacul,
Câștigați doar cu furatul.
Haos, doamne-, i peste tot,
Se agită parlamentul
El vorbește, legi declară,
Dar degeaba, nu-i respectul,
Toată ziua, crime, furturi,
Huligani la drumul mare,
A lăsat tiranul, haos,
Și-acum, haosu-i mai mare.
Uite, doamne, ce-am ajuns!
Un popor dezordonat,
Unde ești tu, Țepeș doamne?
Haide, vino fă curat,
Că mi-e dor de liniște,
De copii râzând în soare,
Nu de hoți de buzunare,
De nebuni și bețivi,
Vino Țepeș pentru noi,
Că ne place omenia,
Și fă ordine în țară,
Altfel toți ne prăpădim.
Că-i vai și-amar de România,
Țara noastră, din străbuni.
poezie de Valeria Mahok (8 martie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre respect, poezii despre parlament, poezii despre dor, poezii despre democrație, poezii despre curățenie sau poezii despre bani
Prea multă ceață
E ceață, genul acela intens de ceață
În care se pierde mult chiar din... speranță
Și caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăț de speranță... doar ea mă alină.
E ceață extinsă, la oras si la țară
E ceață în cap, e ceață și-afară
Din cauza ceții ne dăm cap în cap
E lipsă de lumină și-i mare handicap.
Rătăcim bezmetici, că-i ceață în țară
Unii rătăcesc frustrați și pe-afară
Se agață de câte-un licurici crezând că-i lumină
Uitând că aceștia au viață puțină.
Ce-i ce creează lumină.... înțelepții
Nu încap de cei ce au alte concepții
Și care, din tristă întâmplare, oare?
Formează acea clasă.... conducătoare.
Și zilnic această clasă ceață sifonează
O ceață ce pare din ce în ce mai deasă
Iar noi, noi nu mai vedem ce-i bine
Și asta face să mă cert eu și cu tine
Iată, e multă orbecăială că-i smog
Produs de-un sistem intens demagog
Și caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăț de speranță... doar ea mă alină.
poezie de Ionel Popa (5 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre tristețe, poezii despre lumină, poezii despre licurici, poezii despre handicap sau poezii despre demagogie
Singurătatea e amară...
Singurătatea e amară
Într-un colț micuț de țară,
Nimeni nu-ți împărtășește
Gândul ce te copleșește,
Gândul care te-nfioară
Că ești o tristă vioară
Care cântă și nu cântă
Doine din inima frântă.
Copiii-s în depărtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflă vântul,
Se cutremură pământul.
Lacrimile curg șiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutăți multe,
N-are cine să ne-asculte.
Că în țara, mică țară,
Totul este de ocară,
În singurătatea noastră
Moartea intră pe fereastră.
Nu se bucură nici dânsa
C-a ieșit din noi osânza,
Am rămas schelete toți
Peste care pășesc hoți.
Nu-i schimbare, nu-i nimic
Din care s-avem câștig,
În singurătatea rea
S-avem cel puțin o stea
Care din cer să vegheze
Clipa care să dureze
Într-o bucată de pâine
Dăruită azi și mâine.
Într-o căniță de apă
Cât mai gârbovim la sapă,
Să-ntindem singurătatea
Cât mai e în cer dreptatea.
Că aicea pe pământ
Nu-i nimic, doar bate vânt
Prin oase și prin făptură,
Prin a țării bătătură.
Doamne, iartă de păcat
De-s femeie sau bărbat,
Iartă-i pe cei din conac,
Pentru noi nimic nu fac
Se îmbuibă în de toate
Fără să facă dreptate,
Ei adună și adună,
Noi rămânem cu ea-n mână!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre singurătate sau poezii despre pâine