Neaţa, Soare!

Băiatul cu inimă de piatră şi ochi de cicoare
M-aşteptase trei vieţi să înălţăm zmee;
Mă iubea! Mă iubea?
" -'Neaţa, Soare!"
Şi dimineaţa, în sfârşit, păşise liberă
Din cea mai pustie închisoare
Cu trepte din mozaicuri de Ravenna
Şi lacăte scandinave.
Mă iubea!
-'Neaţa, Soare!

Băiatul cu inimă de piatră,
Căutând câmpuri de maci în zare,
Adormise... trei vieţi, lângă fântâna Siloamului;
Aştepta... Aştepta?
-'Neaţa, Soare!
Şi câmpul de maci răsărise sub bolta
Primului cer de mai, peste neghine amare,
Cu roiuri de azime şi mâini iertătoare
Ce primeneau dimineaţa.
-'Neaţa, Soare!

Băiatul cu inimă de piatră
Şi mâini alteori zdrobitoare,
M-aştepta strângându-mi la piept drumul;
Mă iubea! Mă iubea!
"-Neaţa, Soare!"
Şi inima îi strigă cu glas de clopot
Într-un început de câte trei ori,
În patru zări,
Şi încă o dată pentru mine:
-Neaţa, Soare!

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul deprimării, un gând i se ivi în minte. El n-o iubea şi n-o iubise niciodată cu adevărat - şi gândul acesta n-o durea. Ar fi trebui s-o doară, ar fi trebuit să fie deznădăjduită, cu inima zdrobită. Dar acesta era adevărul. El n-o iubea şi lui nu-i păsa. Nu-i păsa, fiindcă nici ea nu-l iubea. Nu-l iubea, aşa că nimic din ce putea face ori spune el nu izbutea s-o doară.

citat celebru din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două-trei

Două dimineţi:
Un soare.
Trei dorinţe
La picioare.

Două căşti:
O melodie.
Două mâini:
O veşnicie.

Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.

Două guri:
O nostalgie.
Două vieţi:
O bucurie.

Trei minute:
O pendulă.
Trei motive:
O credulă.

Două stele:
O poveste.
Trei săruturi
La ferestre.

poezie de Gabriela Chişcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni cu inimă de piatră

Sunt o mască anonimă
Non-verbal sacrificată,
Nimeni nu-şi îndreaptă gândul
Către chipul meu de piatră.

Nu ştiu! Ei nu mai au suflet?!
Eu poate că m-am schimbat...
Şi-am trezit în mine zeul
Timpului pietrificat.

Ori cresc râuri de lumină,
Ori vulcani ţâşnesc sub soare
Dintr-un trup străin de piatră?!
Şi se torc mereu fuioare

De iubire, de lumină,
De firească omenie...
Unde-s oamenii?! Răspundeţi!
Mă retrag cu modestie...

Dorm sub masca anonimă
Non-verbal sacrificată,
Căci în lumea mea sunt oameni
Doar cu inimă de piatră.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata a renunţat la tot ceea ce iubea, pentru ceea ce iubea cel mai mult. Pentru mama.

Richard Paul Evans în Floarea-soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se iubea.. Şi iubea viaţa! Era păgân, avea cultul trupului lui şi se închina la zei: Orgoliu, Frumuseţe şi Amor.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea se iubea pe sine, îndrăgostită cum era, iubea iubirea ei, aşa cum iubirii îi place să iubească.

citat din Jonathan Safran Foer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeam

cu femeia din scara
mea de bloc – îmi făcea
cu mâna tai-tai din ferastră.
seara şi ea cobora
cum obloanele de
re-flux – se făcea se făcea
că râde femeia de mine
deşi mă iubea mă iubea.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spectacolul Un băiat iubea o fată

În sala supra încărcată,
Un băieţel iubea o fată.
Dar tot scâncea un spectator:
-Mai ţine mult iubirea lor?

epigramă de Gabriel Teodorescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mozart Îl iubea pe Dumnezeu, îşi iubea familia, prietenii şi, mai presus de toate, munca - pentru el era o îndatorire în slujba Domnului-, şi asta era tot ce-şi putea dori un om rezonabil sau chiar unul nerezonabil. Dumnezeu să-l binecuvânteze!

Paul Johnson în Mozart. O viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, soare, frăţioare

Soare, soare, frăţioare,
Hai, dă drumul la izvoare,
Scoate iarba din ţărână,
Spune păsării să vină!

– Pe izvor l-am slobozit,
Pe ogor l-am înverzit,
Păsărele vin zglobii...
Ce porunci mai am, copii?!

poezie pentru copii de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de soare

tu ma imbratisezi precum
soarele
soare plutind in apele
norilor
tu esti soarele care rasare
pe cerul vietii mele
tu esti rupt din soare
si lipit de inima mea
tu esti soarele care-mi
bate la fereastra in fiecare
dimineata
pasarea galbena cu pene
de soare
strabate vazduhul
vis galben
soare de aur
aur de soare
vis.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia sufletului

Eu preţuiesc dreptatea
După cele ce am vorbit
Să îţi spun ce am preţuit
Iubirea şi deşteptarea

Sufletul din noi răbdarea
Cerul când e plin de stele
Vântul ce a duce mistere
Toaca strigă sărbătoarea

Distanţa pământ şi soare
Cel ce ştie să iubească
Pe semeni să-i preţuiască
Iubind raza cea de soare

Tainica iubire inimă mare
Vibraţia suflet cu galaxia
Îmi alină sufletul bucuria
Iubirea-i mare lună şi soare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ şi cer

Vorbesc bătrânii că a fost, demult,
un cer mult mai aproape de pământul
ce l-a primit să-i fie lui veşmântul,
pe vremea din povestea ce-o ascult.

Era uşor atunci să urci la cer
sau, pentru cei de-acolo, să coboare,
făcându-şi trepte razele de soare,
la cei aflaţi mai jos c-un palier.

Erau nemuritori acolo, sus,
dar nu şi jos, în viaţa pe pământ
în care îşi găseau, ades, mormânt,
căci Timpul nu-l aveau aici supus.

Dar ea, o zână-n vremea de demult,
venea adesea-ntr-un anume loc,
atrasă de-un mănunchi de busuioc
cu un efect, asupra ei, ocult.

Ştia şi el, cel care-l aşeza,
ştia şi ea că legea e nedreaptă
cu ea, cu el, cu tot ce îi aşteaptă,
dar nu putea să nege: îl iubea.

Şi a rămas, privind albastrul cer
cum se ridică dezgolind pământul,
a alungat din inimă frământul,
iar ce a fost apoi... e un mister.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplări de amor ...

Cel îndrăgit de-alte femei
Iubea în taină ochii ei;
Frumoşii ochi, de-agat, căprui,
Dar nu spusese nimănui.

Iar ea pe altu-l îndrăgea,
Cu ochii mari de peruzea.
Şi-ades, frumoşii ochi căprui,
Plângeau vădit de dorul lui.

Atâtea întâmplări de-amor
Sfârşesc în flacăra de dor;
Chiar dragul tinerei dudui,
Iubea o fată cu pistrui...

Şi fata de care vă zic
Iubea un ditamai voinic.
Privise-n ochii lui verzui,
Când poposise sub gutui.

Dar el luase un răgaz,
Privind gropiţa din obraz
A fetei ce umbla haihui
Cu chipul trist, cu mers silhui.

În poarta inimii când baţi,
Prin labirinturi cum răzbaţi?!
Şi-un lacăt, cu rugina lui,
Cu câte chei poţi să-l descui?!

poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti o soare

Eşti atât de sclipitoare,
Încât mintea mea orbeşte
Când la tine se gândeşte,
Ca un ochi privind un soare.

Eşti atât de orbitoare,
Încât, dacă n-ar fi soare,
I-ai fi înlocuitoare
Şi n-ar fi nicio schimbare

Pentru lume. Pentru mine
Ar fi, soare, mult mai bine.

poezie de Marius Robu (10 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas şi-a comandat un cherry, iar Celine privea fascinată unul din prospectele pe care Lukas le adusese cu el. Entuziasmul o transportase cu gândul departe. Lukas era copleşit, iubea tot ceea ce însemna «Celine», îi iubea mâinile cu degetele subţiri ce răsfoiau catalogul şi privirea întrebătoare.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti băiatul

care umblă în mâini
întotdeauna în mâini
mergeai după femeia cu cizme mari
o dată te-am văzut
în picioare în frizeria tatălui tău
şi nu te-am recunoscut
am stat de vorbă de trei ori
tot în mâini erai
lumea era convinsă că eşti un copil nebun
vorbeai fără chef spuneai
bancuri despre cei de stânga
când nu umblai în mâini
nu te recunoştea nimeni

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul soarelui

- Soare, soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?

- Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am ajung la toţi!

- Soare, soare, domn frumos,
La câţi dai lumină jos?

- Nu ştiu, eu nu socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Neaţa lume
Tu, care faci la gure spume
Te anunţ cu încântare
Că a coborât un înger din zare
Si mă scrie în mirare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, soare

Bună dimineaţa, soare,
Tu ai multe aripioare
Dar şi sprintene picioare
Ca să-alergi în ziua mare
Sus pe boltă, pe cărare.

Tu faci flori să înflorească,
Iarba bună să-înverzească,
Oile pe câmp să pască
Iar ciobanii să horească
Doina scumpă românească.

Bună dimineaţa, soare,
Tu ai raze lucitoare,
Le trimiţi vara la mare,
Încălzesc nisipul tare
Şi se-ascund în val, sprinţare.

Te salut pe tine, soare,
Tu eşti stea strălucitoare
Şi ne dai căldură mare;
Poţi să fii fierbinte tare
Pentru grâne, pe ogoare.

Şi atunci e uimitor
Cum apare câte-un nor
Care-ţi vine-n ajutor
Scuturând din sac de zor
Stropi de apă pe ogor.

Soare bun, să fii mereu
Sus pe cerul sfânt al meu,
Cum te-a lăsat Dumnezeu,
Şi la bine şi la greu
Luminând un curcubeu.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (2 august 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!